1 comentariuA plecat de 12 ani din România, este cetățean american, locuiește în California, în Concord, o urbe de 120.000 de locuitori, cunoscută mai mult ca localitatea unde a văzut lumina vieții marele actor Tom Hanks.
Fost mijlocaș la Dinamo și la Universitatea Craiova, campion în Ungaria cu MTK Budapesta, Daniel Rednic, 44 de ani, a urcat până la nivelul de a fi directorul grupelor de juniori de la Diablo Valley Wolfs, o academie privată cu peste 30 de echipe de copii, băieți și fete, de la 7 la 19 ani. Soția, Ofelia, are un coafor într-un orășel de lângă Concord.
Înaintea pandemiei de coronavirus, Daniel povestea că a plecat din România să trăiască „the American dream”, sătul de neregulile și de abuzurile din țară, cum se exprimă maramureșeanul la origini. Acum, se pregătește de Ziua Americii cu alte gânduri, însă ceea ce este clar e că nu se va întoarce în România decât de Sărbători.
Libertatea:- Daniel, cum percepi America după atâția ani de stat în California?
Daniel Rednic:– Nici nu știu ce să răspund. Sincer, am prins rădăcini, mi se pare normal. Nu zic: „Wow, sunt în State”. Stau în America și e țara mea. În rest, așa trece timpul de nu mai înțelegi nimic.
– Familia?
– E bine. Muncă acasă, încercăm să mai ieșim din rutina de zi cu zi în week-end, cam ăsta e programul, ca peste tot. Hai să zicem că poate aici îți permiți mai multe. În trei ore și jumătate ești în Mexic, mai poți face o escapadă. Trăiesc în California care rămâne un vis pentru cei mai mulți dintre pământeni.
– Aveți vreun loc care să vă aducă aminte de țara natală?
– Să-mi aducă aminte de România nu există un loc, România e ceva aparte, rămâne în inima noastră. Ca relief, eu cred că România e cea mai frumoasă țară din lume! Ne place în Mexic, mai avem o zonă la munte, aproape de niște lacuri frumoase, Lake Tahoe, la două ore și jumătate de noi, vara ca agrement, iarna ca resorturi de ski.
„Mai bine mă mut în Spania decât în România”
– Acum, că am făcut încălzirea, ca la fotbal, te-ai repatria, te-ai muta din nou în România?
– Îți dai seama că am 12 ani aici și… nu, nu m-aș muta înapoi! Poate, mai târziu, într-un viitor, cu toate că dacă ar fi să plec din State aș aborda o altă zonă de trăit în Europa, Spania, de exemplu, unde stilul de viață este mai abordabil. Păi, nu iau în calcul, referitor la România, decât sistemul medical la pensie, ești bătrân, nu știu dacă merită să locuiești într-o țară cu diverse lipsuri.
– Cum mai e viața în America? La noi se scumpesc toate o dată cu prețul carburantului.
– Aici? E foarte scump. Depinde și cum te raportezi. 3.000 de lei nu e același lucru cu 3.000 de dolari. Voi la 3.000 de lei percepeți benzina foarte scump. Uite, la noi, la un salariu minim de 4-5.000 de dolari, plătim 6 dolari pe galon, pe 4 litri. Totuși, e mai bine, nu? S-a scumpit și la noi, de când a venit președintele ăsta nou (n. red. Joe Biden). Dar nu în fiecare stat, se zice că în California e cea mai scumpă viață din America. Mai sunt câteva state și orașe mari scumpe. Dar și clima din California nu o găsești în toată lumea! Pentru toate există un preț.
„Fără 200-300 de dolari nu scapi la hipermarket pentru o săptămână, două”
– Oamenii vin sau pleacă din California?
– În ciuda prețurilor mari, e coadă ca la concertele lui Elvis. Cei care pleacă de aici sunt cei ce au posibilitatea să lucreze de acasă, astfel că merg în zone mai ieftine, cazare, masa, restul. Poate că și mie mi-ar plăcea să plec în Washington, Alabama sau New York, unde benzina e mai ieftină, iar prețurile mai mici.
– Totuși, dacă te duci la magazin, simți și tu că nu te întorci cu mâinile goale acasă după ce plătești foarte mult pe „coșul zilnic”?
– Noi nu prea mergem la magazine, băcănii, cum să le zic, pentru cumpărături pentru acasă mergi doar la hipermarket-uri. Magazine mari și foarte mari. Îți faci cumpărăturile pentru o săptămână, două, nu scapi fără 200-300 de dolari! E scump, ți-am zis, s-a scumpit viața și aici, mai ales în însorita Californie. Același ”coș” în Texas sau în Alabama este mai ieftin, nu mai zic de alte state, eu îți spun ce e pe lângă noi, relativ, aproape.
– Și atunci, merită?
– Nu e vorba câți bani faci pe lună, poți să faci 30.000 de dolari lejer, problema e cu cât rămâi, după ce plătești toate ratele la bănci și taxe. Dar, spre deosebire de România, de exemplu, simți că trăiești, că rămâi cu ceva. Aici, poți să faci bani și să trăiești, totuși.
„Mi-am câștigat poziția, mă privesc ca unul de-ai lor”
– Mai există „the American Dream”?
– (râde) „The American Dream” a cam dispărut de mult. O fi fost în anii 70-80, când puteai să vii, să faci ceva wow. Eu vorbesc de oameni comuni, nu vedete. Acum e de muncă și de foarte multă muncă. Dacă vrei să faci, afacere sau angajat, trebuie sa muncești pe brânci, ca să o pui să meargă cum vrei tu, 4-5 ani, apoi devine rentabil… Bine, cred că și în România e la fel, nu te poți îmbogăți peste noapte, legal.
– Dar simți „sprijinul” sistemului, statului?
– Aici, dacă vrei să faci ceva, te și ajută. În România, îți dă în cap dacă ajungi un pic mai sus. Depinde cum și câți bani vrei să faci.
– Cum interacționezi cu americanii?
– Mă privesc ca unul de-al lor. Sunt multe rase aici. În San Francisco se spune că emigranții nu pot fi trimiși acasă, sunt foarte mulți, de toate rasele și națiile. Nu se fac deosebiri. Sunt director la echipele de 15-19 ani, îți dai seama că nu mă pot privi altfel. Mi-am câștigat poziția.
Dor de șorici și de datini
– În România ai mai fost de curând?
– Vin de Sărbători. Ultima oară am fost înainte de pandemie, n-am mai ajuns de 3-4 ani. Venim de Crăciun, stăm la Ploiești, la Baia Mare, va fi o vacanță prelungită. (râde) Uite, o să mâncăm șorici românesc și ne e dor de datinile din Maramureș.
– România cum ți se pare de la 13 ore de mers cu avionul distanță?
– Nu vreau să deschid discuția, părți bune, rele, nu stau acolo, depinde de fiecare personalitate. Sportiv, cred că suntem într-o cădere liberă. În afară de băiatul ăsta care face minuni la înot (n. red. David Popovici), bravo lui! Îmi pare rău, se va scrie de el încă o săptămână-două, apoi gata! Noi ne uităm la valori de-abia când câștigă ceva, o zi, două, atât. Hai să vedem cum se pregătește băiatul, câte sacrificii face, ca să creștem pe lângă el, pe lângă valori, să dezvoltăm un sistem.
– Ți-e dor de ceva din România?
– Hmmm, poate de prieteni, de familie, ce mi-a mai rămas, în rest, nu știu. Să venim de Crăciun, de Revelion, da, nu știu cât o să mă împart între prieteni, însă nu aș rămâne.
Așteptând criza economică globală
– Cum ați trecut peste pandemia de coronavirus?
– Repercursiunile le vom vedea în 2-3 ani de aici înainte. Multe servicii au fost închise, au rămas oameni fără muncă, au crescut prețuri exagerat. Înainte de pandemie, dacă o casă costa 1,8 milioane de dolari, erau oameni care dădeau un milion de dolari în plus ca să o ia, să-și facă mofturile! Încet, încet, cred că va fi o criză financiară globală, cât de curând, cam asta. Cineva a câștigat foarte mulți bani din asta, din pandemie. Restricții cam exagerate, uneori, nu știu dacă au fost normale, dar lumea era îngrozită. Mai sunt și acum magazine care nu te lasă decât cu mască, alți oameni care poartă mască pe stradă, oricum Covid-ul o să fie toată viața noastră, o să trăim cu el.
– Războiul din Ucraina?
– Toată lumea se întreabă de ce nu intervine ONU sau NATO, e ceva complicat. Dar, oricare dintre părți, dacă apasă greșit pe un buton, se duce bomba în România. Sperăm să se încheie mai repede în Ucraina, să nu mai sufere oamenii de acolo, să nu se întindă și la țările de lângă, fiecare avem origini pe acolo, prin zona aceea.
4 Iulie la munte, cu gândul la șaorma
– Unde petreci de 4 Iulie?
– La Reading, la sora mea, în nordul Californiei, mai la munte, între lacuri, încă mai vezi zăpadă pe culmi.
– Ce veți face?
– Le combinăm, mâncare românească, americănească. Stăm și noi la masă, familia reunită, ca tot omu”. Noi nu suntem disperați după mâncarea lor, curcan și altele. Eu de-abia aștept să ajung în țară să mănânc o șaorma, aici nu găsești ca la noi!
– Șaorma a devenit asimilată ca produs tradițional românesc în conștiința americanilor?
– Eee, știu de unde e, dar ca la noi nu se face nicăieri. Uite, mie îmi place cașcavalul pane, făcut în casă, soția e foarte pricepută la așa ceva. Merg la pescuit, mănânc pește mult, în rest, mâncăm acasă, mâncare gătită, românească. Mai combinăm cu mâncare chinezească, un hamburger, diversificare.