ComenteazăPoti sa iubesti ceva fara sa stii exact care este motivul. Acest lucru se aplica si in cazul ciocolatei. Ajungi la o dependenta care nu te lasa sa te multumesti cu putin. Incepi prin a o gusta, dar sfarsesti inevitabil prin a goli tot ambalajul. Milioanele de romani “topiti” dupa dulciuri trebuie sa stie ca pentru unii ciocolata poate sa fie o meserie. Nu preparatul sau impachetatul ei, ci pur si simplu mancatul. Sunt degustatorii de ciocolata, cei care verifica zi de zi ce senzatii lasa in urma “minunea dulce”.
In copilarie ma gandeam ca ciocolata este facuta niste zane bune, care miros a cacao si care, prin puterea unei baghete magice, prepara toate bunatatile dulci.
Ca sa verific daca este cu adevarat asa, am pasit cu un sac de intrebari pe un taram misterios: laboratorul fabricii de ciocolata Heidi. Am vrut sa il vedem pe cel care ar atrage invidia tuturor copiilor si l-am intalnit pe Niculae Floroiu, unul dintre cei sapte degustatori de ciocolata ai fabricii.
„Cand gusti ciocolata, trebuie sa taci”
“Inainte sa musti, miroase ciocolata, inspira aroma si priveste-o cu atentie. E stralucitoare sau mata? Ce culoarea si ce textura are? La asta ma gandesc dimineata, cand am in fata prima bucatica de ciocolata”, ne povesteste degustatorul. Am aflat despre el ca a ajuns degustator in urma unui esec la Facultatea de medicina. Intai s-a specializat in arta gustului de cafea, testandu-i ani la rand aroma inconfundabila. Intocmai ca expertii in vinuri, iubitorii de ciocolata tin cont de aspect, miros si gust. Si transforma intr-o experienta aproape mistica fiecare intalnire a ciocolatei cu papilele gustative.
“Un degustator adevarat o lasa sa se topeasca pe limba si se bucura de variatiile gustului in timp ce se topeste. La fel de important este si cat de repede se topeste o bucata de ciocolata cand este tinuta intre degete. O ciocolata cu un continut ridicat de grasimi vegetale se va topi greu”, conti-nua expertul in finetea ciocolatei.
Am facut un experiment impreuna cu Niculae Floroiu. Pentru cateva momente i-am luat locul si am devenit eu degustatorul. Incet, am lasat o bucatica sa se topeasca in gura apoi am muscat dintr-o pralina. Am simtit ca se topeste usor si placut, fara a-mi lasa o senzatie nisipoasa. A fost ca o descoperire magica a gustului. “Asta e senzatia pe care trebuie sa o ai atunci cand gusti dintr-o ciocolata buna. Cand a ajuns ciocolata in gura trebuie sa taci, pentru ca altfel pierzi toata aroma”, mi-a spus ciocolatierul. Am urmat cu sfintenie sfaturile. Cat am stat pe acolo tot gustand, mi s-a propus de cateva ori un pahar cu apa. L-am refuzat categoric. Nu am vrut nici o clipa sa “spal” gustul extraordinar al ciocolatei.
Iar la plecare oscilam puternic intre doua sentimente. Bucuria intalnirii unui om bun, coborat parca din visul copilariei mele si amaraciunea ca nu eu am cea mai dulce meserie din lume. Ca nu eu sunt cea platita pentru a gusta zi de zi din cea mai dulce minune a gastronomiei.
Niculae are multi termeni care descriu textura, calitatea si modul in care “simte” o ciocolata. Felul in care se rupe o tableta, stralucirea unei praline si finetea invelisului sunt caracteristici importante ale unei ciocolate de calitate