ComenteazăCuprins:
Ce este perspectiva narativă
Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului, poziția din care sunt prezentate evenimente, situațiile și întâmplările narate.
Perspectiva narativă este în relație de interdependență cu tipul naratorului și presupune folosirea unuia dintre cele trei tipuri de raportare a naratorului la personaj. Ea denumește raportul dintre vocea narativă și evenimentele descrise.
Există perspectiva auctorială, adică descrierea evenimentelor din perspectiva naratorului obiectiv, omniscient şi omniprezent; relatarea se face la persoana a III-a) și cea actorială, evenimentele sunt descrise din perspectiva personajului narator, subiectiv; relatarea se face la persoana I.
Tipurile de perspectivă narativă
Perspectiva omniscientă: naratorul știe totul despre personajele sale, inclusiv gândurile și trăirile lor.
Descrie și interpretează trăirile și stările personajelor. Informațiilor date de narator sunt mai multe decât cele deținute de fiecare personaj în parte.
Se relatează evenimente exterioare și interioare, prin intermediul observației, a introspecției și a analizei psihologice.
Destinele personajelor sunt dirijate de către naratorul-demiurg.
Perspectiva internă, în care naratorul adoptă punctul de vedere al unui personaj. Realitatea este percepută și interpretată subiectiv, din punctul de vedere al personajului (ce vede, ce aude, ce gândește eroul).
Se relatează evenimente interioare, trăiri și gânduri utilizându-se tehnici analitice directe (introspecția, monolog interior/confesiune sunt frecvente în proza de analiză psihologică.
Perspectiva externă: Naratorul se situează în perspectiva de observator imparțial, obiectiv al evenimentelor.
El știe mai puţin decât personajele, surprinzându-le doar comportamentul. Sunt narate evenimente exterioare, utilizându-se observația comportamentală. Naratorul nu își asumă judecăți de valoare sau opinii.
Pluriperspectivism, sau multiplicarea perspectivelor este generată de proliferarea „vocilor” narative a eurilor.
Se trece de la un tip de focalizare la altul, ceea ce produce o ruptură de perspectivă sau o ambiguizare prin transferul de perspectivă
(punctul de vedere al naratorului este înlocuit de perspectiva unui personaj).
Se combină, în formule diverse, perspective convergente /complementare /divergente, rezultanta fiind o perspectivă difuză care relativizează eroii și lumea lor.
Perspectiva narativă mai poate fi clasificată în trei categorii:
Perspectiva narativă obiectivă, care presupune un narator care știe mai multe decât personajele, redă întâmplările fără să se implice în acestea, este omniștient și neutru. Perspectiva este specifică prozei realiste, cum ar fi romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu.
Perspectiva narativă subiectivă, în care naratorul se implică în desfășurarea evenimentelor. Se adresează la persoana I și este totodată personaj, focalizarea fiind internă.
Un exemplu sunt textele psihologice și cele memorialistice, care folosesc perspectiva narativă subiectivă. Un exemplu este „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil Petrescu.
Perspectiva impersonală, care se bazează pe personaje care știu mai multe decât naratorul. În acest caz, naratorul devine doar un martor al evenimentelor. Este o perspectivă rar utilizată.
Exemple de subiecte de bacalaureat despre perspectiva narativă
Exemple de subiecte de bacalaureat în care apare cerința privind identificarea perspectivei narative dintr-un text narativ dat, potrivit programei la limba română Bac 2021.
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.
Costi îşi trase scaunul lângă geamuri. Auzi subt el glasuri, însă nu vedea pe nimeni. „Trebuie să fie tante Mathilde…”, se gândi el vesel. „Cu cine vorbeşte?”. Glasul ei grav e întovărăşit de ciripiri subţirele. Fără îndoială sunt domnişoarele lui Nacovici, care s-au întors de la Iaşi, în vacanţa de
Paşti. Spun întâmplări nostime de la şcoală. Câteodată îşi coboară glasurile, ca să nu-i supere somnul lui.
Dar el nu doarme. Feri într-o parte ceaşca şi se plecă pe fereastră, zâmbind. Acuma le vedea. Stăteau pe scaune de trestie, în faţa duduii Matilda. Aveau pe masă, între ele, cafeaua cu lapte. Laurenţia privea într-o parte, c-un
aer de mâhnire. Tristă i se păru şi Răţuşca, totuşi muşca cu dinţii ei albi dintr-o felie de cozonac.
– Spune, draga mea, ce s-a întâmplat?, întreba duduia Matilda.
Costi se retrase binişor la locul lui şi întinse urechea.
– Nu vrea să spuie; i-i ruşine, zise Răţuşca.
– Ba am să spun, tresări Laurenţia.
Mihail Sadoveanu, Venea o moară pe Siret
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.
Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită, fluturând-o de un colț între degetele uscate. Tudor Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în primire și se apropie de fereastră s-o descifreze în lumina vânătă a crepusculului.
Supraviețuitoarea Movileștilor îi urmări privirea plimbată pe rânduri, cu ochii ei ficși și adânc scufundați în orbitele osoase. Toată viața Cristinei Madolschi se concentrase în această așteptare. Suflarea îi expirase pe buzele albe și subțiri. Cu mâinile cuminte așezate pe genunchi, Iordăchel Păun o privea cu milă.
Se auzi, un răstimp, numai foșnetul ploii și vântul în ferestre.
Pentru Tudor Stoenescu-Stoian, scrisul din foaia învechită, cu cerneală palidă, nu avea nicio însemnătate. Cel mult, îi putea satisface o curiozitate de grafolog, dacă ar fi voit să reconstituie, din slova dezordonată, firea răposatului Pintea Căliman. Dar jucă până la sfârșit comedia caritabilă pe care i-o ceruse Iordăchel Păun.
Cezar Petrescu, Oraș patriarhal
Listă autori canonici pentru examenul de bacalaureat
Sursa foto: 123rf.com