ComenteazăAcum două zile, un om a fost grav rănit de un urs în județul Harghita, în pădurile de la nord de Sighișoara. Nu cu multă vreme în urmă, uciderea ursului Arthur de către prințul austriac Emanuel von Liechtenstein a trezit o indignare națională. „Oameni versus urși” este ce putem realiza acum ca societate?
Legea: Oamenii trebuie protejați, dar prima soluție e mutarea ursului, nu omorârea
Normele europene interzic împușcarea ursului brun. Dar vecinătatea cu locuințele, pe de o parte, și incapacitatea de a găsi soluții de protecție a ambelor specii, urs și om, pe de alta, fac să fie împușcat, în medie, un urs la două zile, iar oamenii să fie și ei răniți sau omorâți.
Regula europeană se numește Directiva Habitat a Uniunii Europene. Ea interzice vânătoarea animalelor sălbatice, precum urșii carpatini, lupii și pisicile sălbatice. România a fost și ea nevoită, ca alte state din UE, să-și adapteze legislația națională la cea europeană.
Țara noastră folosește o prevedere a Directivei care spune că poate fi dată derogare, prin ordin de ministru, pentru uciderea unui anumit urs despre care există dovezi clare că a distrus gospodării sau că îi pune în pericol pe oameni. Ceea ce în România se întâmplă.
Raportul derogării trebuie să menționeze și de ce alternativele la recoltare, adică la uciderea animalului, nu ar fi funcționat. De ce nu ar fi putut fi mutat ursul.
În ultimii 10 ani, peste 1.500 de urși au fost uciși în baza derogărilor date de Ministerul Mediului, conform datelor oficiale.
Drumul derogărilor
Derogările se dau în baza a două ordine de ministru: unul anual, prin care este stabilit un număr maxim de urși care pot fi împușcați (această limită a scăzut din 2016, de când au fost eliminate cotele de vânătoare), și unul din 2009, care prevede procedura prin care se dau derogări pentru fiecare urs în parte – pentru împușcare sau pentru mutare.
Altfel spus, la un estimat anual, se adaugă cazurile concrete, unul câte unul, când „bugetul” de vânat urși a fost atins.
Cota maximă de intervenție din ultimul ordin de ministru, cel din 2019, a fost deja atinsă, astfel că acum derogările la vânătoare se pot da doar prin ordine de ministru individuale, deci pentru un singur urs pentru care se cere intervenția. Aceste ordine individuale trebuie să treacă pe la Academia Română pentru aprobare.
Situația pe ani
Situația derogărilor prin ordine de ministru, în ultimii 10 ani, este următoarea:
- 2010: nivelul de intervenție a fost de 340 de exemplare de urși, din care au fost recoltați, adică uciși, sau relocați 271 de urși; ministru al mediului era atunci Laszlo Borbely;
- 2011: nivelul de intervenție aprobat a fost de 365 de urși, din care au fost împușcați sau relocați 120; ministru era tot Laszlo Borbely;
- 2012: din 335 de urși au fost recoltați ori mutați 126 de urși;
- 2013: s-a aprobat vânătoarea unui număr de 406 urși (din totalul de 436, cât a fost nivelul de intervenție), iar împușcați efectiv au fost peste 200; derogările au fost date sub mandatul Rovanei Plumb;
- 2014: numărul maxim de exemplare care puteau fi recoltate a fost de 473 de urși (din totalul de 550, nivelul de intervenție), din care au fost uciși peste 400; ministru la acel moment era Attila Korodi;
- 2015: nivelul de vânătoare stabilit a fost de 479 de exemplare (din totalul de intervenție de 540), iar din aceștia au fost împușcați, în final, 421; ministru era Grațiela Gavrilescu;
- 2017: a fost aprobat un număr maxim de 140 de derogări și au fost vânați 113 urși. Alți 27 de urși au fost relocați; ministru era tot Grațiela Gavrilescu;
- 2019: ordinul semnat tot de Grațiela Gavrilescu prevedea 140 de derogări pentru intervenție în cazul urșilor, iar limita a fost atinsă, fiind împușcați 122 de urși și relocați 18; până la aprobarea lui au fost mutați 8 urși prin ordine de ministru individuale;
- 2020 și 2021: au fost uciși 20 de urși și relocați alți 4; ministru al mediului este Barna Tanczos.
