Comentează- Informațiile din analiza Lost in Europe apar în același timp în România, Olanda, Belgia, Germania, Franța, Grecia, Italia și Lituania..
E sfârșit de februarie 2021, iar pe un câmp cu gunoaie din spatele unui centru comercial din Timișoara, un grup de vreo 20 de băieți stau la soare înconjurați de ghiozdane. Sunt adolescenți și tineri care au călătorit mii de kilometri, încercând să ajungă în vestul Europei, în tranzit prin România, așa cum a dezvăluit luna trecută Libertatea.
Un băiat cu ghiozdanul în spate are doar 11 ani. Iar 15 are un alt puști, care stă cu ochii în telefon. Imaginea acestor tineri e relativ recentă pe străzile Timișoarei.
Asta pentru că-n 2020 au explodat cifrele privind migrația ilegală de la frontierele României. Țara noastră a devenit un punct important pe ruta balcanică după ce vecinii din regiune și-au închis granițele din motive de COVID.
45.252 de migranți au încercat să treacă granița României în 2020. De 4,4 ori mai mulți decât în 2019.
Dintre aceștia, 34.666 au fost opriți înainte de intrarea în România, în vreme ce 10.586 au reușit să treacă granița, fiind depistați abia apoi de autorități, așa cum arată datele din raportul pe 2020 al Poliției de Frontieră.
Doar 3.641 au depus cereri pentru acordarea statutului de azilant. Raportul nu menționează câți dintre aceștia sunt minori.
E un detaliu important, căci migranții minori neînsoțiți sunt extrem de vulnerabili în fața traficului de ființe umane și a sclaviei moderne.
Colectivul european de jurnaliști de la Lost in Europe arată că acești copii ai nimănui dispar în număr mare după ce sunt înregistrați în centrele de recepție pentru refugiați din țările UE. Ori cel puțin din acele state care colectează date despre dispariția migranților minori neînsoțiți. Un lucru care nu se întâmplă în România.
Inspectoratul de Imigrări: Nu colectăm asemenea statistici
„Cu privire la centralizarea deciziilor de închidere a cazurilor migranților minori neînsoțiți care nu au continuat procedura de acordare a azilului, vă informăm că nu colectăm asemenea statistici”, se arată într-un răspuns oferit colectivului Lost in Europe de către Inspectoratul General de Imigrări (IGI).
În traducere, autoritățile române nu au centralizat datele cu privire la numărul dosarelor de azil depuse de migranți minori neînsoțiți care au fost închise înainte de finalizare. Chiar dacă asta poate însemna că minorul a dispărut din țară.
În rândul migranților minori neînsoțiți, numărul disparițiilor este foarte mare. Analiza Lost in Europe arată că în 2018-2020 au dispărut 18.292 de migranți minori neînsoțiți înregistrați de autoritățile din 22 de țări UE, plus Norvegia, Elveția și Moldova.
În fiecare zi dispar 25 de copii migranți neînsoțiți
România nu e singura țară membră a Uniunii Europene care nu înregistrează dispariția acestor copii. Același lucru se întâmplă și în Danemarca, Franța, Marea Britanie și Bulgaria.
Autoritățile daneze nu înregistrează date cu privire la dispariția migranților minori neînsoțiți pentru că operează cu prezumția că aceștia călătoresc mai departe pentru a fi alături de prietenii lor. „Este cunoscut faptul că există o rată ridicată a disparițiilor și se crede că migranții minori neînsoțiți merg mai la nord, pentru a se întâlni cu prieteni ori alte contacte din Suedia și Norvegia”, se arată într-un răspuns primit de Lost in Europe de la autoritățile din Copenhaga.
Însă prezumția că acești copii sunt în siguranță, undeva într-o altă țară europeană, nu este neapărat corectă. Un raport din 2020 al Rețelei Europene de Migrație, o organizație finanțată de UE, prezintă povestea unui copil vietnamez înregistrat într-un centru de recepție din Ungaria, care a dispărut, doar pentru a fi recuperat mai târziu de polițiștii britanici din mâna unor traficanți de carne vie, care l-au forțat să muncească luni întregi într-o seră ilegală de canabis din Marea Britanie.
„Polițiștii i-au luat amprentele, i-au aproximat vârsta și l-au pus în plasament. Dar fără a-l identifica drept o victimă a traficului de ființe umane și fără să-l informeze cu privire la drepturile sale. Câteva zile mai târziu, copilul a dispărut din nou. Soarta lui rămâne un mister”, notează raportul Rețelei Europene de Migrație.
Numărul disparițiilor în rândurile copiilor neînsoțiți a rămas aproape același, deși criza migranților a scăzut considerabil în UE
Analiza Lost in Europe își propune să arate că nu multe lucruri s-au schimbat în ceea ce privește grija autorităților europene pentru migranții minori neînsoțiți. Datele strânse de colectivul de jurnaliști arată că în perioada 2018-2020 au dispărut peste 9.000 de copii pe an. Asta în vreme ce o analiză anterioară întreprinsă de organizația Copiii Dispăruți ai Europei arăta că în perioada 2014-2017 au dispărut în total 30.000 de migranți minori neînsoțiți. Adică 10.000 în fiecare an. Și asta în punctul maxim al crizei migranților, care a lovit Europa începând cu primăvara anului 2015.
Mai îngrijorător este faptul că numărul de 18.292 de dispariții în rândul migranților minori neînsoțiți este o aproximație. Căci dintre cele 23 de țări care au colectat date despre fenomen, în șapte există informații doar pentru disparițiile din anul 2018.
Și, evident, există și riscul ca unele date să fie dublate atunci când un copil dispare dintr-un centru de recepție dintr-o țară și reapare într-un alt colț de Europa. Dar asta nu diminuează realitatea fenomenului disparițiilor.
De altfel, cifra de 18.292 de dispariții este considerată ca fiind o aproximație moderată de către Kevin Hyland, unul dintre membrii GRETA, organismul de experți însărcinați cu monitorizarea implementării Convenției Consiliului Europei de Acțiune Împotriva Traficului de Ființe Umane.
„În ultimii patru ani, situația nu s-a îmbunătățit pentru copiii migranți pierduți în sistemul complex din Europa. Un sistem care se concentrează mai mult pe apărarea frontierelor și atribuirea vinei decât pe protejarea drepturilor omului. Estimarea de 18.000 de copii dispăruți e probabilă. Și aș menționa că mai probabil e o estimare conservatoare”
Kevin Hyland, membru GRETA
Organizațiile europene arată cu degetul spre state
Colectivul Lost in Europe s-a lovit de reacția organizațiilor europene, care aruncă responsabilitatea pentru dispariții în curtea autorităților naționale din fiecare țară UE.
„Vorbim de lucruri care trebuie să fie rezolvate de autoritățile naționale, noi nu administrăm adăposturile. De exemplu, nu avem cum să știm câte dispariții au avut loc. Asta nu pot ști decât autoritățile naționale”, e reacția primită de colectivul de jurnaliști de la Comisia Europeană.
În timp ce un purtător de cuvânt al lui Ylva Johansson, comisarul european pentru Afaceri Interne, a menționat într-un răspuns pentru Lost in Europe: „Am semnalat nevoia ca statele membre să acționeze pentru a preveni și a răspunde la dispariția copiilor migranți, inclusiv prin îmbunătățirea colectării de date și prin colaborare transfrontalieră cu autoritățile responsabile”.
foto: Hepta