Ceea ce pateste acum Romania in raporturile cu Franta, cu Spania, Anglia sau cu tarile scandinave este urmarea unei politici a strutului, a ignorarii sau cosmetizarii unei probleme pe care o avem si nu era nevoie sa ne-o tranteasca altii pe masa. Cersetorii tigani de origine romana au impanzit orasele frantuzesti, eglezesti, spaniole si de aiurea. Se tin si de alte dracii. Sparg parcometre. Fura din buzunare. Si-au instalat satre. Au ocupat cladiri, transformandu-le in ghetouri. Ca sa scape de ei, autoritatile au inceput sa se intrebe daca a fost oportuna ridicarea vizelor pentru romani.
Fac parte dintre cei care nu ezita sa recunoasca meritele unor oameni de cultura sau meseriasi de varf ridicati dintre tigani. Dar ca, invocand gongoric drepturile omului, sa se impinga toleranta pana la a afecta, prin inactiune, drepturile unei intregi populatii, asta-i altceva. Dincolo de mentalitatea care nu li se poate schimba peste noapte, rromii care fac – dibace confuzie! – Romania de ras sunt si victimele unora dintre liderii lor. Care s-au cocotat chiar in demnitati oficiale, cheltuiesc, fara sa dea socoteala, mari fonduri, inclusiv externe, nefacand in schimb mai nimic pentru a-si lamuri coetnicii ca vremurile s-au schimbat si ca, vor, nu vor, trebuie sa se schimbe si ei. Prin intelegere si educatie, dar si prin masuri administrative, inclusiv constrictive. Drepturile Omului nu pot insemna ingradirea drepturilor a 20 de milioane de cetateni, din cauza potlogariilor catorva mii.