Ne-a primit în casa lui așa cum îi întâmpina pe vremuri pe clienții Clubului Dracula: în mantia neagră și cămașa albă, brodată, cu butoni. Pe o măsuță erau aranjate artistic fotografii și pliante din vremea „contelui”. O punere în scenă ca la carte, un personaj care parcă te și sperie. Exact ce își dorește! O privire rotită prin cameră vede un colț în care sunt cutii cu cd-uri, ziare, afișe ticsite. Amintiri, roluri, personaje care stau unele peste altele. Lângă un colț cu icoane, un altul, cu pozele nepoților. Vin aici des și văd pe perete scrijelite diferitele lor înălțimi – de la 3 ani, la 4 ani. De la zeci de centimetri până la puțin peste sută. Bunicul le ține acolo, semne dragi. Un televizor modern îl pune la curent cu știrile zilei, iar pe canapea ține aproape un cățeluș de pluș, primit în dar de la unul dintre nepoți.
Contele Dracula se mișcă energic într-o lume doar a lui. E zâmbitor și manierat. Un domn de modă veche. Cei care merg la Teatrul Mic au ocazia să îl vadă în mai multe spectacole. Joacă în Karamazovii, în Deșteptarea primăverii și în alte câteva piese.
De trei ani nu a mai îmbrăcat mantia care l-a făcut atât de faimos și care a ajuns nu doar pe menuri, pliante sau afișe ci chiar și pe coperta prestigioasei reviste National Geographic – mantia neagră de film horror a lui Dracula. Cea în care ne-a întâmpinat pe noi și care are ceva macabru…
Dar Petre Moraru este actor, acum pensionar și îi place să stea de vorbă. Mai ales că are mereu ce povesti!
“Mulțumesc lui Dumnezeu că se vor face opt ani, pe 10 mai, de când am primit decizia de pensionare. Dar mai aveam spectacole din urmă, pe care le-am păstrat. Am rămas colaborator al Teatrului Mic. În Deșteptarea primăverii sunt pastor reformat. În Karamazovii, din călugăr m-am transformat în stareț, un rol important”, povestește Petre Moraru.
Cumva, toate se leagă în mod ciudat în ce-l privește. Pe afișul de la Karamazovii e o pată de sânge, deloc străină cuiva care a fost atât de apropiat lui Dracula! “Sângerează vise/ prin rănile deschise…” auzi frecvent și pe coloana sonoră din poemul rock Deșteptarea primăverii, în care Moraru joacă rolul unui pastor! Și, nu în ultimul rând, a jucat și rolul lui Constantin Brâncoveanu, domnitorul executat de turci…
Toate acestea contrastează însă cu felul său de a fi, cald și amuzant. Tot timpul are la îndemână o anecdotă, o amintire haioasă. Iar camera de zi îi este decorată de cei doi nepoți cu poze, jucării și abțibilduri cu mașinuțe lipite direct pe pereți.
“Aș fi putut să-mi iau un hectar de teren pe lună!”
Ca orice artist, Petre Moraru este o fire boemă, dezinteresată de partea materială. Îi sunt cel mai aproape scena – scândura, cum spune – nepoții și prietenii. Nu e bogat, dar nici sărac.
“Aventura” Dracula i-a adus multe satisfacții transformate azi în amintiri dragi. A văzut multe țări, a cunoscut oameni din toate colțurile lumii și, mai ales, a mușcat de gât o mulțime de tinere! Cu ce s-a ales? „Daca eu eram un om strângator… a fost o perioadă în care din leafa pe care o luam de la Clubul Dracula puteam sa-mi cumpăr un hectar de teren (pe lună). Mama m-a născut mână spartă. Singurul lucru pentru care le mulțumesc si care a rămas din punct de vedere financiar este că ei mi-au adăugat la pensie o anumită sumă de bani. M-au întrebat colegii, dar de ce ai tu mai mult? Că am ieșit din sicriu!”, răspunde amuzat fostul conte.