Cum a devenit cea mai mare piață alimentară din vestul lumii epicentrul unei epidemii COVID care a făcut ravagii: “Am înțeles cum se simte un animal captiv”

În Iztapalapa, una dintre cele mai populate și mai sărace municipalități din Ciudad de Mexico, oamenii au început să fie loviți de boală și să moară unul după celălalt, relatează Christopher Arriaga, un bărbat de 30 de ani, care ține un stand în uriașa piață Central de Abasto.

Mai întâi a fost vecinul de la standul de legume, apoi un vechi client, apoi un altul. Iar după câteva zile, un bătrân vânzător de morcovi s-a îmbolnăvit și a murit de COVID după doar o săptămână.

“Am trăit acel moment când vedeam oamenii murind iar stresul începea să mă distrugă. M-a făcut să înțeleg cum se simte un animal captiv”, mărturisește Arriaga.

Medicii și oficialii spun că valul epidemic i-a copleșit, pornind din piață și răspândindu-se până în toate colțurile țării.

Central de Abasto a devenit epicentrul epicentrului, inima unui cartier uriaș, care a înregistrat mai multe morți decât oricare parte a capitalei Ciudad de Mexico, el însuși cel mai lovit oraș din întreaga țară.

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

Nicio parte a lumii nu a fost afectată atât de grav de epidemie precum America de Sud.

Mexic, Brazilia, Peru și alte state din jur, toate cu un sistem sanitar deficitar, inechitate economică și autorități indiferente, au înregistrat fiecare un număr uriaș de decese.

În prima săptămână din septembrie, cele 10 state cu cel mai mare număr de decese COVID raportate la populație erau toate în America Latină sau în Caraibe.

Un deznodământ aproape predictibil

În Iztapalapa era clar de la bun început că virusul va lovi puternic.

Din toate municipalitățile capitalei mexicane, ea este cea mai dens populată, cu două milioane de persoane îngrămădite în aproximativ 100 de kilometri pătrați de construcții aproape neîntrerupte de spații libere.

Recomandări

Primele clipe ale dezastrului din Spania. Șoferii din Valencia așteptau liniștiți la semafor | VIDEO

Mulți oameni trăiesc în sărăcie și se confruntă cu lipsa de apă sau de electricitate, foamea este o probemă mai mare decât cea a unei epidemii.

În timpul lunilor în care virusul a continuat să circule prin comunitate, scepticismul oamenilor din zonă cu privire la gravitatea epidemiei s-a transformat în șoc, apoi, în cele din urmă, în resemnare.

Oficialii din Ciudad de Mexico, care considerau că guvernul central subestimează epidemia, au început să calculeze singuri bilanțurile capitalei.

În câteva săptămâni a reieșit că decesele din oraș era de trei ori mai multe decât cele anunțate oficial.

În Iztapalapa, virusul a afectat aproape fiecare viață în parte, fie direct, prin boala provocată, fie prin impactul economic.

În Mexic, cheltuielile guvernamentale pentru combaterea epidemiei au fost printre cele mai mici din întreaga lume. Prin urmare, spre deosebire de alte colțuri ale lumii, unde angajații au lucrat de acasă sau au ajuns în șomaj tehnic, aici aproape nimeni nu și-a permis așa ceva.

Recomandări

Alexandr Stoianoglo, candidatul prorus la președinția Moldovei, sponsorizat cu bani din România. Afaceristul care i-a plătit o vacanță de lux

Christopher Arriaga a încercat să stea acasă, dar într-o singură lună și-a cheltuit toate economiile, așa că a fost nevoit să se întoarcă în piață.

“Nu mi-a mai rămas nimic. Ori mă duc și înfrunt virusul, ori stau acasă și mor de foame”, spune el.

Prea mare pentru a fi închisă

Indiferent de violența epidemiei piața nu s-a închis complet niciun moment. Nici nu avea cum, orașul avea nevoie de ea.

Central de Abasto, care vinde în general în regim angro, se întinde pe mai bine de trei kilometri pătrați, cu rânduri nesfârșite de tarabe cu fructe și legume și multe alte produse care aprovizionează 80% din capitală și 30% din întreaga țară.

În fiecare zi, camioanele sosesc aici din întreaga țară, cu avocado, pepeni, ananas, cepe și orice își poate imagine oricine.

La început, când virusul a apărut prima dată în Mexic, în luna martie, mai bine de 100.000 de oameni lucrau aici – comercianți, șoferi, personal de curățenie. În aprilie, nimeni nu purta mască încă.

Avertismentele postate de oficiali în piață cu privire la epidemie nu i-au impresionat pe localnici.

“Uitați-vă în jur, vedeți pe cineva murind?”, au întrebat vânzătorii, care au suspectat o strategie malefică.

O sărbătoare diferită

Epidemia a dat peste cap și celebra piesă religioasă inspirată de Patimile lui Hristos, jucată fără întrerupere în Iztapalapa, de Paște, încă din 1843.

În general, locuitorii petrec luni întregi pregătindu-se să ia parte la piesa religioasă, iar străzile şi casele sunt curăţate cu mare grijă înainte.

Există și o semnificație aparte. În 1833, zona a fost devastată de o epidemie de holeră. Prin organizarea acestei piese, supravieţuitorii au vrut să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru că au fost cruţaţi.

Slabă consolare.

“Am supraviețuit revoluției, cutremurului din 1985 și nu am fost niciodată nevoiți să recurgem la așa ceva”, s-a plâns Tito Dominguez, unul dintre organizatorii evenimentului.

Dezinformări de la cel mai înalt nivel

La finalul lui aprilie, lipsa de spectatori la celebra procesiune era cea mai mică problemă.

Iztapalapa devenise, cel puțin potrivit unor rapoarte, cea mai lovită zonă din întreaga țară. Chiar și așa, măștile reprezentau o excepție printre sutele de oameni de pe stradă.

María de los Ángeles Aquino Ramírez, proprietara unei măcelării, purta una, dar în special pentru că voia să evite scandalul cu autoritățile, scrie New York Times.

Dezinformările care circulau pe rețelele sociale sau pe WhatsApp nu au ajutat cu nimic situația. Unele spuneau că virusul e o conspirație chineză, altele că boala poate fi tratată cu înălbitor.

“Am auzit că guvernul plătește oameni pentru ca aceștia să afirme că rudele lor au murit de COVID”, spune Aquino, pentru New York Times, repetând o teorie a conspirației care a circulat peste tot în lume, inclusiv în România.

“Am doi prieteni cărora li s-au oferit bani”, spune ea.

În scurt timp, oficialii au fost nevoiți să ia o măsură dură, chiar cea de care se temea Aquino: Central de Abasto a rămas deschisă, dar alte sute de piețe mai mici au fost nevoite să se închidă pentru o lună.

Zeci de mii de oameni și familiile lor au fost afectați.

Înapoi la muncă

În luna mai, Central de Abasto era neobișnuit de goală, doar vânzătorii considerați esențiali pentru hrănirea capitalei se mai aflau în spatele tarabelor.

Virusul devastase și piața, și împrejurimile. Pe o singură stradă adiacentă, cel puțin 40 de oameni au murit din cauza infecției.

Poliția a început să păzească intrările și să ia temperatura celor care intrau, în vreme ce cadrele medicale făceau teste vânzătorilor.

Printre aceștia, doi frați care construiseră un imperiu comercial, un vânzător de 90 de ani care refuzase să stea acasă, un vânzător de roșii și dovlecei care purtase tot timpul mască și mănuși.

După ce și tatăl său s-a îmbolnăvit, Arriaga a plecat din oraș la casa mamei sale din Chalco, un oraș la sud-est de capitală.

Pentru prima dată în cinci ani, el a reușit să își ia liber. S-a simțit vinovat, dar fericit. “Era chiar frumos să petrec timpul cu mama, cu fratele și sora mea. A fost un fel de dar, pentru toate lucrurile rele întâmplate”, spune el.

A fost nevoit însă să se întoarcă după doar o lună în capitală, la munca sa.

Acum, în piață, măștile sunt omniprezente. Dar clienții sunt mai puțini, la fel și vânzările.

Senzația tuturor este că ce e mai rău abia urmează.

Epidemia continuă

Luni, Mexic a depășit 700.000 de cazuri de infecție, iar numărul deceselor a ajuns și el la 73.697.

Ministrul adjunct al sănătății, Hugo-Lopez Gatell, a admis că numărul real al cazurilor din țară este mult mai mare.

Totuși, a subliniat acesta, epidemia a dat semne de încetinire în ultimele săptămâni.

Situația este sumbră și în restul Americii Latine, care a înregistrat în jur de 8,7 milioane de cazuri și 322.000 de decese COVID.

Urmărește-ne pe Google News