Pestera „martiana”

In 1986, lui Nicolae Ceausescu i-a mai venit o idee stralucita: sa construiasca in Dobrogea, langa Mangalia, o baza industriala cu o imensa termocentrala pe lignit. Ideea a devenit prioritate de gradul zero pentru acolitii sai. Ceea ce a urmat tine de domeniul hazardului: pe locul ales de fostul dictator nu se ridica azi un mastodont ruginit, ci „se odihneste” o pestera speciala, devenita o curiozitate si un „trofeu” atat pentru speologi, cat si pentru specialistii NASA.
Pestera Movile, cum este numita din cauza movilelor ce se ridica pe terenul in care a fost descoperita, ii datoreaza, intr-un anume fel, celebritatea lui Nicolae Ceausescu. Numai ca extraordinarul pe care il adapostea de multa vreme, si care avea sa iasa curand la iveala, urma sa aduca pe pamant dobrogean o teorie mai mult decat indrazneata in opinia multora: daca exista viata extraterestra, atunci conditiile care o favorizeaza trebuie sa fie similare cu cele din pestera proaspat descoperita. Pe scurt, specialistii romani care au examinat-o si-au dat seama ca fauna extraordinar de bogata gazduita de pestera (paianjeni, lipitori, viermi, melci, diversi miriapozi) nu-si datora viata energiei solare, ci exact ca pe Marte sau in oricare alt loc din spatiul cosmic – in care nu oxigenul e la putere -, energiei provocate de diverse reactii chimice. Cercetatorii au fost deosebit de uimiti sa vada ca in absenta unei aeratii cat de cat normale, ba mai mult, a unei complete separatii de exterior, fauna din pestera era foarte vioaie, in conditiile in care ar fi fost de asteptat „sa dormiteze”. Aflata la iesirea din Mangalia, Movile a fost descoperita o data cu cercetarile declansate de ingineri pentru a vedea daca terenul ales de fostul dictator poate sustine sau nu impresionanta constructie. Curand aveau sa afle ca terenul cu pricina le rezerva surprize, din cauza capriciosului relief dobrogean. Aici intra in scena speologul Cristian Lascu, la acea data cercetator principal la Institutul de speologie „Emil Racovita”, azi redactor-sef al editiei in limba romana a prestigioasei reviste „National Geographic”.
Lascu – 54 de ani, un impatimit al meseriei sale, ba chiar practicant inca de atunci al acestui „sport extrem” care e speologia subacvatica, s-a oferit voluntar pentru aceasta „misiune”, de indata ce institutului sau i s-a cerut trimiterea la fata locului a unui specialist. Descoperirile sale si ale colegilor sai, Serban Sarbu, pe atunci profesor de biologie la Liceul German din Capitala, si Radu Popa (azi, astrobiolog la NASA) au incitat breasla internationala, care n-a ezitat sa-i ajute chiar cu bani. Cristi Lascu a primit in 1992 fonduri chiar de la „National Geographic”, ba chiar trei ani mai tarziu a publicat in editia americana anticipand astfel clipa in care avea sa fie numit redactor sef al editiei romanesti ce va fi lansata peste cateva zile. Mai mult, descoperirile lor au aparut si in „Science”, alta revista reputata de peste Ocean. Iar in 1996 americanii de la NASA au venit chiar la Movile. Ei au anuntat ca intr-o buna zi ar putea pune la treaba in zona ultimul tip de robot, capabil sa foreze la mare adancime in scoarta planetelor galaxiei (in tentativa de a descoperi diverse forme de viata extraterestra), inainte de a-l trimite in spatiu.

Urmărește-ne pe Google News