ComenteazăEra la vârsta când toți adolescenții își fac primul buletin. O vârstă la care ar fi avut nevoie de sfaturile tatălui. O vârstă frumoasă, la care visele puteau fi transformate în realitate. Camera lui Andrei din apartamentul din Fetești al familiei pare mai degrabă un templu dedicat tatălui. Ne-a primit și pe noi în universul său. Peste tot sunt obiecte care au aparținut pompierului și la care Andrei ține foarte mult. “Aceasta este una dintre uniformele tatălui meu și tricoul în care era îmbrăcat atunci când a fost în groapă și i-a salvat pe cei doi muncitori. Încă are urme. Da, încă mai are urmele și noi l-am păstrat, cum să vă zic, ca o amintire vie și să ne rămână în suflet, să îl avem… Acesta e ultimul tricou pe care l-a îmbrăcat și nu putem să ne despărțim de el”, ne mărturisește băiatul, în timp ce pune pe pat îmbrăcămintea. Se uită îndelung la ea și suspină… Nu i-a fost deloc ușor, dar cu toate acestea vrea să-și facă mândru tatăl. Știe că e acolo Sus și îl veghează.
Îi e dor de partidele de pescuit cu tatăl
“Cel mai important lucru care ne-a mai rămas de la el sunt amintirile. Și acestea sunt cele mai de preț. Restul poate se vor strica între timp, se vor rupe, dar amintirile o să rămână vii”, spune hotărât tânărul atletic. Își amintește cu drag de partidele de pescuit și de momentele de relaxare. “Îmi plăcea enorm, mă lua cu el, mai merg și acum, ca să-mi amintesc de el”, povestește Andrei. Nu uită să ne spună că, în copilărie, își “călărea” părintele mai tot timpul. “Foarte, foarte des ne jucam. Mi-e dor și asta este acum”, ne mărturisește tânărul, în timp ce privește la sutele de fotografii, din care îi zâmbește tatăl.
Urma să dea probe la Academia de Fotbal a lui Hagi
După moartea părintelui s-a lăsat de fotbal, deși urma să dea probe la Academia Gheorghe Hagi. Mintea îi stătea la uniforma pe care tatăl său a îmbrăcat-o și a onorat-o atâția ani. “Ideea mi-a venit de când s-a întâmplat. Până atunci aveam alte pasiuni, cu totul diferite. După accident am decis că aceasta este menirea mea și aceasta va fi meseria mea pe care o voi practiva în viitor”, a spus pentru Libertatea Andrei Boitan, chiar în curtea unității de pompieri din Slobozia care poartă numele părintelui. Am venit împreună aici pentru a simți pe propria piele și a vedea ce înseamnă să fii pompier. Cu adevărat! Și pare că tânărul ce a pășit acum acum în ultimul an de liceu și care la anul va da examenul vieții e pregătit pentru uniforma “salamandrelor”. S-a echipat după o instrucție de câteva minute și, cu furtunul în mână, a “atacat” o țintă în flăcări imaginară. Andrei a testat și greutatea buteliei cu oxigen, care îi ajută pe pompieri să respire în marea de fum înecăcios de la incendii. “Antrenamentele mi s-au părut destul de accesibile, unele mai grele, altele mai ușurele. Dar, ce-i drept, sunt în stare să le duc la capăt, fiindcă știu că si el a putut să le ducă la capăt. Chiar cu riscul vieții! Și sunt dispus să fac acest lucru și eu, oricare va fi riscul”, a spus hotărât el, după testele la care l-au supus chiar colegii tatălui.
Va merge la Școala de Subofițeri din Boldești
Fiind fiu de erou, Andrei Boitan va putea intra fără examen în orice instituție de învățământ a Ministerului Afacerilor Interne. Și deja a ales! Nu de acum, nu de ieri, ci chiar de după tragedie. Vrea să meargă la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă Pavel Zăgănescu, din Boldești. Întâi trebuie să treacă bacalaureatul. “Am ales această meserie ca să fiu mai aproape de el, fiindă știu unde s-a întâmplat, când s-a întâmplat, în ce meserie… Dacă era altă meserie, poate mă duceam către acea meserie, oricare ar fi fost ea. Dar dacă așa s-a întâmplat, pe asta o să merg. I-am promis și o să o duc la capăt. Cum? Numai Dumnezeu știe!”, ne-a mărturisit la final Andrei.