ComenteazăDupă o zi în care a simţit arsura limbilor de foc, ore fierbinţi în care s-a aruncat în vâlvătaie să salveze vreun nefericit al sorţii captiv al sinistrului, „salamandra” îşi face, neapărat, timp pentru „pacienţii” săi aflaţi acum pe butuci. Fie că pe certificatele lor de naştere emise fie în 54, fie 73, scrie Opel Record, Moskvich, Renault Dauphine sau chiar Cadillac, bătrânele autoturisme care, în urmă cu zeci de ani erau regine ale şoselelor, sunt tratate cu aceeaşi grijă şi dragoste.
„Doctorul”, aşa cum l-au poreclit amicii pe pompierul Fleancu, le desface bucată cu bucată, căută hiba şi apoi le redă viaţa pierdută. „Juma de an am lucrat la maşinuţa asta…Unchi-miu a abandonat-o într-o curte. Era un coteţ din tablă pe butuci…M-a durut sufletul când am văzut-o „, spune militarul arătând spre ultima maşină salvată din ghearele timpului nemilos, un Renault Dauphine vişiniu. A curăţat-o, a antifonat-o, a lustruit-o şi a vopsit-o. Cu un amic a umblat la partea electrică, iar la final a pictat, pe cadranul vitezometrului, cifrele care, înainte, abia dacă se mai vedeau.
„Nu am schimbat nici o piesă de bază…Doar consumabile…Ulei, filtre, chestii d-astea…cam 80 la sută e originală, de la mama ei. Am reparat-o doar cu ciocanul şi o trusă de chei… Aaaa…Să nu uit…Mi-a păpat şi câţiva litri de vopsea. Acu merge ca unsă, la pariu”, îşi laudă pompierul Fleancu cea mai recentă operă de restaurare.
Şi, ca să nu existe dubii, „doctorul” ne face şi o mică demonstraţie. Se urcă la volan, răsuceşte uşor cheia în contact. Ascultător, Reanault-ul proaspăt restaurat înghite primii metri de şosea în zgomot uşor de motor.
Visul subofiţerului este ca, într-o zi, să nu mai meşterească asemenea autoturisme doar la colţul străzii, în faţa casei sale, ci în propriul atelier, pe care vrea să-l pună pe picioare când o pune casca şi uniforma de pompier în cui.