Poate fi ucis cu o privire

Marius Sarghie, un copil de 14 ani dintr-un sat iesean, sufera de o forma foarte rara a sindromului: autism psihovizual. Altfel spus, daca cineva il priveste insistent in ochi, baiatul intra in criza si poate muri. Fiecare zi si-o incepe la fel, ca-ntr-un ritual. Umple ligheanul cu apa, se spala vreme de aproape o ora, dupa care se apuca de trebaluit prin odaie. „Fara sa-i spun nimic, le pune pe toate la locul lor. Iar locul nu-l schimba niciodata: scaunul lipit de coltul peretelui de la geam, papusa „cu mustati” pe divan, fata de masa perfect intinsa, calutul de ghips pe televizor”, povesteste Viorica, mama baiatului. Restul zilei si-l petrece ori in „atelier”, un locsor stramt intre hambar si gard, construind casute din coceni de porumb, ori in padure. „Daca nu „lucreaza”, atunci se joaca cu masinuta albastra pe care n-o scapa nici in somn din mana. Restul jucariilor nu conteaza pentru el, desi casa e plina”, se confeseaza mama copilului. O singura data l-a internat, dar cand s-a dus sa-l viziteze l-a si luat acasa. „Parca nu era baiatul meu. Era moale tot si cu ochii tristi. L-au drogat acolo si l-am luat”, explica Viorica. „Nici macar in manuale nu am vazut asa ceva! Marius e un caz special de autism, unic: o simpla privire il poate aduce in stare de soc, in pragul unei comotii cerebrale”, afirma Constantin Barabolschi, medic specialist in sanatate mintala. Daca in ceea ce-l priveste pe Marius diagnosticul este clar, parintii unei micute clujence, pe nume Adriana, banuiesc doar ca fetita lor sufera de autism. Adriana a venit pe lume cu 3 luni inainte de soroc. Ai ei au crezut ca e surda, pentru ca nu reactiona nici la zgomote puternice. La 4 luni si jumatate a dovedit insa ca aude, intorcand capul cand s-a trantit o usa. Apoi, mama a observat ca Adriana nu se intindea niciodata dupa jucarii si nici nu isi ridica mainile spre a fi luata in brate. Medicii i-au spus ca e din cauza nasterii premature si i-au recomandat kinetoterapie. „In ciuda kinetoterapiei, avea in continuare un mers stepat, specific autistilor. A refuzat sa vorbeasca pana la un an si patru luni, cand s-a pornit dintr-o data, pronuntand cuvintele extrem de curat. Niciodata nu ne striga. Nu-mi cerea niciodata ceva si nu intelegea comenzile simple. In plus, avea tendinta de a se legana si de a fugi in cerc – alte comportamente specifice autistilor”, se confeseaza Maria, mama copilei. In acelasi timp, Adriana dovedea de o memorie remarcabila. La un an si cateva luni stia sa numere in romana, engleza si franceza si memora cantece sau poezii. Medicii au confirmat ca unele simptome sunt specifice autismului, insa au precizat ca diagnosticul nu poate fi pus decat dupa varsta de 3 ani. Intre timp, parintii Adrianei au luat o decizie extrem de importanta: aceea de a mai aduce pe lume un copil. In ultima vreme, Adriana a inceput sa-si manifeste dragostea fata de parinti si de fratiorul ei. Raspunde si la unele intrebari. Toate acestea i-au facut pe medici sa creada ca ar putea fi vorba doar de un debut de autism. In schimb, mama fetitei este convinsa ca a fost vorba despre un autism sever care s-a ameliorat. Raspunsul il vor da testele, care se vor face curand, intrucat Adriana a implinit 3 ani. Atat Marius, cat si Adriana au probleme de socializare. Marius a facut o criza puternica in prima sa zi de scoala, iar copiii din vecini ii spun „Mutu”, pentru ca nu vorbeste cu ei. La randul ei, Adriana a fost dusa de parinti la cresa, in noiembrie 2002. „La putin timp am observat ca patutul ei a fost scos din rand si pus la o parte. La serbarile de Craciun si de 8 martie a fost exclusa din program. Asa ca am hotarat sa renuntam, deocamdata”, marturiseste, cu tristete, mama ei.