ComenteazăSfârșitul regimului comunist din România oferă o lecție importantă Iranului, în condițiile în care conducerea de la Teheran traversează la rândul ei una dintre cele mai negre perioade, scrie Politico.eu.
Mai mult, între cele două regimuri dictatoriale a existat și o legătură directă.
În zilele în care Revoluția din România începea deja la Timișoara, Nicolae Ceaușescu era primit cu mare pompă la Teheran. Întors acasă, la București, el a fost arestat și împușcat.
Deznodământul a tulburat apele în Iran, unde autoritățile au fost nevoite să răspundă la o întrebare evidentă: de ce au întins covorul roșu pentru un despot detestat de propriul popor?
Abia numit lider suprem, Ayatollahul Ali Khamenei a cerut unitate și l-a rechemat pe ambasadorul iranian la București, care nu ar fi relatat cum trebuie situația în care se afla regimul Ceaușescu.
După 30 de ani, Khamenei se află încă în fruntea țării, la fel și ministrul de Externe din 1989, care acum îi este consilier.
De la securiștii români la cei iranieni
Ca în cazul României, Iranul este ostaticul unui aparat de securitate mafiot, care a găsit o cale de a se îmbogăți, în vreme ce restul economiei se prăbușește.
În timpul anilor 1980, în vreme ce românii erau înfometați și stăteau la cozi pentru mâncare, iar energia era raționalizată, agenții de Securitate nu aveau probleme, scrie Politico.
Aceștia controlau comerțul internațional, contrabanda și valuta. Când a căzut Zidul Berlinului, au realizat, ca alte servicii secrete din Estul Europei, că trebuie să preia puterea din interior.
Mulți români cred azi că evenimentele din 1989 au fost mai puțin o revoluție și mai mult un puci intern, cu agenții Securității drept mari câștigători.
Situația Gardienilor Revoluției din Iran, observă Politico, este similară.
Pentru mulți iranieni, situația economică este sumbră, din cauza sancțiunilor impuse de SUA. Dar Gardienii Revoluției sunt într-o poziție privilegiată, deorece controlează traficul de la graniță. Asta înseamnă că pot face contrabandă cu benzină și medicamente, dar pot construi și rețele împreună cu șefii companiilor.
Prin compania lor de construcții, spre exemplu, Gardienii Revoluției s-au întins peste tot, acaparând tot felul de proiecte, de la exploatări de gaz până la construcția metroului de la Teheran.
Asemenea Securității din România, Gardienii Revoluției din Iran observă însă situația foarte grea în care se află regimul, în contextul sancțiunilor și al protestelor care au cuprins populația.
”Moarte tiranului”, au strigat protestatarii care au ars portretul lui Khamenei, un lucru extrem de rar, dacă nu fără precedent.
Scenarii posibile după căderea lui Khamenei
Ce se va întâmpla dacă liderul suprem va cădea, rămâne de văzut.
O variantă pesimistă este cea în care un alt radical va prelua conducerea țării și va menține regimul represiv. Varianta optimistă este cea în care Gardienii Revoluției vor fi înlăturați, iar țara ar putea găsi democrația și prosperitatea, asemenea Spaniei și Coreei de Sud.
În vreme ce protestatarii ar putea să viseze la scenariul al doilea, notează Politico, experiențele României și Rusiei arată că Occidentul trebuie să fie mai atent la riscul unei schimbări de regim orchestrate din interior.
Când Europa de Est a ieșit din comunism, companiile occidentale au început să facă bani pe noile piețe, fără să mai adreseze întrebări etice despre identitatea noilor regimuri.
În cazul Teheranului, orice eventuală investiție străină trebuie să vină la pachet cu solicitări pentru instituirea unui sistem care să asigure responsabilitatea autorităților, impunerea unor reforme electorale și judiciare, dar și a unui proces de ”adevăr și reconciliere”.
Comunitatea internațională ar face o greșeală dacă ar proceda în Iran așa cum a făcut-o în România, mai scrie Politico.