100% la planul de ucidere, nici 50% la planul de mutare
Județele cu cele mai multe recoltări, conform datelor de la Ministerul Mediului de la jumătatea lunii iunie, sunt Covasna, Mureș și Harghita. Ele sunt și județele cu cele mai multe incidente urs-om.
Există peste 60 de asociații de vânători din toată țara care au primit acordul autorităților pentru a împușca urșii care i-au pus în pericol pe locuitorii din zonă.
În mare parte, autorizațiile pentru recoltări, care și-au redus recent valabilitatea de la 60 la 15 zile după uciderea ursului Arthur, sunt puse în aplicare. În schimb, derogările pentru mutarea animalelor sunt îndeplinite în proporție mult mai mică.
Din 43 de astfel de derogări, date atât în baza ordinului de ministru din 2019, cât și dintre cele individuale, 19 au fost duse la îndeplinire din 2019 până în prezent.
15.000-18.000 de euro costă un trofeu
Derogările au fost date, spune ministerul, în special „în scopul prevenirii unor pagube importante și în interesul sănătății și securității publice”, în condițiile în care atacurile urșilor s-au întețit din cauză că animalele coboară în localități, după hrană. Lucru real.
Atât autoritățile, cât și organizațiile de vânători au spus în mod repetat că există prea mulți urși în pădurile României. Ministrul Tanczos Barna a susținut întotdeauna public vânătoarea lor.
El spunea, în 2015, că avem peste 10.000 de urși și cerea reducerea populației la 6.000, iar într-un interviu de anul ăsta a declarat că țara noastră a greșit când a renunțat la cotele de vânătoare, în 2016.
Și tot el a fost cel care a propus în 2019, în numele grupului UDMR, scoaterea urșilor de pe lista animalelor protejate, mutându-i pe cea a mamiferelor cu sezon de vânătoare, în ciuda normelor europene care protejează ursul carpatin.
De partea cealaltă, ONG-urile de mediu susțin că populația urșilor nu este nici pe departe așa mare cum spun autoritățile și vânătorii, ci este doar un pretext pentru a da liber la uciderea urșilor, într-o afacere din care câștigătoare ies organizațiile de vânători. Valoarea unui trofeu de urs ajunge, conform ONG-urilor, undeva la 15.000-18.000 de euro.
„Se ucide din patrimoniul național”
Sub motivul populației mult prea mari invocat tot timpul de autorități și de asociațiile de vânători și în baza unor lipsuri din lege, urșii bruni ajung să fie împușcați mai ales în scop reacreativ de oricine este dispus să plătească bani mulți pentru asta. Inclusiv de străini.
„Ursul nu e proprietatea cuiva. Ar trebui să le intre tuturor în cap. Nici proprietatea Ministerului Mediului, a nimănui. El este parte din patrimoniul național. Se ucide din patrimoniul național”, a spus pentru Libertatea Cristina Lapis, președinta Asociației Milioane de Prieteni, care deține sanctuarul urșilor Libearty din Zărnești.
Astfel, în toată această dispută dintre autorități și ONG-urile care condamnă uciderea urșilor, stabilirea numărului exact de exemplare este crucial.
- Vezi informații despre urși și alte animale salbatice din România!
Guvernul a promis că va implementa numărarea urșilor pe bază de ADN
Istoria nefericită pe care statul român o are când vine vorba de animalele sălbatice, în special cazul urșilor, se învârte în jurul a două cauze: lipsa monitorizării reale a urșilor – care sunt numărați acum doar ochiometric, după urmele lăsate de animale și după exemplarele văzute într-un loc sau altul – și breșele legislative.
Nu știm exact câți urși avem, pentru că Ministerul Mediului nu a făcut un recensământ. Își ia datele de la ocoalele silvice, bazându-se pe cum numără paznicii de vânătoare animalele.
