Ieri, in Parlament, intr-o sala rarefiata din care lipsea si premierul, Traian Basescu a lansat un atac fara precedent la adresa celor 322 si a Guvernului, singura solutie fiind, in viziunea sa, demisia Cabinetului si alegerile anticipate. Nu e insa si nu era nici un secret ca urgentele sale sunt doborarea lui Tariceanu si modificarea Constitutiei. Iar apoi, rafuiala cu PSD, dar si cu PRM, PC si UDMR, adica partidele care l-au facut sa aiba o luna biroul pe str. Vasile Lascar (inaintasul libe-ral ce voia sa faca din administratie cea mai inalta magistratura a tarii), si nu la Cotroceni.
Votul uninominal nu-l intereseaza direct, nici lustratia, asa ca le invoca mai mult din ratiuni de popularitate proprie si de iritare a unor adversari ai ideii. Debarcarea lui Tariceanu si a PNL este dorita la Cotroceni si in Aleea Modrogan nu oricum, ci printr-o motiune de cenzura, care ar deschide calea ravnitelor anticipate si catararea la putere a PD+PLD, puternic tractate de Basescu, cu visul inca nemarturisit al partidelor remorcate de acesta de a ramane in Palatul Victoria si in cursul celui de-al doilea eventual mandat prezidential. Spre necazul lui Basescu, Boc si Stolojan, insa, aprobarea motiunii de cenzura depinde categoric de PSD. Acest partid traieste acum o drama. Are si varianta intrarii transparente la guvernare, dar si pe aceea de a fi la putere prin voturile sale, dar a nu guverna direct. Ambele ii sunt defavorabile. Prima – prin erodarea celor ce guverneaza, a doua – prin decredibilizarea cameleonismului politic. Ieri, Traian Basescu a dat in Parlament un simultan de sah, folosind o deschidere care de regula l-a dus la castig. Aceea a pionului otravit. Ramane de vazut cine se va grabi sa-l inhate.