Acolo au fost îngropate, de-a lungul anilor, peste 1 milion de persoane neidentificate, a informat Business Insider.
Insula a fost cumpărată în 1868
New York a cumpărat insula în 1868 și a folosit-o ca cimitir începând cu 1869. În acel cimitir uriaș sunt îngropate anual, în medie, circa 1.000 de persoane neidentificate. Conform legilor locale, un cadavru este ținut 30 de zile la morgă și, dacă nu este reclamat de nicio familie, este îngropat e Insula Hart.
De când a izbucnit pandemia de coronavirus, care a făcut prăpăd la New York mai mult ca în multe alte țări întregi, autoritățile locale au redus termenul la care un cadavru neidentificat era îngropat la 6 zile, iar apoi s-a trecut la 14 zile după protestul celor de la firmele funerare.
În fiecare săptămână, cadavrele nerevendicate de nimeni sunt duse cu feribotul pe insula-cimitir.
Acela este cel mai mare cimitir de pe suprafața Statelor Unite ale Americii. După explozia în zonă a epidemiei de coronavirus, care a dus la moartea a mii de oameni, s-au produs multe schimbări.
Oamenii sunt obligați să stea în case, iar spitalele și morgile sunt pline până la refuz, astfel că s-a luat decizia ca persoanele decedate din pricina bolii respiratorii numite COVID-19 și pe care nimeni nu i-a revendicat să fie îngropați pe Insula Hart.
Din 1869, autoritățile din New York au decis să-i îngroape acolo pe „străini”, adică pe cei veniți din afara orașului, dar care mureau acolo, fără ca familia sau prietenii să știe de ei.
Acolo și-au găsit loc de odihnă mulți afro-americani, imigranți sau oameni fără adăpost care muriseră în mahalale orașului.
Acolo sunt și copiii aruncați în primele zile de viață de mamele lor sau cei cărora familia nu a avut bani să le organizeze o înmormântare corespunzătoare.
Mormintele au dimensiuni standard, iar pe pietrele funerare sunt trecute numere, nu nume. Numele care sunt cunoscute sunt ținute într-un catalog online astfel că, dacă cineva caută, totuși, locul de veci al cuiva, să ajungă acolo.
Pozele sunt interzise
Înainte de 2015, din rațiuni de securitate, membrii familiilor nu aveau voie să meargă pe acea insulă. După ce a existat un proces pierdut de autoritățile locale, s-a permis acccesul familiilor, dar într-o anumită zi pe lună.
Cu excepția personalului și a membrilor familiilor, nimeni nu poate ajunge acolo. Cine vrea, trebuie să meargă 15 minute cu feribotul și, pe parcursul vizitei să fie însoțit de un reprezentant al cimitirului.
Telefoanele sau aparatele foto sunt interzise acolo. Familiile care au rude îngropate acolo vor să obțină în instanță transformarea locului într-un cimitir public, dar, deocamdată, n-au reușit.
În aceste zile, deținuții de la închisoarea de pe Insula Rikers sunt cei care vizitează cel mai des Insula Hart. Aceștia sunt plătiți cu 0,50 de dolari pe oră pentru a îngropa sicriile care vin de la diverse morgi și spitale.
În gropile imense sunt puse coșciuge pe câte trei nivele, apoi sunt acoperite cu pământ.
Vincent Mingalone, fost pușcăriaș, a participat la înmormântări pe insula Hart. Acum, el este florar și trimite flori la mormintele diverșilor oameni.
„Oare omul acesta mi-a servit vreodată cafeaua?”
„Ne-am întrebat întotdeauna: Oare omul acesta ne-a servit vreodată cafeaua? A fost portar la vreo clădire în care am intrat? Ce a făcut această persoană în viață de a ajuns aici, singură?”, a spus Mingalone.
„Am acționat întotdeauna cu atenție și cu demnitate cu coșciugele celor decedați”, a asigurat Mingalone.
Pe 8 aprilie, după ce epidemia de coronavirus a ccurmat mii de vieți a fost săpată o imensă groapă comună pe Insula Hart. Imaginile surprinse din dronă arată cum cei din New York se pregătesc de îngroparea în gropi comune imense ale celor decedați din cauza noului coronavirus.