Dar Guvernul Cîțu promite că lucrează deja la asta, având în plan un proiect de monitorizare a urșilor prin ADN, o metodă care și-a dovedit precizia în experimentele specialiștilor din Slovenia, Suedia și Spania.
O rezolvare pe termen scurt
După scandalul provocat de uciderea ursului din Ojdula – ursul greșit, spune Agent Green -, ministrul mediului Tanczos Barna a anunțat schimbarea regulilor privind acordarea derogărilor: a redus valabilitatea autorizațiilor de vânătoare de la 60 la 15 zile și a impus asociațiilor de vânătoare să facă ele extragerile urșilor și să nu mai permită persoanelor din exterior să facă asta.
Săptămâna viitoare urmează să fie aprobată de Guvern o ordonanță de urgență care să permită împușcarea urșilor agresivi în cel mult 24 de ore. O măsură ce ar putea fi eficientă dacă ar fi implementată corespunzător, cu implicarea ISU, crede Cristian Papp, specialist în carnivore mari la WWF.
„Urșii problemă ar trebui marcați, ideal cu paintball, și monitorizați atent dacă nu se intervine imediat, astfel încât să nu fie extrași alți urși decât cei agresivi”, precizează Papp.
Relocarea nu e o soluție, spune Ministerul Mediului
Nevoia unor cercetări constante, făcute cu metode moderne, este promovată de mulți ani la nivel european. Nu suntem singura țară europeană în care datele sunt insuficiente pentru a interveni sustenabil.
România apare printre țările în care estimarea populației de carnivore mari este făcută în principal de asociațiile de vânători, conform unui raport din 2013 făcut de Comisia Europeană pe tema relației dintre om și carnivore mari.
Recensământul – în acest caz al urșilor bruni – nu poate fi lăsat doar la pușca vânătorilor, dar nici la evaluarea ONG-urilor de mediu.
Comisia Europeană recomandă colaborarea instituțiilor statului cu cercetători, asociații, administratori de parcuri naturale și comunități.
Iar soluții sunt, afirmă ONG-urile: garduri electrice în jurul gospodăriilor, mai multe observatoare pentru hrănirea urșilor, un fel de spații-tampon care să funcționeze ca o barieră între pădure și localități, cu pomi fructiferi.
„Noi nu suntem împotriva extragerii urșilor problemă. Dar nu se mișcă nimic pe partea de prevenție și de măsuri care să nu alimenteze conflictele om-urs și să apere oamenii de interacțiunea cu urșii. Spre exemplu, anul trecut, ministrul Costel Alexe anunța că se vor acorda subvenții pentru instalarea de garduri electrice pentru apărarea gospodăriilor. Toată lumea ne-a întrebat ce s-a întâmplat cu acest megaproiect. Bineînțeles că nu s-a întâmplat nimic. A trecut deja o grămadă de timp de când au promis, dar a rămas la sertar”, a declarat Livia Cimpoeru, specialist în comunicare la WWF România.
O variantă propusă de ONG-uri mai este și relocarea animalelor sălbatice, dar despre asta ministerul spune că nu e o soluție reală, fiindcă doar este mutată problema dintr-un loc în altul. „Un urs care a coborât în sate într-o zonă va coborî printre casele oamenilor și în alta”, spunea secretarul de stat în Ministerul Mediului Robert Szep, într-un interviu pentru Libertatea.
O problemă națională
Până la implementarea unei monitorizări reale a urșilor, conflictul om-urs va continua să existe și ne vom tot confrunta cu animale sălbatice care coboară în gospodării după hrană sau pe pârtii, care atacă oameni și care sunt ucise tot din vina oamenilor care i-au invadat habitatul, avertizează asociațiile de mediu.
Iar vidul legislativ va permite, de asemenea, existența unor cazuri particulare, precum cel al lui Baloo din Straja, ținut mascotă pentru turiști, sau al urșilor din Arad, ținuți ca animale de companie pe persoană fizică, pentru că au fost cumpărați legal acum 30 de ani.