ComenteazăOficialii romani s-au pregatit cu noaptea in cap pentru marele eveniment. Toti membrii delegatiei au fost convocati la Aeroportul Otopeni inca de la ora 6.30, aeronava urmand sa decoleze la ora 7.30. Zona din jurul aeroportului era impanzita cu posturi de paza si filtre. Stresul, sau mai degraba excesul de zel al fortelor de ordine era invers proportional cu distanta pana la salonul oficial. Daca am reusit sa trec cu masina de primele doua puncte de control, unde mi s-au verificat politicos actele si s-a confruntat numarul masinii cu o lista anuntata anterior, la al treilea filtru am dat peste un individ inalt de 2 metri si un pic, cu o ocupatie incerta, dar purtand ochelari de soare, desi afara era inca intuneric. Protapit in mijlocul aleii, a ridicat mana, ca un agent de circulatie si a racnit: „Joos!!!”. Nedumerit, oarecum, cu privire la destinatia acelui racnet, am solicitat lamuriri: „Jos, n-auzi! Jos din masina!”, a urlat pe acelasi ton badaranul. Cum cel mai inteligent cedeaza primul, m-am conformat si mi-am carat bagajul pe jos mai departe. Noroc ca nu mai era mult pana la salonul oficial. Incet-incet, incaperea s-a umplut de lume, iar la ora 7.00 a aparut si premierul urmat la putin timp de Ion Iliescu. In ciuda frigului de afara, cei doi erau imbracati doar in costume. Prevazator, Ion Iliescu mai purta si o vesta ceva mai groasa. Dupa scurte declaratii care anticipau deja raspunsul oficialilor NATO, delegatia s-a imbarcat in avionul Boeing 737 si dupa un zbor de o ora si 45 de minute am aterizat la Praga. Capitala ceha nu parea nici pe departe a fi una sub asediu. Cel putin nu ieri dimineata. Ce-i drept, politisti se vedeau la tot pasul, in contradictie cu circulatia extrem de redusa. De la aeroport, unde nu s-a desfasurat nici o ceremonie de primire, delegatia a plecat in corpore, intr-o imensa coloana oficiala, foarte bine pazita, catre Ambasada Romaniei.
Pe strazi totul parea foarte linistit, chiar prea linistit. Orasul parea aproape pustiu. Gruparile anarhiste nu-si faceau inca simtita prezenta, dar politia ceha supraveghea absolut orice grup format spontan din 3-4 persoane.
Am ajuns la Ambasada Romaniei, unde intreaga delegatie s-a asezat in fata televizoarelor. Ion Iliescu si Adrian Nastase, umar la umar, flancati de Mircea Geoana si de ministrul apararii, Ioan Mircea Pascu, au urmarit, aparent detasati, dar cu sufletul la gura, pe TV Romania 1, declaratiile Lordului Robertson. Dupa ce s-a anuntat incetarea divizarii Europei si extinderea NATO catre Est, Ion Iliescu a zambit, extrem de satisfacut, in timp ce Adrian Nastase, mai ponderat, afisa o mina decenta. Au urmat apoi declaratiile celor doi. Fiecare monopolizand cate un grup de presa. Ion Iliescu a facut, in repetate randuri, trimiteri la Revolutia din 1989, ca parte care a contribuit la evenimentul de ieri, in timp ce Adrian Nastase multumea si accentua relatia cu „partenerul strategic – Statele Unite ale Americii”. Desi pe masa din fata celor doi, tronau trei sticle de sampanie, mari, de 5 litri, cu o eticheta pe care scria NATO si Romania, nimeni nu s-a mai gandit atunci la sampanie. A inceput o adevarata sarabanda a declaratiilor de presa, in care fiecare spunea ce putea si fiecare ziarist prindea ce apuca. Delegatia a ramas in sediul Ambasadei pana la ora 14.00, cand s-a decis plecarea catre hoteluri, urmand ca in cursul serii sa aiba loc un dineu oficial cu reprezentantii tuturor tarilor invitate sa adere.
Pe strazi situatia devenise mai tensionata. Grupuri de politisti, coborand din masini blindate, ocupau pozitii in jurul Palatului Congreselor, unde se desfasura summit-ul NATO. Probabil ca se asteptau la atacurile anarhistilor. Ca o nota comuna a politistilor cehi, toti cei care pareau a apartine trupelor speciale, aveau parul blond, oxigenat puternic si erau dotati cu un soi de pistoale mitraliera, care semanau cu faimoasele stropitori de gloante Uzi.