Un studiu realizat de Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul IGPR relevă faptul că în cazul celor mai mulţi dintre copiii dispăruţi este vorba despre plecări voluntare şi numai o mică parte reprezintă dispariţii în circumstanţe alarmante. Astfel, 95% din cazuri au fost dispariţii voluntare (plecări de la domiciliul părinţilor, bunicilor, altor rude, a asistenţilor maternali sau din centrele de minori ori şcolile speciale unde erau internaţi), 3,5% din cazuri au fost dispariţii nevoluntare şi accidentale (rătăciri, înec, calamităţi, accidente auto/feroviare, alarmarea părinţilor datorată lipsei de răspuns sau comunicare din partea copiilor), iar l,5% din cazuri au fost dispariţii în circumstanţe alarmante (cauzate de agresiuni, exploatări sexuale etc, unele din ele urmate de moartea victimei).
Printre cauzele frecvente ale plecării de acasă a copiilor se numără lipsa unei comunicări autentice cu părinţii, statutul socio-economic precar, lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude, părinţii sau aparţinătorii legali fiind plecaţi la muncă în străinătate, abandonul şcolar sau acumularea de absenţe şi rezultate negative la şcoală şi creşterea influenţei anturajului negativ.
Cum arată buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro