INTERVIU LIBERTATEA. „Poate nu sunt conștienți, dar canadienii participă la un genocid în desfășurare”

O descoperire teribilă a șocat întreaga Canadă, dar și restul lumii, la sfârșitul lunii mai. Rămăşiţele a 215 copii, unii cu vârsta de până în 3 ani, au fost găsite pe locul unei foste şcoli rezidenţiale pentru copii indigeni în Columbia Britanică.

După câteva săptămâni, alte 750 de morminte anonime au fost găsite pe locul unui fost internat destinat copiilor indigeni din Saskatchewan.

Miercuri a urmat o nouă descoperire: rămășițele a 200 de persoane, cel mai probabil tot copii, au fost găsite pe terenul unei foste școli-internat – St Eugenes Mission de lângă orașul Cranbrook.

Descoperirea mormintelor a reaprins trauma suferită de aproximativ 150.000 de copii nativi americani, metişi şi inuiţi care au fost separaţi de familiile lor, limbă şi cultură şi înscrişi cu forţa până în anii 1990 în peste 130 din aceste şcoli rezidenţiale din întreaga ţară – finanțate de guvern și administrate de bisericile creștine – pentru a fi integrați, reeducați.

Mulţi dintre acești copii au fost maltrataţi sau supuşi la abuzuri fizice și sexuale şi peste 6.000 au murit în aceste şcoli, a stabilit în 2015 o comisie de anchetă, care a vorbit despre un adevărat „genocid cultural” comis în Canada.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Cifra este probabil mult mai mare. Multe dintre victimele descoperite în aceste luni pe terenurile fostelor școli internat nu au fost incluse în bilanțul oficial.

Pentru comunitatea indigenilor din Canada, descoperirile nu au fost o surpriză, de fapt, națiunile indigene au vorbit despre asta timp de un secol, spune, într-un interviu pentru Libertatea, Niigaanwewidam Sinclair, profesor asociat la Universitatea din Manitoba.

Problema, spune Sinclair, este că timp îndelungat, autoritățile canadiene nu au făcut aproape nimic pentru a cerceta aceste abuzuri, pentru a-și admite vina și pentru a încerca o reconciliere, iar când au făcut-o, au făcut-o superficial.

Responsabilitatea nu aparține doar autorităților și bisericilor care au participat în mod activ la aceste abuzuri, spune el.

Canadienii au participat la un genocid al popoarelor indigene. Poate nu au fost conștienți sau pe deplin conștienți că participau, dar ideea este că fiecare canadian a susținut guvernul în trecut și azi, pentru că genocidul continuă și azi.

Niigaanwewidam Sinclair, profesor asociat la Universitatea din Manitoba:

Biserica Catolică „a încercat în mod deliberat să ascundă situația”

Episodul este unul sumbru pentru istoria Canadei și traumatizant pentru comunitățile indigenilor din țara nord americană – Primele Națiuni (popoarele indigene amerindiene din Canada), inuiții (poporul din regiunea arctică a țării) și metișii (o altă etnie distinctă, dezvoltată din contactul indigenilor cu europenii sosiți în Canada).

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

„Timp de 150 de ani, copiii au fost trimiși forțat la școli finanțate de guvernul canadian și administrate de patru biserici din țară, în special cea catolică și cea anglicană”, explică Sinclair.

„Cei care ajungeau în aceste școli erau copiii Primelor Națiuni și cei inuiți. Existau și câteva școli care acceptau elevi metiși. Erau școli conduse de preoți, de călugărițe. Dacă nu voiai ca și copiii tăi să meargă la acele școli, dacă nu voiai ca și copiii tăi să fie luați cu forța, puteai fi arestat”, spune profesorul.

În aceste școli au fost găsite mormintele nemarcate. Copiii au căzut victime acestui sistem de educație forțată și abuzurilor comise în internate.

„Școlile nu ofereau un mediu sanitar bun pentru copii, nu erau potrivite pentru așa ceva, nu fuseseră construite cu acest rol. Copiii se îmbolnăveau des, în special de tuberculoză. În unele cazuri, vorbim despre abuzuri fizice, despre ucideri. Din cauza condițiilor nesigure și a abuzurilor continue, mulți copii au încercat să scape, iar corpurile lor au fost returnate de fermieri, de polițiști, la acele școli. Și de aceea avem aceste morminte nemarcate în școli”, explică Sinclair.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

Profesorul subliniază că autoritățile știau despre aceste abuzuri, dar că ori nu au verificat situația, ori nu le-a păsat. „În orice situație vorbim despre o crimă. Când iei copii de la familii și spui că vei avea grijă de ei, dar știi că au fost abuzați sau nu îți pasă de asta, oricum ai lua-o, este o crimă”, afirmă el.

El merge chiar mai departe cu observațiile, arătând că Biserica Catolică a participat activ la o tentativă de mușamalizare a situației.

Descoperirea recentă a mormintelor nemarcate cu rămășițele a 751 de copii, aparținând comunității Cowessess, una dintre Primele Națiuni, „este dovada că Biserica Catolică a îndepărtat acele pietre funerare în mod deliberat, încercând să ascundă situația”, spune Sinclair.

„Canadei nu i-a păsat”

Premierul canadian Justin Trudeau a reacționat după aflarea primelor vești despre descoperirea mormintelor din Columbia Britanică.

„Această știre mi-a frânt inima. Este o amintire dureroasă a unui capitol întunecat și rușinos din istoria țării noastre. Mă gândesc la toți cei afectați de această veste dureroasă. Suntem alături de voi”, a scris el pe Twitter.

El şi-a cerut scuze în numele ţării sale, l-a îndemnat pe Papa Francisc să facă acelaşi lucru şi nu a exclus o anchetă penală.

Iar presa canadiană a relatat despre șocul cetățenilor la aflarea amănuntelor sumbre.

Pentru comunitățile indigene, descoperirile nu au făcut decât să confirme ceea ce știau și să arate că au avut dreptate atunci când au îndemnat autoritățile guvernamentale și pe cele religioase să facă eforturi ferme în vederea unei reconcilieri reale, care ar include cercetări pentru găsirea victimelor și pentru aflarea întregului adevăr.

Națiunile indigene au tot vorbit despre asta timp de un secol. I-au spus Canadei: «caută copiii». Știm că fiecare comunitate are povești despre copii pierduți. De aceea, comunitățile indigene au tot vorbit despre asta. Dar Canada a ignorat și a spus lucruri de genul: «Oh, nu este adevărat». Sau nu i-a păsat. Autorităților nu le pasă, Bisericii nu îi pasă. Biserica a spus că nu are bani pentru a face astfel de cercetări.

Niigaanwewidam Sinclair, profesor asociat la Universitatea din Manitoba:

Un pas mai important a fost făcut prin înființarea unei comisii federale, Comisia pentru Adevăr și Reconciliere din Canada, care după mai mulți ani de muncă a publicat un raport ce detaliază moștenirea dăunătoare a sistemului școlar rezidențial al țării.

Doar că majoritatea solicitărilor acestei comisii nu au fost urmate.

„În 2015, Comisia a cerut guvernului să facă o cercetare națională. Iar autoritățile au refuzat. Comisia a oferit inclusiv hărțile și a spus: «Aici sunt locurile unde sunt cimitirele». Acum, peste unele dintre aceste cimitire sunt parcări, în Brandon este un parc de rulote. Dar guvernul a refuzat să facă asta, iar comunitățile indigene au făcut propriile cercetări și au încheiat colaborări cu universitățile pentru a identifica aceste locuri și așa au fost găsite aceste morminte”, explică profesorul.

Rămășițele celor 215 copii, elevi ai şcolii rezidenţiale indigene Kamloops din Columbia Britanică, care s-a închis în 1978, conform indigenilor Tk’emlúps te Secwepemc (poporul confluenţei), au fost găsite cu ajutorul unui specialist care a folosit un radar care pătrunde în sol.

„Acum, guvernul canadian spune că este decis să ajute, dar este prea târziu pentru așa ceva, pentru că pagubele au fost deja făcute, reputația Canadei este deja afectată”, spune Sinclair.

Ce înseamnă reconciliere?

Comisia federală a formulat 94 de solicitări pentru autoritățile canadiene, politice sau religioase, care includ mai multe lucruri, de la investiții în educație și sănătate pentru comunitățile indigene până la finanțarea cercetărilor pentru identificarea victimelor școlilor rezidențiale, de la consolidarea drepturilor comunităților indigene până la cererea de scuze oficiale de către bisericile vinovate de abuzuri.

Dar, în ciuda promisiunilor, puține dintre aceste solicitări au fost ascultate.

„Au fost implementate în jur de șapte sau nouă recomandări din cele 94 ale Comisiei. Unii spun șapte, alții nouă, în orice caz, sub zece. Adică o zecime din totalul recomandărilor. Este o situație foarte proastă. Este mai bine decât precedentele guverne, care au refuzat să facă schimbări. Dar este ca o picătură dintr-o găleată”, spune Sinclair.

Profesorul, ca majoritatea reprezentanților comunităților indigene, consideră că este nevoie de mai multe schimbări, de implementarea mai multor recomandări.

Cum ar trebui să arate lucrurile? Ar trebui să împărțim terenurile, să împărțim guvernarea în întreaga țară, să împărțim puterea, banii. Fiecare segment al economiei, fiecare părticică a Canadei este construită pe seama popoarelor indigene, fiecare bănuț, fiecare clădire, fiecare spațiu este construit pe pământul și resursele indigenilor, de aceea ar trebui împărțit, jumate-jumate.

Niigaanwewidam Sinclair, profesor asociat la Universitatea din Manitoba:

Despre responsabilitatea canadienilor

Întrebat dacă situația națiunilor indigene ar trebui să schimbe percepția comunității internaționale despre Canada – altfel considerată o țară tolerantă, cu oameni manierați – profesorul din Manitoba are un răspuns fără echivoc: „Cu siguranță”.

„Canadienii au participat la un genocid al popoarelor indigene. Poate nu au fost conștienți sau pe deplin conștienți că participau. Dar ideea este că fiecare canadian a susținut guvernul în trecut și azi, pentru că genocidul continuă și azi, nu în școlile rezidențiale, dar ca urmare a acestora – în spații precum sistemul penitenciar, sistemul de îngrijire a copiilor. Totul a fost produs însă de școlile rezidențiale”, spune Sinclair.

„E ca și cum ai spune «Ei bine, nu mai ardem case», dar oamenii au traume psihologice, traume fizice de la arderea acelor case. De aceea, Canada are responsabilitatea de a confrunta această problemă, refuză să o facă și doar a abordat-o într-o manieră superficială”, subliniază profesorul, care insistă și asupra statutului actual al indigenilor, care sunt considerați cetățeni de mâna a doua ai țării.

Indigenii au școli de om calitate mai slabă, trăiesc în comunități periculoase, unde nu poți bea apă și nu poți locui în case. Avem comunități care au fost alungate de inundații. Trăim sub legi care vizează comunitatea indigenă pentru a asigura că nu ne vom dezvolta, că vom rămâne într-o stare de sărăcie”, spune Sinclair.

El consideră că în acest context, comunitatea internațională poate presa Canada pentru a o ajuta să devină „mai etică”.

„Poate canadienii nu sunt conștienți că participă la un genocid în desfășurare, dar asta fac. Și nu cred că le place asta, nu cred că lumii îi place asta și ideea este că și comunitatea internațională poate ajuta Canada să se maturizeze, să fie mai responsabilă și mai etică”, spune Sinclair.

De ce ard bisericile creștine în Canada?

Una dintre solicitările Comisiei pentru Adevăr și Reconciliere este formularea de scuze din partea Papei către supraviețuitori, familii și comunități, pentru rolul jucat de Biserica Catolică în abuzurile spirituale, culturale, emoționale, fizice și sexuale asupra copiilor indigeni din școlile rezidențiale.

Acest lucru nu s-a întâmplat încă.

„Biserica are responsabilități de care trebuie să se achite. Una este să ajute proiectele de vindecare din țară. Apoi, este nevoie de scuze și de acțiuni concrete. Apoi este nevoie de predarea unor documente, care să ne ajute să găsim alți copii și să găsim informații despre ce s-a întâmplat cu ei”, spune profesorul.

Nu în ultimul rând, spune Sinclair, Biserica trebuie să renunțe la misionarismul religios printre indigeni. „Este nevoie de un angajament că se vor comporta diferit. Biserica Catolică nu poate să se mai implice în misiuni de convertire. Trebuie să înțeleagă că spiritualitatea indigenă este în regulă. Nu poate spune că creștinismul este singura cale, ci că este doar una dintre căi”, afirmă Sinclair.

În lipsa unor reacții clare din partea clerului, un posibil conflict s-a conturat în Canada în ultimele săptămâni. Mai multe biserici creștine aflate pe teritoriile autohtone au ars, polițiștii sugerând că în mai multe cazuri pare să fi fost vorba despre incendieri deliberate, mai ales că ele au coincis cu apariția veștilor despre descoperirile sumbre de pe terenurile fostelor școli rezidențiale.

„Distrugerea lăcașurilor de rugăciune nu este o soluție”, a spus premierul Trudeau.

Este neclar cine anume ar fi vinovat, dar Niigaanwewidam Sinclair subliniază că chiar dacă făptașii ar fi indigeni, acțiunile lor, în vreme ce nu ar fi acceptabile, ar putea fi totuși înțelese.

Biserica Catolică a comis violență deschisă, violuri și ucideri și a distrus viețile copiilor. Mii și mii de copii. Viețile lor au fost distruse de acele școli. Nu mai vorbim despre copiii acelor copii și despre sutele de mii de indigeni care trăiesc acum și a căror existență a fost afectată de aceste evenimente. Două biserici care ard nu se pot compara în niciun fel cu violența care s-a întâmplat. Nu spun că trebuie să răspundem la violență cu violență.

Niigaanwewidam Sinclair, profesor asociat la Universitatea din Manitoba:

„Apoi, nu știm dacă cei care au comis aceste fapte sunt canadieni sau indigeni. Aș spune că există suficient de mulți catolici supărați pe Biserică. Există mulți catolici furioși și nu aș fi surprins dacă ei și-au ars propriile biserici. Dar nu știm asta. Dacă sunt într-adevăr indigeni, atunci aș spune că este un răspuns care poate fi înțeles pentru ce a fost o situație îngrozitoare. Nu spun că este unul acceptabil, dar cu siguranță este de înțeles”, spune profesorul.

În cele din urmă, explică Sinclair, întreaga situație demonstrează că autoritățile canadiene trebuie să asculte mesajul comunităților indigene.

„Am putea să ascultăm ce spune comunitatea indigenă, deoarece unii indigeni sunt foarte furioși și trebuie să îi ascultăm, să îi susținem, să luăm măsuri, să vedem schimbări, pentru că ele au fost prea lente. Iar când oamenii sunt frustrați, atunci recurg la violență. Și Canada a fost foarte lentă. Așa că nu sunt surprins, dacă au fost într-adevăr indigeni, dar nu știm asta”, mai spune profesorul.

Urmărește-ne pe Google News