Comenteazăde Alexandra Nistoroiu
O echipă mică de pompieri se lupta deja de patru ore să stingă focul izbucnit în dimineaţa zilei de 5 aprilie într-o pădure de lângă localitatea Eşelniţa, judeţul Mehedinţi.
Când un trunchi de copac a căzut de pe versant şi a aprins vegetaţia uscată
din jurul lui, plutonierul adjunct Mihai Sfetcu nici n-a avut timp să realizeze
ce se întâmplă.
Într-o fracţiune de secundă, pompierul a devenit din salvator victimă.
Flăcările l-au cuprins şi au trecut prin costumul de protecţie. Colegii
i-au sărit în ajutor, dar până să ajungă la el, Mihai Sfetcu era deja ars pe
mâini, faţă, şolduri, picioare.
Dr. Sărăndan: „Cel mai bun lucru e că a plecat imediat, nu avem saloane pentru arşi”
La aproape cinci ore de la producerea incendiului, pacientul a fost adus cu
elicopterul la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Timişoara cu arsuri de gradul 2
şi 3, pe aproximativ 35% din suprafaţa corpului, conform medicilor.
Au intrat cu el în blocul operator patru chirurgi plasticieni şi doi anestezişti, jumătate dintre ei chemaţi de-acasă să ajute, dată fiind complexitatea cazului. Medicii l-au stabilizat, i-au curăţat plăgile şi l-au pregătit pentru transfer. I-au indus coma, pentru că avea dureri insuportabile.
În toată ţara nu s-a găsit nici un pat de mare ars pentru pompierul rănit
în misiune.
În Timişoara există doar pe hârtie un centru de mari arşi. Construcţia,
ridicată cu cinci milioane de euro, este finisată din 2016, dar încă nu este
dotată. Toate licitaţiile de până acum au fost un eşec, aşa că medicii s-au
mobilizat să-i găsească pacientului un loc pentru tratament în afara ţării.
“S-a stabilizat, s-au pus toate cateterele, s-a împachetat şi a plecat spre
spitalul AKH din Viena”, povesteşte Mirela Sărăndan, unul dintre medicii care
i-au acordat pompierului îngrijirile de urgenţă la Spitalul Judeţean de Urgenţă
din Timişoara.
“Pentru noi, cel mai bun lucru este că a plecat imediat după stabilizare,
pentru că nu aveam practic unde să-l ţinem. Nu avem saloane pentru arşi, nu
sunt gata”, adaugă dr. Sărăndan.
La ora 22.00, o ambulanţă pleca deja cu Mihai Sfetcu la Viena, în vremea ce
soţia lui l-a urmat cu un microbuz. Nu i-a fost permis să călătorească împreună
cu el.
Spitalul austriac l-a trimis înapoi în România
În Viena, Mihai primea îngrijiri într-un pat special de mare ars. A fost
intubat şi sub comă indusă săptămâni întregi. Medicii l-au trecut de perioada
critică şi l-au grefat parţial.
Centimetru cu centimetru de piele, Mihai începea să redevină cel care
fusese înainte de incendiu.
Dar la o lună şi jumătate de la internarea lui la Viena, ceva s-a
schimbat.
Fără explicaţii, familia a fost anunţată că Mihai urmează să fie externat
de la clinica AKH din Viena şi adus înapoi în România, unde vor avea loc
celelalte intervenţii de chirurgie plastică şi recuperarea.
M-am trezit că-l externează de la AKH. Au zis că pe Terapie Intensivă atâta poate să stea, că vin alte cazuri şi mai departe nu se poate
Cristiana Sfetcu, soţia lui Mihai
Familia a cerut sprijinul autorităţilor din România, dar răspunsul primit din partea DSU a fost că „nu se mai poate, că aşa a hotărât Spitalul AKH”, povestesc surse medicale apropiate cazului.
DSU: „Starea acestuia nu mai era critică”
„Eu le-am cerut să mai stea măcar până termină cu operaţiile: o săptămână, două, dar dacă nu s-a mai putut…”, spune resemnată soţia lui Mihai.
„Transferul pacientului de la Viena s-a realizat la solicitarea Spitalului AKH, având în vedere faptul că starea acestuia nu mai era critică, iar Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri și-a dat acordul în continuarea tratamentului pacientului în cele mai bune și sigure condiții”, a explicat oficial Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, la solicitarea reporterului Libertatea.
În scrisoarea medicală consultată de Libertatea, medicii de la clinica
austriacă fac o serie de recomandări, printre care izolarea pacientului,
controlul infecţiilor cu bacteriile multirezistente, ergoterapie – în special
terapia mâinii; schimbarea zilnică a pansamentelor.
Patru spitale în trei săptămâni
Urmează un labirint al drumurilor și spitalelor.
Pompierul revine în România cu răni deschise. Pe 4% din suprafaţa corpului nu este încă grefat.
În primele ore ale zilei de 21 mai, o ambulanţă îl duce pe Mihai de la
Viena înapoi la Spitalul Judeţean din Timişoara, unde rămâne până a doua zi
dimineaţă.
De-aici, un elicopter SMURD îl duce la Craiova.
Un alt elicopter îl preia de la Craiova şi îl aduce, în sfârşit, la
Spitalul de Arşi din Capitală, unde chirurgii plasticieni fac o parte din
operaţiile de care Mihai mai are nevoie; intervin la mână şi în zona
şoldurilor.
Între clinica AKH şi Spitalul de Arşi, Mihai Sfetcu trece printr-o
ambulanţă, două elicoptere şi două spitale-popas, deşi, ca ars, are în
continuare nevoie de condiţii sterile maxime şi ar trebui să fie izolat într-o
rezervă individuală.
Şi de această dată, soţia îl urmează pe cont propriu, cu microbuzul, pe
fiecare segment de drum, pentru că nu-l poate însoţi în transportul cu
autospeciala sau elicopterul.
De la Spitalul de Arşi, pompierul este trimis la Spitalul „Prof. dr. Dimitrie Gerota” (Spitalul MAI), unde i se poate asigura o rezervă individuală, cum are nevoie un astfel de caz.
La revenirea în ţară, pompierul a mai luat o infecţie cu bacterie
rezistentă la antibiotic
Era 12 iunie când a ajuns la Spitalul Gerota. În trei săptămâni, pompierul
schimbase deja patru spitale şi, în tot acest timp, mai luase o infecţie pe
care nu o avea la revenirea în ţară. Analizele făcute la Spitalul MAI arată că
acum avea – şi la nas, şi la ochi – stafilococul auriu rezistent la tratament (MRSA).
MRSA venea peste un cocktail de infecţii luate deja de Mihai din celelalte
spitale şi drumuri. Încă dinainte de revenirea în ţară, documentele medicale
arată infectarea cu Enterobacter cloacae multirezistent şi Klebsiella aerogenes
multirezistent.
La Spitalul de Chirurgie Plastică apare în plus şi o infecţie cu E.coli,
dar, ca şi în cazul celorlalte, este greu de spus dacă a luat-o din România sau
chiar de la Viena.
„Ce pot să spun este că l-au dus rapid în Viena şi le mulţumesc pentru asta. Dacă ar mai fi stat două săptămâni măcar până se mai grefa şi nu se mai umplea cu atâtea bacterii… Cel puţin la Timişoara a stat cu încă trei-patru pacienţi în salon, acolo am zis că-şi dă sufletul, că el urla de durere”, povesteşte, cu greu, soţia lui Mihai.
Plimbat de la un spital la altul pentru schimbarea pansamentelor
Coşmarul familiei nu se încheiase aici. Mihai avea nevoie să înceapă
kinetoterapia, pentru că fusese rănit în incendiu şi la mâini, şi la picioare.
La şoldul drept, arsura a ajuns până la muşchi şi a afectat inclusiv nervii.
Aşa că joi, 20 iunie, a fost externat de la Spitalul MAI şi trimis la
Institutul de Recuperare, din Centrul Vechi al Capitalei.
Era al cincilea spital la care Mihai ajungea de la întoarcerea în ţară. Un
centru specializat în medicină fizică şi kinetoterapie, dar absolut deloc în
chirurgie. Aşa că a început o navetă absurdă între cele două spitale: Gerota şi
MAI.
Într-unul, Mihai nu poate face recuperare pentru muşchii afectaţi de
incendiu sau de statul la pat, în celălalt, nimeni nu ştie cum să-i panseze
rănile.
“Dacă el nu are voie decât în mediul lui steril, cum mă plimb cu salvarea
cu el la pansat, să trec pe lângă o sută de oameni, pe holuri, cu liftul, peste
tot?”, se întreabă exasperată doamna Sfetcu.
În loc ca naveta să o facă specialiştii, cel plimbat între spitale este
pacientul.
