Plante medicinale Nocive

Pelinul (infuzia de pelin) contine absintina, care este un alcaloid toxic pentru sistemul nervos.
Semintele de anason (anasonul pulverizat) sunt indicate ca stimulente ale functiilor pancreatice si carminative (reducerea gazelor din intestin, mai ales la copii), dar nu se administreaza in gastrite, ulcer duodenal, enterocolite acute si cronice, intrucat pot masca simptomatologia altor afectiuni.
Frunzele de anghinare nu se administreaza in afectiuni acute hepatobiliare si renale.
Infuzia de cicoare nu se administreaza femeilor care alapteaza, intrucat planta contine principii amare care trec in lapte, imprumutandu-i acestuia un gust amar.
Infuzia de coada calului e contraindicata in afectiuni cronice renale si hepatice (poate masca alte afectiuni); infuzia bauta pe stomacul gol poate produce iritatia mucoasei gastro-intestinale.
Decoctul de crusin preparat din planta proaspata (mai noua de un an) produce greturi si varsaturi; decoctul baut in cantitati mai mari decat cele prescrise produce colici intestinale si scaune lichide.
Ienuparul e cel mai puternic diuretic vegetal; el nu trebuie supradozat (2 lingurite de fructe la 200 ml apa clocotita, iar din solutie se iau 3-4 lingurite pe zi). In caz de supradozare produce iritarea cailor renale si hematurie.
Infuzia de izma (menta) este contraindicata in cazurile de ulcer gastroduodenal, putand masca un ulcer perforat.
Merisorul (antidiareic, diuretic si dezinfectant renal) nu se foloseste de catre femeile insarcinate.
Infuzia de rostopasca (1/2 lingurita la 200 ml apa clocotita) nu se supradozeaza intrucat produce intoxicatii.
Maceratul sau decoctul de sapunarita este destul de toxic, fapt pentru care nu se recomanda a se folosi in doze mari. Pulberea de sapunarita constituie praful de stranutat.
Florile proaspete de soc nu se manevreaza cu mainile libere intrucat este iritant pentru piele si mucoase, producand eriteme.

Urmărește-ne pe Google News