ComenteazăMuntele de deasupra Borșei ardea. Focul își făcea loc printre arborii seculari ai pădurii și aprindea aproape instantaneu covorul de frunze așezat pe pământul umed. Cu fiecare pală de vânt, flăcările deveneau din ce în ce mai amenințătoare și cuprindeau totul în zonă. Unul câte unul, copacii au fost cuprinși de flăcări, iar aerul fierbinte al codrului, înecat în fum și într-un nor de scântei portocalii, devinea de nerespirat. Aproape 200 de pompieri și pădurari, înarmați cu drujbe, topoare, târnăcoape și rezervoare individuale cu apă, au împânzit strategic locul din care flăcările se ridicau parcă până la cer. Într-un efort disperat, oamenii au doborât arbori, încercând astfel să formeze bariere, culoare de siguranță și protecție, zone tampon care să țină focul captiv sub jeturile puternice de apă.
”De cum s-a dat alarma, au fost mobilizați 190 de oameni, pompieri și pădurari de la ocoluri silvice. Au fost împărțiți în patru echipe, care au acționat în tot atâtea sectoare de intervenție. Numai ziua, pentru că noaptea era periculos. Oamenii puteau să cadă în râpe și să moară. Mașinile mari, autospecialele, au rămas la baza muntelui, din cauza terenului extrem de accidentat. Din ele am scos apa cu motopompe și am încărcat-o în rezervoare mari de 1.000 de litri. Pompierii au stins focul la cota 1.900, folosind rezervoare individuale, pentru că altfel nu s-ar fi putut ajunge acolo. Am folosit un sistem de tip releu.
Zone de siguranță făcute de pompieri în calea focului
”Din cauza curenților de aer extrem de puternici, elicopterul cu apă nu a putut să facă decât două drumuri. Unele echipe foloseau diverse metode de stingere – cu apă, cu pământ sau prin ardere completă (n.r., copacii erau tăiați din drumul flăcărilor și lăsați să ardă sub supraveghere). Altele făceau culoare de protecție, doborau brazii pentru a crea acele zone de siguranță care permit localizarea focului și nu-l lasă să se extindă”, explică Adrian Chichișan, șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Maramureș.
Pompierii care au stat 96 de ore în iadul de foc trebuiau să spună ”prezent” la fiecare jumătate de oră
Pentru pompierii maramureșeni, misiunea de pe muntele Borșa a fost cu atât mai riscantă cu cât vâlvătaia care mistuia rapid totul în jur nu era singurul pericol mortal. Patru zile, ”salamandrele” s-au luptat cu flăcările uriașe printre urși care au ieșit speriați din bârloguri, dar și printre vipere.
Fiecare pas făcut în iadul de foc, printre resturile calcinate ale arborilor, a însemnat pentru pompieri un risc imens. De aceea, la fiecare jumătate de oră, șefii celor patru mari echipe de intervenție făceau prezența prin stații, pentru a se asigura că niciunul dintre pompieri și pădurari nu a fost rănit.
”Nu se vedea la doi pași, din cauza fumului extrem de dens, iar căldura era insuportabilă. Brazi de peste 20 de metri înălțime ardeau ca niște torțe uriașe. Flăcările ajungeau chiar și la 50 de metri înălțime. În plin focar, temperaturile erau de câteva sute de grade. Intervenția a fost una extrem de dificilă, cu atât mai mult cu cât urșii și viperele au ieșit de prin bârloguri și de prin cuiburi. Urșii alergau speriați dintr-o parte în alta, printre pompieri. Nu i-au atacat pe oameni, dar nu e plăcut să vezi un animal uriaș de câteva sute de kilograme, care poate deveni agresiv, că trece razant pe lângă tine.
Pe șerpi, puteai călca în orice clipă pentru că ieșiseră pe pământul încins să se încălzească. O mișcare greșită și atacul viperei era iminent. Pompierii au lucrat cu măști de oxigen, pentru că nu mai era aer, dar fără mănuși, pentru că manevrau drujbe, și astfel erau expuși mușcăturilor de șarpe. S-a lucrat numai în echipă, nu individual, iar pădurarii au avut arme pe care le puteau folosi în caz de urgență”, povestește Adrian Chichișan, un ofițer cu 25 de ani de experiență, care a coordonat misiunea de stingere a unuia dintre cele mai mari incendii de pădure din zona Maramureșului.
Medicii de la spitalele din zonă, întrebați dacă au rezerve de vaccin antiviperin
Imediat după declanșarea alarmei de incendiu, medicii de spitalele din Borșa și din Vișeu au fost întrebați dacă au suficiente doze de vaccin antiviperin. În plus, fiecare pompier maramureșean a primit informații clare legate de zonele de pădure cele mai populate de urși și de vipere.
”În momentul în care a fost declanșată operațiunea de stingere a incendiului, am luat legătura cu spitalele din Borșa și din Vișeu, pentru a ne asigura că au destule doze de vaccinuri antiviperin. Pentru orice eventualitate… Am primit asigurări că stocul e suficient, dar mulțumesc lui Dumnezeu că nici unul dinte băieți nu a pățit nimic. Toți s-au întors acasă teferi, fără nici o zgârietură, după 96 de ore de luptă cu focul”, mai spune colonelul Adrian Chichișan.
Citește și:
EXCLUSIV/ Soţul Iuliei Ganea vrea cinci milioane de euro despăgubiri materiale. “Dumnezeu e mare şi poate va face o minune. Speranţa moare ultima“