De aproape trei luni, soţia lui Mihai îi este alături aproape nonstop. S-au
despărţit doar când ea nu l-a putut însoţi în multiplele drumuri cu
ambulanţa.
“Aş vrea doar să ştiu că e într-un spital şi de-acolo pleacă acasă, dar
toată ziua ne trezim într-un alt spital. Şi pentru el e foarte greu, se
acomodează cu locul, se obişnuieşte cu cadrele medicale şi dintr-odată: hai că
pleci! Dar sper ca toate să fie spre binele lui…Să îl văd pe el bine”, spune
soţia.
De când s-au întors în România, Cristiana i-a devenit infirmieră lui Mihai.
Ea îi dă să mănânce, să bea apă, îl ajută să se mişte în pat, să se întoarcă de
pe o parte pe alta. Orice mişcare, oricât de mică, îi provoacă dureri crunte.
Tot ea îi face duş dimineaţa şi seara. În spitalul austriac, se putea face baia
terapeutică chiar în camera bolnavului – aşa sunt gândite paturile pentru mari
arşi peste tot în lume. În România au folosit duşul din baia spitalului, inclusiv
la Spitalul de Arşi. La “Gerota”, baia era nu la salon, ci pe hol, comună
pentru toţi pacienţii de pe etaj, spune Cristiana Sfetcu.
“Şi aici sunt oameni buni, dar nu au cu ce”
În ultimele zile, soţia i-a schimbat de mai multe ori pansamentele, deşi nu
are nici o pregătire în acest. “Am învăţat să-l pansez, uitându-mă cum făceau
asistentele”, îmi povesteşte.
Pansamentele ar trebui schimbate cel puţin o dată în fiecare zi, iar un ars
trece prin dureri cumplite de fiecare dată când se întâmplă asta. Pentru că la
Institutul de Recuperare nu se poate face asta, lui Mihai i-au fost schimbate
pansamentele la două-trei zile
Ca să-l ajute, soţia şi-a asumat până la capăt rolul de asistentă.
“Şi în ţară sunt oameni buni, dar nu au cu ce. Dacă strigă 10 arşi la o
infirmieră în acelaşi timp, n-are cum, săraca, să se împartă la toţi”, explică
înţelegătoare soţia lui Mihai.
În alte discuţii, Cristiana începe să-şi piardă răbdarea: “Eu îi
cumpăr creme, eu îi cumpăr faşe, eu îi cumpăr tot…”. De când îi este soţului
infirmieră şi asistentă, a ajuns la capătul puterilor: “Să fie întrebat
sistemul ăsta: ce-a făcut pentru acest pompier rănit în misiune?”.
“Simte că are apă fiartă în mâini”
Mihai Sfetcu are 48 de ani, iar 13 dintre ei i-a pus în slujba luptei cu
flăcările, ca pompier. După incendiul de la Eşelniţa a stat în comă şase
săptămâni, iar acum trebuie să reînveţe să meargă. În urma incendiului,
piciorul drept este foarte slăbit. În următoarele luni, el va suferi şi alte
intervenţii, pentru că acum are degetele încleştate şi nu-şi poate folosi
palmele.
După-amiază, după şedinţa de kinetoterapie, durerile sunt mult mai
puternice decât analgezicele şi are mai mereu tensiunea crescută. “Îmi
spune că-l apucă fierbinţeala. Simte că are apă fiartă în mâini”, spune soţia.
Cel mai mult bărbatul îşi doreşte să-şi poarte din nou uniforma de pompier.
Medicii i-au spus că va avea de tras cu recuperarea fizică mai mult de un an,
dar, cum spune soţia lui, “fizic şi psihic, semne vor rămâne toată viaţa”.
Mihai Sfetcu a refuzat să discute cu reporterii, pentru că nu vrea să-şi
amintească scenele traumatizante prin care a trecut.
Îi spunem astăzi povestea, din discuţii cu medicii, soţia şi cu alte surse
care preferă să rămână sub anonimat, pentru că din călătoria către vindecare a
unui salvator rănit în misiune putem înţelege mai multe despre rănile deschise
ale întregului sistem.Ş
Centrul de mari arşi de la Timişoara va fi deschis în această vară
“Dotările vor ajunge la Timişoara în luna august”, a spus Sorina Pintea, ministrul sănătăţii, pentru Libertatea. Construcţia a fost finisată în 2016, prin intermediul unei finanţări de la Banca Mondială. Încă lipsesc dotările şi termenele de deschidere a centrului de mari arşi au fost succesiv încălcate.
Citește și: