Viață de pilot departe de manșă. Mărturia unei tinere de 35 de ani, căpitan de aeronavă: “Abia aștept să umplem iar cerul cu avioanele noastre”

• Industria aeronautică a fost printre cele mai lovite de pandemie. Peste noapte a pierdut 97% dintre pasageri.
• Piloții au rămas fără obiectul muncii. Cum suportă viața banală, între câțiva pereți, cineva obișnuit să vadă lumea de sus și să trăiască mereu cu adrenalina la cote maxime?

Andreea este de 18 ani în industria aeronautică. La 17 ani urmărea cu privirea un avion de acrobație și în acel moment a hotărât că vrea și ea să zboare. Ceea ce le-a părut părinților doar capriciul unei adolescente s-a transformat, în timp, într-un mod de viață. Andreea a ajuns căpitan de aeronavă într-o lume în care 90% dintre piloți sunt bărbați.

Pandemia de coronavirus a pus în izolare însă industria aviatică. Sute de piloți români nu au mai putut să urce la manșa avioanelor de mai bine de două luni. Timp în care au fost zile întregi în care de pe Aeroportul Otopeni nu a decolat nici un zbor comercial.

Compania low-cost Wizz Air, unde este căpitan Andreea Lițescu, a avut în luna aprilie o scădere de 97% a numărului de pasageri, din cauza restricțiilor luate împotriva coronavirusului. De la 3,2 milioane de oameni în aprilie anul trecut, la sub 80.000 în aprilie 2020. Situația este la indigo în întreaga lume.

Recomandări

Inspectoratul de Stat în Construcții, cuibul protejaților de partid. Cine conduce instituția și pe ce filieră a ajuns în funcție

Cu toate că sunt mereu cu capul în nori, la propriu, piloții sunt printre cei mai cu picioarele pe pământ oameni. Așa că Andreea s-a bucurat în această perioadă de timpul petrecut cu fetița și cu soțul său, și el pilot. Cu sângele rece și echilibrul specifice meseriei, ne asigură că vom ieși cu bine și din această perioadă. După 15 mai are planificate deja primele zboruri. Așa că, dacă am trecut cu bine prin zborul ăsta cu turbulențe care este pandemia, ne asigură că aterizarea va fi lină.

Andreea, ca toți piloții, de altfel, a fost antrenată pentru situații infinit mai grele. Așa că a putut să gestioneze statul acasă fără probleme. “Este o perioadă la care m-am adaptat destul de bine. Petrec timp cu familia, cu soțul și cu fiica mea, Sara, și mă ocup, ca mai toată lumea care stă acasă, cu multe lucruri casnice, dar și de educația celei mici, prin grădinița online. Nu pot spune că e o situație de nesuportat, mi s-a mai întâmplat și când am născut-o pe Sara și a trebuit să stau în concediu de maternitate. Dar nici ușor nu-mi e. Sunt însă situații în viață la care trebuie să te adaptezi”, spune pilotul de 35 de ani.

În ultima cursă a admirat Mont Blanc

Pe lângă abilitățile tehnice, un pilot trebuie să aibă și situational awareness, adică acea capacitate de a evalua exact situația în care se află și a lua decizii. Iar decizia luată de Andreea a fost să se bucure de familie.

Recomandări

Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”

Este o perioadă fără precedent, dar trebuie să fim puternici, să mergem mai departe. La mine în familie, pentru că atât eu, cât și soțul meu suntem piloți, e o perioadă mai puțin obișnuită, în care suntem toți acasă, așa că am încercat să ne concentrăm pe părțile pozitive, să ne bucurăm de cea mică, să ne focusăm pe ea.

Andreea Lițescu, pilot:

Ultimul zbor l-a avut pe 24 martie, spre Geneva. Și-l amintește perfect. “A fost o cursă foarte frumoasă pentru că am avut ocazia să revăd Mont Blanc-ul. Am trecut pe lângă el și am făcut niște poze superbe. Eu am făcut alpinism aproape 10 ani și sunt foarte îndrăgostită de munte”, spune tânăra.

De altfel, își amintește cu precizie fiecare cursă. În mod special pe cea dintâi dintre ele: “Primul meu zbor în calitate de comandant a fost o cursă către Luton, Londra. A fost un sentiment frumos să știu că am șansa să duc și să aduc în siguranță pasagerii către destinația lor. E un sentiment extraordinar ca după atâția ani de instruire, teste, diferite verificări, să ajungi în sfârșit comandant. Acea cursă va rămâne mereu în inima mea, la fel ca prima cursă pe un avion de linie, pe un zbor comercial – București – Arad – Barcelona. Și pe acela îl voi ține minte toată viața mea”.

Recomandări

Putin e „ca bunicul meu care se îmbată la o petrecere de familie și îi deranjează pe toți”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (III)

Țin minte toate cursele, pentru că fiecare este aparte și reprezintă o parte din viața mea. De fiecare dată când mă uit pe caietul de zbor și văd o anumită destinație de pe o anumită dată, știu exact ce s-a întâmplat pe acea cursă, cu cine am zburat și toate lucrurile frumoase și amintirile care mi-au rămas din acea cursă.

Andreea Lițescu, pilot:

“Avionul nu știe dacă la manșă stă un bărbat sau o femeie”

După ridicarea restricțiilor, primul zbor pe care îl va avea Andreea este spre Nürnberg, Germania. Abia îl așteaptă. “Îmi doresc să mă revăd cu pasagerii mei la zbor cât mai curând. De asemenea, abia aștept să mă întâlnesc cu colegii”, spune Andreea, convinsă că lucrurile vor reveni la normal în următoarea perioadă.

E optimistă și sigură, așa cum trebuie să fie orice comandant: “Calmul e ceea ce ne definește. Apoi să știm să comunicăm. Cred că toți oamenii din aviație sunt persoane foarte puternice, care știu că vom trece cu bine peste această perioadă, care ne va face cu siguranță mai puternici”.

Îndrăgostită de profesia sa, tânăra speră ca tot mai multe fete să se gândească să lucreze în aviație. De altfel, compania sa are o academie de piloți. Compania îi susține financiar pe tinerii recrutați pentru aproape doi ani de traininguri în pilotaj.

Iar piața, chiar dacă acum parcurge o perioadă mai grea, are nevoie de piloți. Și Andreea Lițescu are nevoie să transmită clar mesajul că pilotajul nu mai este o meserie a bărbaților: “Avionul nu știe cine se află la manșă, dacă e o femeie sau un bărbat. Și e important pentru toți tinerii să știe că pot urma această carieră indiferent dacă sunt fete sau băieți. Îmi doresc mult să schimb această mentalitate, îmi doresc să-mi cresc fiica în acest spirit, să știe că poate face tot ceea ce-și dorește, atât timp cât va munci foarte mult. Trăim vremuri în care a fi femeie-pilot nu mai e ceva deosebit, este ceva absolut firesc”.

Acum, când pasagerii văd că e o femeie la manșă, cer să le pozeze și sunt plăcut surprinși. Tânăra piteșteancă spune că nu și-a pus nici o clipă problema că nu ar putea face această meserie pentru că e femeie. Nici când era un copil visător de 17 ani. “Am mers cu tatăl meu pe aerodromul Geamăna de lângă Pitești, unde am văzut un avion de mici dimensiuni, de acrobație, care a decolat. Zgomotul produs de acel avion mi-a schimbat viața total”, își amintește Andreea.

Țin minte că în cea după-amiază i-am spus tatălui meu că îmi doresc foarte mult să fiu pilot. El și cu mama mea chiar au glumit inițial, că este încă o idee trăsnită de a mea, pentru că eu am fost o fire foarte activă. Am făcut de mică zece ani de arte marțiale, zece ani de alpinism, am fost olimpică la chimie. Mi-a plăcut foarte mult să mă implic în anumite activități. Însă a doua zi a ținut cont de dorința mea și m-a dus la un zbor cu un avion de dimensiuni mici, la acel aerodrom. Și de atunci mi-am dat seama că asta este ce-mi doresc să fac pentru totdeauna.

Andreea Lițescu, pilot:

Aviația e un stil de viață. A modelat-o și a făcut-o femeia de astăzi: disciplinată, pasionată, încrezătoare și extrem de responsabilă. Până acum două luni urmărea prin aplicația Flight Radar când se întoarce soțul său acasă din cursă. Apoi, în perioada de izolare, a urmărit cu tristețe cum cerul s-a golit, încet, de micile puncte galbene mișcătoare. Andreea știe însă că
de-acum “cerul se va reumple de avioane, fiecare cu ruta sa plină de minunății. Și dintre toate, cel mai frumos rămâne zborul spre casă”.

Uneori este Mont Blanc, alteori este un răsărit, uneori un apus, în altă zi câțiva norișori, momentul în care trec peste orașul meu natal Pitești, întrebându-mă ce face familia mea. Și mai ales momentul în care vin acasă la cea mică, la Sara, e poate cel mai frumos sentiment. Să știu că mă întorc la familia mea, la cei dragi.

Andreea Lițescu, pilot:

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro