Pieter Bult, reprezentantul UNICEF în România, despre redeschiderea adopțiilor internaționale: “Adopții naționale întâi și, apoi, adopții internaționale”

Mădălina Turza, președinta Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, le-a cerut colegilor ei să deschidă până la final de septembrie dosarele de adopție pentru copiii sub 14 ani uitați în sistem.

“În acest moment, este strict un șantier pe adopția națională, asta este prioritatea mea, să rezolvăm tot ceea ce ține de procesul administrativ al adopției, să-l ușurăm, să-l simplificăm, să-l facem să funcționeze. Trebuie pusă această mașinărie în mișcare. Nu are legătură cu adopțiile internaționale. Adopțiile internaționale la cetățeni români se desfășoară și acum”, a spus și Mădălina Turza pentru Libertatea.

Sunt de ajuns acești pași înainte pentru a se reveni la adopțiile internaționale?

Într-un interviu pentru Libertatea, Pieter Bult, reprezentantul UNICEF în România, organizație care a sprijinit și a avut un cuvânt greu de spus în politicile de protecția copilului din toată lumea, a explicat ce ar trebui să facă țara noastră ca să redeschidă adopțiile interstatale.

Recomandări

PNL și PSD se spală pe mâini de vila lui Iohannis. Festivalul ipocriziei a venit după cel al slugărniciei

Reprezentantul UNICEF subliniază că, înainte de a ne gândi la redeschiderea granițelor pentru adopții, trebuie să punem la punct un sistem de prevenție, fiindcă numărul anual al copiilor intrați în sistem nu scade. 9.000 de noi cazuri intră în sistemul de stat, an de an.

– Credeți că progresul făcut ne permite astăzi să ne gândim la redeschiderea procedurilor pentru adopțiile internaționale?
– UNICEF susține adopțiile internaționale, dar trebuie luat în considerare un număr de principii. Unul dintre principiile principale se referă la faptul că adopțiile între țări trebuie să urmeze standardele internaționale impuse de Convenția de la Haga. Așadar, atât timp cât se ține cont de aceste standarde, UNICEF susține adopțiile între țări.

Dar sunt multe alte lucruri care ar trebui să se întâmple înainte de a trece la adopțiile între țări, din perspectiva copilului. Sunt multe principii la care trebuie să ne uităm înainte de a ajunge la adopțiile internaționale.

Recomandări

Procurorii cer pedeapsa maximă pentru Mario Iorgulescu în dosarul în care este acuzat de ucidere din culpă. Când vor lua judecătorii decizia finală

9 din 10 copii au părinți sau rude apropiate în viață

În primul rând, e foarte important să găsești soluții interne, soluțiile domestice sunt de dorit înaintea celor internaționale. Dar chiar înainte de asta, trebuie să ne uităm la familiile biologice și să ne străduim cu adevărat să reintegrăm copilul în familia biologică. Înainte de oricare altă alternativă. Pentru asta trebuie să se facă demersuri serioase.

Știți că peste 90% dintre copiii care trăiesc în sistemul public au părinți biologici sau alt membru al familiei? Așa că pentru noi, e important să ne uităm la aceste soluții, la soluțiile interne, inclusiv adopția internă, care vin înaintea adopției internaționale.

Pieter Bult, reprezentantul UNICEF în România:

Adopțiile naționale au scăzut de la 1.000 la 700

Trebuie să reîntărim integrarea copiilor în familiile lor, trebuie să ne uităm la adopțiile interne. De fapt, rata adopțiilor interne a scăzut în ultimii cinci ani. Erau o mie de adopții în 2015 și acum sunt 700 de adopții domestice. Trebuie să ne uităm la toate aceste opțiuni împreună.

Nu putem spune că deschidem adopțiile internaționale din nou pur și simplu, trebuie să ne uităm la multe alte elemente. Și cum am menționat, primii pași sunt reintegrarea, soluțiile interne și abia apoi la posibilitatea adopțiilor între state.

Recomandări

Pensionarii din Ucraina, nevoiți să se întoarcă la lucru din cauza lipsei forței de muncă | VIDEO

Adopțiile internaționale sunt un pas uriaș, pentru un copil și mereu luăm în calcul interesul suprem al copilului. E un pas uriaș pentru că acel copil își va schimba identitatea, își va schimba numele, naționalitatea, va crește într-o cultură diferită și este o decizie care se ia fără consimțământul copilului. Așadar, e un pas uriaș ca un copil să poată fi dat spre adopție internațională. Și dacă celelalte condiții nu sunt luate în considerare, atunci e o decizie dificil de luat redeschidere adopțiilor între state.

“Numărul copiilor care intră în sistemul public de protecție în fiecare an nu scade”

– Practic, spuneți că sunt multe lucruri care ar trebui luate în considerare înaintea luării acestei decizii majore…
– Absolut. Și un alt lucru important este că ce am văzut în ultimii ani este că numărul copiilor care intră în sistemul public de protecție în fiecare an nu scade. Am marcat câteva succese în ceea ce privește instituționalizarea, în ceea ce privește mutarea copiilor din sistemul clasic de stat în alt tip de protecție de tip familial, care este de preferat, dar cumva numărul copiilor care intră în sistem în fiecare an rămâne la fel

E vorba de 9.000 de noi copii care intră în fiecare an în sistemul de protecție de stat. Și acest lucru cere o atenție mai mare. Pentru că nevoia de adopție internațională sau națională și soluții alternative va fi mai mică dacă vom reuși să prevenim ca acești copii să ajungă în sistemul de stat.

Și pentru acest lucru, UNICEF a promovat soluții de succes în ceea ce privește implementarea serviciilor comunitare: asistenți sociali, asistenți medicali comunitari, consilieri școlari care lucrează direct cu familiile pentru a preveni ca un copil să ajungă să fie separat de familia biologică. Acesta este un lucru de luat în seamă.

Așadar, noi susținem adopțiile internaționale, e o soluție bună pentru un copil, stabilă pentru viitorul său, dar e o decizie majoră și înainte de a o lua trebuie să ne uităm la alți pași de urmat: reintegrarea în familie, soluții domestice întâi și apoi abia urmarea pașilor indicați de Convenția de la Haga.

“Cu serviciile potrivite oferite familiilor vulnerabile, copiii ar putea rămâne în familie”

– Sunt țări care permit adopțiile interstatale. Îmi vine în minte Ucraina. Există țări care ne-ar putea servi ca exemplu?
– E foarte greu. Fiecare țară e diferită, fiecare situație e diferită și fiecare istorie e diferită. Cum am spus, numărul copiilor care intră în sistemul de stat e în continuare foarte mare. De ce e așa în comparație cu alte țări? E greu să compari, instituțiile și funcționarea lor în alte țări e diferită. Da, adopțiile internaționale sunt o practică în lume, dar e foarte greu să faci o comparație și să spunem că dacă facem la fel ca Ucraina sau altă țară va fi mai bine. Ce trebuie să facem este să urmăm niște pași cu grijă, cei creionați de Convenția de la Haga, trebuie să ne asigurăm că acești pași sunt implementați clar și transparent și apoi ne putem uita la soluțiile domestice, prevenție, reintegrare, adopții naționale întâi și apoi adopții internaționale.

E un proces amplu, care trebuie să se întâmple înainte de a spune că trecem la adopții internaționale, dar ar trebui să încercăm. E important să îi dăm atenție, pentru că este o soluție stabilă pentru copil, UNICEF o susține dacă toate celelalte elemente sunt implementate. Așadar, munca ce trebuie făcută pentru a putea merge în această direcție, la a ne uita din nou către adopțiile internaționale, ar trebui să înceapă.

– Care este cauza a acestei rate ridicate a intrării în sistem, an de an?
– O întrebare bună. Noi vedem în continuare că sărăcia e larg răspândită în România, mai mult de o treime din numărul total de copii. Așadar, peste un milion de copii trăiesc în sărăcie. Multe gospodării întâmpină greutăți zi de zi, e un nivel ridicat al migrației în scopul muncii în Europa și mulți copii sunt lăsați acasă, așadar sunt provocări diverse. În același timp, este un decalaj în ceea ce privește serviciile sociale locale care să susțină familiile vulnerabile. Prin urmare, copiii sunt abandonați. Cu serviciile potrivite oferite acestor familii vulnerabile, acești copii ar putea rămâne în familie. Așadar, serviciile de la nivel local care susțin familiile vulnerabile…

Există mai multe motive ale acestei vulnerabilități: sărăcie, probleme legate de violență în familie, migrație în Europa pentru muncă sau alte motive, dar noi am arătat în programele noastre că implementarea acestor servicii locale pot face diferența. Pot preveni separarea și aceasta este o zonă importantă pe care să ne concentrăm. Peste toate, dacă aceste servicii există, nu doar că fac prevenție, dar în cazul în care separarea se întâmplă totuși, pot ajuta la reintegrare.

Așadar, acestea sunt motivele principale pentru care încă ne confruntăm cu această problemă semnificativă a copiilor aflați în sistemul public de protecție.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro