Cel mai puternic român din Polonia ajută sistemul de sănătate al țării de adopție. Proiectul lui a fost aprobat de premierul polonez

Din postura de președinte al celui mai mare lanț hotelier polonez – afacere cu capital de stat, românul a pus la dispoziția a sute de medici, asistente și personal medical auxiliar spații de cazare, dar și mâncare, și bani. Totul, fără niciun beneficiu financiar.

Acum 30 de ani, în primăvara anului 1990, tatăl lui Marian primea o ofertă de muncă, în Polonia, ca șofer la ambasadă. Marian era adolescent, avea 18 ani și și-a însoțit părintele, lăsând în urmă zilele copilăriei trăite între blocurile din cartierul bucureștean Macaralei, dar și amintirile meciurilor de fotbal jucate în tricoul echipei Electroaparataj. Proaspătul absolvent de liceu, vorbitor încă de pe atunci a trei limbi străine – engleză, spaniolă și poloneză -, a pornit în aventura care avea să-i schimbe complet viața.

A intrat în industria hotelieră ca valet la hotel: a cărat bagaje și a parcat mașini

A vrut să fie jurnalist, a crezut că i se potrivește, că meseria de gazetar este pentru el. Însă, după un an și jumătate de studiu, a schimbat macazul și s-a redescoperit. S-a lansat în studii politice, facultate pe care a terminat-o, la Szczecin, cu 10. Chiar și din această postură, Marian nu a reușit să-și găsească de lucru pe măsura pregătirii lui. Întâmplarea a făcut ca o cunoștință de familie să-i găsească ceva de lucru la un hotel.

Recomandări

Marian, un tânăr de la casa de copii, e dator Fiscului cu 1,54 milioane de lei. ANAF îi oprește o mie de lei din cei 3000 pe care îi câștigă

“Am început, în 1997, după facultate, ca valet la un hotel. A fost primul meu loc de muncă în domeniul industriei hoteliere. L-am acceptat fără să șovăi. Atât mi s-a putut oferi atunci, pentru că piața muncii din Polonia trecea printr-o situație foarte grea. Parcam mașini și căram bagaje…”, povestește Gheorghe-Marian Cristescu cum a fost primul său contact cu industria hotelieră în vârful căreia se află astăzi.

De la valet la președintele celui mai puternic de grup hotelier al statului

Odată intrat în industrie, Marian nu s-a mai oprit din ascensiune. Fostul cărăuș de bagaje, fostul parcagiu a ajuns în câteva luni să lucreze ca recepționer, apoi recepționer-șef.

Anii care au urmat l-au găsit în postura de director adjunct de hotel, de director de regiune și apoi în cea de președinte al Grupului Polski Holding Hotelowy, care acum este partener strategic al guvernului polonez pe timpul pandemiei cu COVID-19. Un traseu parcurs în ceva mai bine de două decenii, timp în care Marian a știut tot timpul că în ranița lui se află bastonul de mareșal.

“Nu am uitat de blocurile din Macaralei”

Acum, după o carieră începută ca valet la hotel, sunt președintele celui mai puternic grup hotelier cu capital de stat din Polonia. Al doilea după un alt grup, dar care este cu capital privat. Am creat acest holding, susținut de oamenii din jurul meu, în baza unui proiect gândit acum patru ani.

Gheorghe-Marian Cristescu:

Recomandări

Companiile care beneficiază de pe urma războiului din Ucraina. Cum a ajuns România al doilea exportator de motorină al Kievului

“Nici o secundă nu am uitat de unde am plecat. Blocurile din Macaralei pe care le iubesc, perioada în care am fost valet, când căram bagaje și parcam mașinile clienților… Îmi plac omenii, îi iubesc, îmi place să ajut. De aceea m-am străduit ca din postura în care mă aflu acum să dau o mână de ajutor celor care luptă împotriva coronavirusului”, spune Cristescu, din postura de președinte al Polski Holding Hotelowy.

Cum s-a implicat Marian în lupta cu coronavirusul?

A gândit un proiect pe care, acum două luni, l-a înaintat prim-ministrului polonez. A fost aprobat și 15 dintre hotelurile grupului în fruntea căruia se află au fost transformate, pe perioada pandemiei, în spații de cazare pentru medici, asistente medicale, infirmiere, șoferi pe ambulanțe – oameni aflați în linia întâi în războiul dus cu pandemia. Dar și pentru cei depistați că au fost infestați cu COVID-19 și prezintă doar forme ușoare, care nu necesită spitalizare.

Recomandări

O garsonieră din Aiud, placă turnantă pentru un transport uriaș de cocaină pe ruta Ecuador – Olanda, via România. Cine e în spatele afacerii

Grupul hotelier condus de românul Cristescu a dat 15 hoteluri și mâncare pentru cei cazați

“Hotelurile oricum erau nefolosite. Chiar dacă încă nu fuseseră închise oficial, nu prea mai venea lumea la ele. Doar celor aflați în delegații li se permitea cazarea și aceștia erau extrem de puțini. Așa, am gândit un proiect de ajutorare a medicilor pentru a nu se duce acasă la familii ca posibili purtători de virus. Am dat statului 15 din cele 30 de hoteluri ale noastre. Unde stau medicii oferim și personal auxiliar care – în condiții de maximă protecție -, le duc mâncare și, eventual, intervin în cazul unor avarii tehnice”, a povestit românul.

“Unde sunt cazați oamenii infectați cu COVID-19 acționează doar personal medical care să-i supravegheze pe cei bolnavi. În toată Polonia e vorba de 500 de cadre medicale și peste o mie de pacienți care stau în hotelurile noastre și mănâncă acolo. Totul, gratis. Se spune, în baza raportărilor din voievodate (n.r. – județe), că ar fi nevoie de încă 3.000 de locuri, noi suntem pregătiți”, explică Marian Cristescu.  

Zilnic, 300 de angajați din stațiile epidemiologice primesc o masă caldă

La hotelurile unde sunt cazați medicii și cei infectați, personalul care deservește imobilele nu intră niciodată în contact cu cei care stau acolo. Cheile camerelor sunt luate de la recepție în baza unor tabele, iar hrana le este lăsată la ușile camerelor.

Alte 300 de porții de mâncare sunt preparate zilnic din partea grupului hotelier condus de Cristescu pentru angajații din sistemul sanitar care lucrează aproape fără încetare în stațiile epidemiologice. E vorba de hrană caldă, care le este servită în regim de catering, chiar la locul de muncă. În plus, 30 de salariați din subordinea românului – cu experiență în lucrul cu publicul – au fost detașați să muncească timp de două luni într-un call-center unic, care preia toate problemele ivite de pandemia cu coronavirus.

De la înălțimea funcției pe care o are, românul s-a gândit și la micii hotelieri. A înființat o fundație și a atras alături de grupul pe care îl conduce alți 20 de parteneri privați care și-au pus la dispoziție hotelurile. Banii de la stat alocați cheltuielilor trec prin Ministerul Sănătății în baza unor protocoale, ajung în fundație și mai apoi în conturile micilor hotelieri care, astfel, pot supraviețui pe perioada pandemiei.

Marian Cristescu a înființat și o fundație în care a investit peste 220.000 de euro

Noi, grupul nostru, nu luăm nici un ban. Totul e pro bono. Am fondat acest organism – în care am investit un milion de zloți (n.r. – peste 220.000 de euro) din fondurile noastre, ale grupului -, pentru a ajuta medicii, bolnavii, de fapt, întreaga societate poloneză.

Gheorghe-Marian Cristescu:

“Micii hotelieri, cei privați, pot veni astfel lângă noi să ajute și ei, dar și să și supraviețuiască pe timpul pandemiei. În baza protocoalelor semnate cu Ministerul Sănătății și cu Ministerul de Interne, banii vin de la stat, care suportă totul, trec prin fundația mea și ajung la ei, la micii afaceriști privați care își oferă hotelurile. A fost proiectul meu, în care m-am consultat cu câțiva colaboratori, pe care l-am expus apoi  prim-ministrului, care ne-a sprijinit”, mai spune Marian Cristescu, românul care este și președinte al Camerei de comerț bilaterale româno-poloneze, dar și consilier al ministrului turismului polonez.

“Așa a vrut Dumnezeu!”

Iată cum, un român – unul dintre cei 6.000 înregistrați oficial în Polonia – stă în prima linie a războiului cu epidemia de coronavirus.

Din postura de președinte al unui puternic grup hotelier și-a folosit toate resursele pentru a ajuta sistemul sanitar din țara de adopție în care și-a croit drum acum trei decenii. Nu singur, cu alte firme puternice de stat din domeniul turistic, petrolier, minier sau energetic. Cum a fost posibil?

“Așa a vrut Dumnezeu!”, spune, cu modestie, românul, căsătorit cu Anna, 40 de ani, și tatăl a două fete – Amelia, 12 ani, și Aurelia, 5 ani -, lăsând doar în seama Divinității munca sa.

Urmărește-ne pe Google News