Libertatea continuă seria de dezvăluiri care scot la lumină o problemă sistemică cu care se confruntă angajații Ministerului Afacerilor Interne: maşinile vechi şi proaste cu care sunt obligaţi să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu.
- Sunt destui polițiști în România care, dacă nu mor între fiarele contorsionate, ajung să lupte pentru viaţa lor pe patul de spital.
- După accidentul din Ialomiţa, în urma căruia doi poliţişti au pierit într-o Dacie veche de 20 de ani, Libertatea vă prezintă un episod similar.
- Cazul a avut un final mai puţin tragic pentru că, la Paşcani, cei doi poliţişti dar şi câinele-erou Sav au supravieţuit accidentului în care a fost implicat hârbul cu care au fost trimişi în misiune.
Din păcate, am rămas prinși în timp şi refuzăm să avansăm. Şi eu era să mor tot într-o Dacie. Doar ca era Solenza. Însă spre deosebire de acei colegi, am avut noroc şi am scapat cu viață.
de Cătălin Doscaş
Andrada Voicu este poliţistă şi împlineşte anul acesta 28 de ani. A vorbit cu reporterii Libertatea la scurt timp după ce ziarul a prezentat pe larg detaliile unui accident în urma căruia o rablă a Inspectoratului Judeţean Constanţa a trimis pe lumea cealaltă doi agenţi aflaţi în drum spre serviciu.
„Am avut un deja vu”, spune Andrada, după ce a citit detaliile tragediei din Ialomiţa.
Ele nu diferă cu mult faţă de cele ale accidentului de circulaţie din 2018, petrecut în judeţul Iaşi, în care a fost implicată poliţista, colegul ei şi un câine agent.
Doar că, în acest caz, personajele trăiesc şi pot să-şi spună povestea.
Nasul lui Sav
O sirenă de poliţie se aude în departare din lunca Râului Siret. Soarele cald de primăvară cuprinde întreaga vale şi încălzeşte timid şoşeaua care trece pe lângă comuna Băgeşti, de lângă Paşcani.
Pe bancheta din spate a Daciei Solenza, vinovată de tulburarea liniştii după-amiezii de aprilie, câinele-agent Sav aşteaptă nerăbdător.
Are cinci ani din care patru de serviciu. Când a plecat de la canisa ministerului de interne din Sibiu, în 2014, Sav a primit parafa de câine inteligent.
Aproape un an au durat pregătirea şi testele şi, în loc să facă pază, Sav a ajuns să facă “nas”, după cum spun specialiştii.
Antrenamentul său a dat rezultate nu pe detecţie de droguri, arme sau diverse substanţe ci pe oameni.
Sav este specializat în “urmă” iar hainele fetiţei de trei ani pe care urmează să le adulmece sunt cheia rezolvării misterului.
Aşa s-a întâmplat şi în 2015 când a fost declarat câinele-poliţist al anului după ce a luat urma unei bătrâne prin pădurile de la marginea Paşcaniului.
Fără ajutorul patrupedului, poliţiştii Andrada Voicu şi David Iulian nu au cum să-şi ducă misiunea la bun sfârşit.
Şi nici fără ajutorul maşinii de serviciu care trebuie să recupereze din minutele care deja s-au scurs de când lipsa copilei a fost anunţată la 112.
În cazul dispariţiilor, manualul meseriei dictează graba.
Un câine cât nouă vieţi
Bătrâna Dacie, cu girofarul pornit, prinde cu greu viteză iar într-o curbă poliţistul David Iulian hotărăşte să păstreze inerţia.
Intră pe contrasens, dar şoferul care vine din faţă nu mai are timp să tragă pe dreapta.
În secunda impactului, Andrada zboară prin portieră iar Sav prin geamul lateral. Agentul David râmâne încarcerat la volan.
Ambii poliţişti află, ulterior, de pe paturile de spital, că fetiţa a fost găsită şi că este în siguranţă.
Iar Sav, câinele-erou, a avut şi el viaţă.
Veterinarii care l-au operat i-au salvat laba rănită de cioburi.
La un an după accident, în 2019, toţi trei sunt din nou la datorie. Mai puţin Dacia, veche de 15 ani, care a fost dată, în urma accidentului, la casat.
O rablă în minus scăzută din evidenţele maşinilor de poliţie aflate încă în uz la nivel naţional şi care, spre deosebire de Dacia 1310 de la Poliţia Transporturi Navale Hârşova, nu şi-a luat tributul de sânge.
O jenă de “cazan”
La un an de la accident, Andrada Voicu povesteşte că recuperarea încă nu s-a terminat.
Tânăra poliţistă a suferit o fractură de femur stâng, unul ditre pomeţi i-a fost zdrobit, iar la Urgenţe medicii i-au găsit o hemoragie în abdomen.
A fost prinsă în şuruburi şi gips iar din acel moment au început chinurile refacerii.
Ce s-a întâmplat după accident, referitor la dosar şi expertiză, nu a fost ceva ieşit din comun, pentru că nu prea mai riscă nimeni să forţeze lucrurile. Doar ceea ce ține de ei, ca şi angajatori cărora le mor oamenii pe șosele, e de toată jena. Nu a existat interes în a da detalii referitoare la accident, «la cazanul» cu care am plecat la eveniment
Andrada Voicu
La un an după accident, când s-a întors la muncă, tânără poliţistă a văzut că nu s-a schimbat nimic şi a decis să pună degetul pe rană. A ieşit public, printr-o postare pe Facebook, şi a ridicat pătura groasă care acoperă o prăpastie ascunsă de ochii opiniei publice.
În timp ce şefii sunt plimbaţi de şoferi în vehicule sigure şi lucioase, poliţiştii care pleacă în misiuni îşi riscă viaţa în “maşinile morţii”.
Andrada a stat în medical 300 de zile.
Cred că ar mai fi fost nevoie să mai stau, pentru că în momentul în care m-am întors la serviciu nu mă simțeam recuperată 100%. Însă după 300 de zile, treburile se complică la serviciu. Şi am fost sfătuită să revin. Așa că am revenit, mai spune poliţista.
La întrebarea “În ce sens se complică?”, Andrada nu a mai răspuns ziarului.
Tăcerea ei, punctuală de această dată, se înscrie însă într-o stare de fapt. De frica şefilor, mulţi colegi de-ai săi aleg să nu vorbească despre condiţiile în care sunt obligaţi să-şi facă meseria.
Şi, mai ales, să nu vorbească despre hârburile luate pe semnătură şi cu care pleacă zilnic în misiune.
Curajul Andradei a deschis seria de investigaţii a ziarului pe acest subiect.
Despre statistica înfiorătoare a numărului de rable, aflate încă uz, din Poliţia Română, aflaţi din ediţiile viitoare ale Libertăţii.
Citește și: