remorca acestuia. La randul sau, PD a intrat intr-o criza de identitate, nestiind daca ramane social-democrat sau se vopseste popular. Precum celebrul magar al lui Buridan, tot ezitand intre apa si fan, risca sa moara si de sete, si de foame sau sa faca, virand la doctrina populara, vorba lui Radu Berceanu, „un nesperat cadou pentru PSD”. La speculatiile pe aceasta tema, un raspuns transant, dar si buimacitor, au dat, potrivit relatarilor din presa, doi competitori pedisti, Adriean Videanu si Cezar Preda: la intoarcerea in tara (din Japonia) a lui Traian Basescu, nu vor mai exista permutari si schimbari de motiuni. E notoriu ca Traian Basescu, mutandu-se la Cotroceni, n-a lasat din mana nici cheile Primariei, nici ale partidului, spiritul sau de comanda intrand in galceava cu atributiile si obligatiile constitutionale de a fi absolut echidistant politic. Populatia stia ca in Japonia plecase presedintele tarii, preocupat de treburile tarii, nu ale partidului, dovada ca a trimis de la Tokio pana si promulgarea unei legi. Iata ca, de intors, s-a intors un autoritar sef de partid. Aceasta mixtura, intre politica de stat si afacerile de partid, este, iarasi, o marca a originalitatii democratiei romanesti si a pretului pe care, o data aleasa, puterea il pune pe Constitutie. De altfel, si aici e vorba de „mostenire”.