Comentează- 30% dintre copiii care au contactat organizația au exprimat dorința de a pleca de acasă, pentru a evada din situațiile de abuz.
- În 2019, Asociația Telefonul Copilului a transmis o propunere de politică publică cu privire la măsurile de intervenție în situații de tip bullying. Aceasta a fost urmată de o inițiativă legislativă aflată în prezent în dezbatere la Senat.
- În urmă cu un an a fost organizat la Palatul Parlamentului, Forumul Național Anti-Bullying, care s-a încheiat cu măsurile propuse de copii autorităților, între care și un sistem de consiliere mai eficient în școli. Ce înseamnă acest lucru? Fiecare școală să aibă cel puțin un psiholog, care să realizeze numai această activitate (să nu îndeplinească roluri multiple, precum și acela de profesor de psihologie) și a cărui prezență în școală să fie promovată.
„Bună, mulțumesc că mă ascultați. O să încerc să vă explic pe scurt cu ce mă confrunt, pentru că povestea este lungă. Am 13 ani și locuiesc cu părinții și sora mai mică. Abuzurile au existat întotdeauna, când eram mici eu și sora mea dormeam sub pătură, de frică. În ultima perioadă însă, de când cu pandemia, îmi este și mai greu să fac față situației. Mă simt izolată, ca într-o închisoare din care nu pot evada.
Părinții mei au început să fie și mai duri, nu mă simt în siguranță acasă și îmi fac griji pentru sora mai mică. Vă rog să nu-mi contactați părinții, vreau doar să mă învățați cum să mă protejez pe mine, dar și pe sora mea”, sună vocea unei copile care cere sprijinul celor de la Asociația Telefonul Copilului, printr-un apel la 116111.
Pandemia și mutarea vieții în online au adâncit abuzurile pe care unii copii și tineri le trăiesc acasă. Libertatea a vorbit cu Cătălina Surcel, președinta Asociației Telefonul Copilului, despre ce soluții există și cum poate o lege să-i ajute pe copiii cu probleme acasă.
Libertatea: Ce a însemnat pentru elevi mutarea școlii în online? Cătălina Surcel: O particularitate a perioadei pandemiei o reprezintă provocările adaptării la învățământul online, nevoia copiilor de a învăța într-un mediu organizat – școala, întrucât acasă nu există cadrul structurat de care copiii au nevoie.
Copiii ne-au relatat că se confruntă cu îngrijorări și temeri din cauza lipsei de perspectivă, dificultăți de asimilare a materialului predat, lipsa concentrării, precum și nevoia de interacțiune reală cu grupul de colegi sau cu profesorii, lipsa resurselor necesare participării la cursurile online.
De asemenea, având în vedere faptul că s-au confruntat cu două examene importante, respectiv evaluarea națională și bacalaureatul, o parte dintre copiii care ne-au contactat și-au exprimat temerile cu privire la desfășurarea examenelor, respectiv dacă le vor promova în contextul actual.
Violența de acasă
– Cum a arătat anul pandemiei în casele copiilor care au apelat la Telefonul Copilului?
– Perioada octombrie-decembrie 2020 s-a remarcat prin nevoia copiilor de informare, consiliere și îndrumare în vederea adaptării la schimbările apărute în plan educațional, prelungirea stării de alertă, gestionarea informațiilor din mass-media cu privire la al doilea val al pandemiei.
Abuzul și violența în familie au înregistrat o creștere alarmantă anul trecut, respectiv 46,8% din totalul situațiilor consiliate de organizația noastră, comparativ cu anul 2019 când procentajul a fost de doar 18,48%.
- 73,4% dintre copiii supuși abuzului au provenit din familii nucleare și
- 26,6% din familii monoparentale, familii extinse, familii adoptatoare și din centrul de plasament.
Agresorii copiilor au fost:
- 53,4% ambii părinți,
- 28,7% unul dintre părinți sau concubinul/concubina unuia dintre părinți,
- 13,5% alți adulți și
- 4,5% un alt copil.
30,7% dintre copiii care au contactat 116111 au exprimat dorința de a pleca de acasă, considerând acest gest drept o evadare din situațiile de abuz la care au fost expuși.
– Câte apeluri ați primit în perioada martie 2020 până în prezent, comparativ cu lunile din 2019? Ce au spus copiii care au sunat?
– În anul 2020, principalele probleme pentru care copiii au apelat 116111, precum și instrumentele online de consiliere oferite de Asociația Telefonul Copilului au fost: nevoia de consiliere psihologică – 52,8%, respectiv abuzul și violența în familie, – 46,8%.
în creștere față de anul 2019, când s-au înregistrat 6.624 de cazuri.
În ultimul an am avut mai multe contacte pe mediul online, cu 50%. E normal fiind în casă cu părinții, nu mai pot vorbi la telefon.
Durerea copiilor nevăzuți de părinți**
Unele situații conțin detalii ale unor tentative de suicid și forme de automutilare.
– Puteți să ne împărtășiți câteva situații în care copiii au apelat la Telefonul Copilului?
– „Am nevoie de ajutor… se apropie examenele naționale, eu sunt în clasa a VIII-a și nu mă simt pregătită. Nu pot să învăț deloc, stau toată noaptea și mă uit la seriale. Cred că am devenit dependentă, nu pot să dorm pentru că trebuie să aflu ce se întâmplă în episodul următor. Îmi este foarte frică să nu clachez în ziua examenului, mai ales pentru că am probleme la matematică. Părinții nu mă înțeleg, îmi spun să învăț mai mult, însă eu nu mă pot concentra”.
– „Bună ziua, v-am scris și pe e-mail și în cele din urmă mi-am găsit curajul pentru a vă contacta telefonic. Sper să nu vă șocheze ce am să vă spun, însă mă gândesc tot mai des să-mi pun capăt zilelor… Eu locuiesc în apropierea unei șine de tren, iar ideea nu-mi dă pace nicio secundă. În urmă cu 3 luni am fost internată într-un spital, în urma unui episod depresiv sever. Am urmat tratament și, într-un fel, mă simțeam bine acolo, oamenii mă înțelegeau, într-un mod în care familia nu va putea niciodată să o facă.
Tratamentul l-am urmat doar o lună, deja începusem să iau în greutate și să mă simt rău. Am avut mai multe tentative de suicid, am luat și pastile. Îmi place să mă automutilez, să-mi fac rău, însă mama a observat și m-a lovit. Așadar, trebuie să găsesc o altă modalitate, una care nu lasă urme. Simt o tristețe permanentă, nu am nicio bucurie și oricum sunt o povară pentru cei din jurul meu. Am nevoie să vorbesc cu un psiholog, însă mama mi-a spus că nu are bani pentru toate mofturile mele. Ce să fac, oare o să fiu vreodată bine?”.
– Ce le spuneți acestor copii?
– În primul rând sunt ascultați, pentru că nu îi ascultă nimeni și ăsta este principalul lucru pe care îl caută. Apoi, sunt stabilizați emoțional, ăsta e avantajul că noi lucrăm doar cu asistenți sociali și psihologi. Și, apoi, evident, soluțiile pe care le identifică împreună. Nu le oferim noi recomandări, nu le spunem ce au de făcut, noi găsim soluțiile împreună cu ei, ceea ce este foarte important. Putem sta cu ei la telefon cât au nevoie, nu îi sunăm niciodată înapoi, au dreptul de a fi anonimi.
Atunci când viața este pusă în pericol imediat, anunțăm autoritățile și le spunem și copiilor că facem asta și de ce.
Cei mai mulți nu au încredere în autorități și ne-au cerut chiar asistență pe partea juridică, să încerce să remedieze ei situațiile de acasă.
Cătălina Surcel:
Recomandări pentru elevi, părinți și profesori
– Ce recomandări aveți pentru copiii/elevii care se găsesc în situații de violență domestică sau de (cyber)bullying? Dar pentru cei care continuă cursurile online și pentru cei care merg la școală?
– Încurajăm copiii să mențină o viață activă și să nu neglijeze somnul, alimentația. Îi încurajăm totodată să vorbească, să comunice cu adulții de încredere din jurul lor (părinți, rude, cadre didactice) despre orice problemă care îi preocupă, iar dacă acest lucru nu este posibil, să apeleze cu încredere 116111 sau serviciile de consiliere online dedicate lor de organizația noastră: www.116111.ro și aplicația Happygraff disponibilă pe dispozitive android.
– Ce recomandări aveți pentru profesori, indiferent de modul în care își desfășoară activitatea, la aproape un an de la declanșarea pandemiei?
– Facem un apel către cadrele didactice pentru a se apleca mai mult asupra stării de bine și sănătății emoționale a copiilor, care au avut de suferit în această perioadă.
