ComenteazăStudiul ar putea pune bazele creșterii plantelor care furnizează oxigen și hrană pe Lună, o idee bună având în vedere că programul Artemis al NASA urmărește să aselenizeze prima femeie și prima persoană de culoare la polul sud lunar, mai târziu în acest deceniu.
Dar experimentele dezvăluie, de asemenea, cât de stresant este pentru plante să crească în regolitul lunar, care este extrem de diferit de habitatele naturale de pe Pământ.
Un studiu care detaliază experimentul cu plante a fost publicat joi în jurnalul Communications Biology.
Mai multe tipuri de plante, inclusiv culturi alimentare, au fost trimise cu naveta spațială la Stația Spațială Internațională, pentru a demonstra că mostrele de sol lunar nu sunt dăunătoare vieții de pe Pământ.
„Plantele au ajutat la stabilirea faptului că mostrele de sol aduse înapoi de pe Lună nu găzduiau agenți patogeni sau alte componente necunoscute care ar dăuna vieții terestre, dar acele plante doar au fost acoperite cu regolitul lunar și nu au fost niciodată cultivate în el”, a spus coautorul studiului, Anna-Lisa Paul, cercetător la Universitatea din Florida.
Anna Lisa-Paul și coautorul studiului, Rob Ferl, profesor distins de științe horticole la Institutul de Științe Alimentare și Agricole, au vrut să ducă lucrurile cu un pas mai departe și să vadă dacă semințele pot crește în solul lunar.
Ferl spune că pentru misiuni spațiale viitoare, mai lungi, ar putea folosi Luna ca „hub sau rampă de lansare”.
„Așadar, ce se întâmplă când crești plante în sol lunar, ceva care este total în afara experienței evolutive a unei plante? Ce ar face plantele într-o seră lunară? Am putea avea fermieri lunari?”, se întreabă acesta.
Este un experiment care a fost în pregătire pentru 15 ani. Echipa de cercetare a cerut 4 grame de material lunar colectat în timpul misiunii Apollo 17 de la NASA.
Ryan Zeigler, cel care se ocupă de conservarea mostrelor Apollo ale NASA, a văzut valoarea științifică în furnizarea mai multor mostre din diferite misiuni Apollo. Le-a trimis un total de 12 grame de probe lunare, colectate de la misiunile Apollo 11, 12 și 17.
Cercetătorii au folosit recipiente de mărimea unui deget pentru a crește plante. În mod obișnuit, aceste tăvi de plastic sunt folosite pentru cultivarea celulelor.
Oamenii de știință au umplut fiecare adâncitură cu un gram de sol lunar, au adăugat nutrienți și apă și au introdus câteva semințe de Arabidopsis thaliana, o plantă mică cu flori originară din Eurasia și Africa.
Spre surprinderea cercetătorilor, aproape toate semințele plantate în solul închis la culoare de pe lună au încolțit și au început să crească.
Plantele Arabidopsis, care s-au chinuit cel mai mult au fost cultivate în sol lunar matur și au devenit violet ca răspuns la stresul oxidativ. Aceste soluri colectate în timpul misiunii Apollo 11 au fost mai expuse mediului spațial aspru, iar plantele cultivate în probele Apollo 12 și 17 păreau să se descurce mai bine.
Cercetările ulterioare ar putea ajuta cercetătorii să determine cel mai eficient mod de a cultiva plante în solul lunar și să îi ajute să evite factorii de stres identificați în timpul studiului.
Pe Lună, aceste plante ar putea extrage resurse din solul lunar, cum ar fi fierul și să le facă disponibile în forme utile.