Cu cât a început să studieze mai mult latina când era în clasa a opta, cu atât Roxana era mai fascinată de ce descoperea. De pildă, de la această materie a aflat că învățământul din Imperiul Roman avea asemănări cu cel de astăzi. 

„Informându-mă despre subiect, am descoperit foarte multe similarități cu sistemul educațional din prezent, cum ar fi începerea școlii la șapte ani și existența a trei cicluri de învățământ obligatoriu – primar, elementar, superior”, a povestit eleva pentru Școala 9. 

Să cunoști un filosof în loc de premiu de absolvire

Ce a impresionat-o cel mai tare a fost să afle că, după terminarea studiilor, romanii făceau o călătorie în Grecia, care le oferea posibilitatea de a se întâlni cu marii filozofi ai timpului. „Îmi imaginam cum este să ai o conversație cu un astfel de om, cred că e ceva extraordinar. Iar aceste călătorii demonstrau o deschidere foarte mare a oamenilor din Antichitate, chiar și raportat la zilele noastre”. 

În clasa a IX-a, metoda de lucru a profesoarei de latină a convins-o definitiv pe Roxana de frumusețea materiei. „Doamna profesoară ne punea la început să facem comparații între o serie de cuvinte în limba română și corespondentele lor din latină. A fost un exercițiu interesant pentru mine, iar după am aflat că se regăsește și în subiectele de olimpiadă”. 

Așa a început un drum lung și anevoios înspre performanță pentru Roxana, care a ajuns să participe la olimpiada internațională de latină.

Dictoanele ei preferate sunt Per aspera ad astra („pe căi anevoioase către stele”) și Ad augusta per angusta („pe poteci strâmte către fapte mari”) – „pentru că simt că ele mă definesc în contextul efortului pe care mi l-am impus pentru olimpiade”.

De asemenea, ea consideră că „munca e întotdeauna mai importantă decât talentul. Poți avea oricât talent la o disciplină, dar numai prin muncă ți-l poți șlefui”.

Pe vremuri se studiau șapte-opt ore de latină și greacă veche

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, exista în școala românească profilul clasic. Fiecare elev de la acest profil avea în orar șapte-opt ore de latină și greacă veche săptămânal. Adică studii intensive de limbă, traducere și cultură clasică.

După instaurarea comunismului, est-europenii au fost plasați în aria de influență sovietică. „Iar odată ce ai spus că nu aparții latinității, unde să se infiltreze și profesorul de latină, în primul rând, și, pe urmă, profilul clasic? Acesta a fost desființat, iar latina nu s-a mai studiat deloc pentru 5-10 ani”, explică Ioana-Roxana Popa.

După Revoluție, limba latină părea să ocupe un loc semnificativ în planurile-cadru, fiind inclusă între materiile de bacalaureat pentru filologi încă din 1990. Însă în 2009, disciplina primește o lovitură: este scoasă complet de la Bac.

Ajungem, astfel, «țara unui paradox», o țară unde cultura și originea nu triumfă, ci sunt uitate. Lecția de istorie din clasa a XII-a despre romanitatea românilor și micile trimiteri de la orele de literatură rămân pentru elevul român un glas comemorativ, dar nu îndestulător.

Ioana-Roxana Popa:

Studiul limbii latine în prezent

Astăzi, latina este prevăzută ca disciplină obligatorie în clasa a VII-a, când elevii au o oră pe săptămână denumită „Elemente de limbă latină și de cultură romanică”. În liceu, latina mai este studiată doar de elevii de la profilul de filologie, care dau și teză semestrială la această materie, și de cei de la seminarele teologice.

Conform unui studiu realizat de Universitatea din Leipzig, Italia era, în 2014, țara cu cel mai mare procent de elevi de liceu care studiau limba latină (40%), urmată de Elveția (16.8%), Belgia (9%) și Germania (8.7%). Latina este studiată la liceu și în țări non-europene, dintre care se remarcă SUA, Noua Zeelandă și chiar unele țări africane (Nigeria, Ghana, Senegal).

Limba care nu se mai vorbește

Nemaifiind limbă oficială în nicio țară, latina nu presupune și o parte conversațională. „Niciodată nu am avut cu cine să comunic în latină, chiar dacă mi-ar fi plăcut. Colegii români de la olimpiadă nu știu să vorbească această limbă, pentru că la competiții nu se pune accentul pe vocabular. În schimb, dacă primesc un text în latină, reușesc să îl înțeleg și știu să pronunț cuvintele”, a mărturisit Roxana. 

Așa cum ne-a mai explicat eleva olimpică, în studiul acestei limbi, accentul cade pe gândirea comparată, pe descoperirea influenței pe care cultura clasică o exercită până în zilele noastre. De aceea, Roxana nu acceptă etichetarea latinei ca „limbă moartă”.

După cum știm, atât limba română, cât și poporul român își găsesc în lumea romanică o origine nobilă, conform celor care au explorat trecutul. Cronicarii, poeții și istoricii au înțeles că a ne cunoaște originea e ceva ce ne construiește pe noi sufletește, nu numai trupește. 

Ioana-Roxana Popa:

Cultura romană le este utilă celor care își doresc să urmeze o carieră în justiție. Roxana face parte din această categorie, iar, în procesul de documentare firesc pentru un elev aflat în an terminal, a descoperit că aproape toate facultățile de drept din țară și din Europa includ un curs de drept roman. „Aici e necesar să îl înțelegem pe Cicero, ale cărui procese au rămas conservate”.

Prin lecturi aprofundate, eleva a descoperit că societatea funcționează în conformitate cu ceea ce a fost în trecut, în formă primară sau rudimentară. „Și în Imperiul Roman au existat crima, cauțiunea, furtul, nemulțumirile pentru moștenire și fărădelegile, pe care Cicero le-a analizat magistral. Avem multe de învățat de la cei din urmă”.

Citește articolul integral în Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News