– Care sunt provocările părinților, în contextul în care și munca unora dintre ei s-a mutat acasă, iar acum părinții și copiii petrec aproape 24/24 împreună?
– Ca părinți, cea mai mare provocare este aceea de a gestiona riscurile, îngrijorările și schimbările de zi cu zi pe care pandemia le-a adus în viața copiilor în același timp încercând să îi crească sănătoși din punct de vedere emoțional, dar și să se mențină pe ei înșiși sănătoși.
Există însă un pericol ca impactul cel mai mare pe termen lung să se răsfrângă asupra copiilor. Este esențial să recunoaștem asta și să le oferim spațiul și sprijinul pentru a face față acestui impact.
Părinții pot face asta: încurajându-i să continue să socializeze față-n față cu prietenii, respectând restricțiile; asigurându-se că își arată în continuare afecțiunea fizică față de cei cu care este posibil în situația actuală și reamintindu-le că va veni o zi când acest lucru nu se va mai întâmpla sub restricții, creându-le spațiul pentru a discuta cât de triști, supărați, furioși sunt din cauza restricțiilor și a pierderilor pe care le-au suferit, fără a-i face să se simtă vinovați sau să le fie rușine pentru că nu pot fi alături de ceilalți sau pentru că se simt neputincioși.
Ajutorul psihologic gratuit pentru școlari, blocat în Parlament
– Aveți o propunere legislativă – pentru completarea Legii educației – care prevede și suport psihologic în școli. În ce stadiu se află aceasta?
– Pe parcursul anului 2020, propunerea legislativă L.606/2019 a urmat procedura parlamentară necesară, obținând numai avize pozitive. Pe 3 februarie, Senatul a decis că este necesar un raport suplimentar al comisiei permanente de fond, Comisia pentru învățământ, știință, tineret şi sport.
La data de 16 februarie, aceeași comisie, cu majoritate de voturi, a adoptat un raport suplimentar de respingere a legii, pe considerentul că au mai fost intervenții legislative cu privire la fenomenul bullying, deși nicio intervenție legislativă de până acum, care a vizat Legea Educației Naționale, nu a abordat cele 4 obiective majore asumate prin propunerea legislativă L.606/2019, unul dintre acestea fiind cel referitor la consilierea psihologică gratuită acordată copiilor în unitățile de învățământ.
Nu vom renunța însă și vom face toate demersurile pentru a susține acest drept al copiilor, astfel încât să se reflecte în legislație.
– Ce înseamnă bullyingul de pe băncile școlii, dar și cyberbullyingul la care sunt expuși copiii?
– Abuzul de tip bullying în școli reprezintă o problemă actuală de amploare și are implicații grave asupra sănătății psihice și sociale a indivizilor implicați, precum și asupra stării de bine a acestora, putând, în același timp, afecta dezvoltarea socială și școlară a elevilor, fiind și un indicator al excluderii sociale. Victimele acestui comportament prezintă risc crescut de a dezvolta anxietate, depresie și chiar comportament suicidal, conform datelor prezentate anual de organizația noastră încă din 2011.
Cel mai recent studiu realizat de Asociația Telefonul Copilului, „Față în față cu fenomenul bullying”, studiu lansat în urma cu un an la Forumul Național Anti-Bullying organizat de noi, evidențiază faptul că 7 din 10 elevi români sunt victime ale abuzului de tip bullying.
Copiii au nevoie de resurse și persoane-suport, la care nu au avut acces în pandemie. Iar Legea 606/2019 vine în sprijinul tuturor copiilor din România, cu prevederi referitoare la posibilitatea ca antepreşcolarii, preșcolarii şi elevii din unitățile școlare de stat şi particulare autorizate/acreditate să beneficieze de consiliere psihologică gratuită, în cabinete medicale și psihologice școlare ori în unități medicale de stat, la recomandarea specialistului, psiholog școlar sau medic de medicină școlară, elaborată în urma evaluării solicitate de consiliul de administrație.
*Dacă ai nevoie de ajutor și îndrumare, poți apela Telefonul Copilului la 116 111 – disponibil 7 zile din 7, apelabil GRATUIT în rețelele Telekom Romania (fără prefix); E-mail: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro;
**SURSA: Baza de date a Asociației Telefonul Copilului – Cazuri preluate la 116111, editate pentru păstrarea confidențialității