Inedita carte poştală adresată lui „mr. Victor Ponta” este scrisă în numele celor 750.000 de şomeri care orice ar face nu găsesc locurile de muncă promise, a celor 10.000 de muncitori de la CFR marfă care aşteaptă cu sufletul la gură privatizarea societăţii, dar şi a milioanelor de români pentru care încă nu au fost deblocaţi banii europeni. Fireşte, din grupul de „prieteni” ai lui Ponta care, cum altfel?, îi urează numai de bine şi îl aşteaptă să se întoarcă sănătos, nu aveau cum să lipsească femeile casnice pe care, recent, premierul român le-a taxat aberant şi le-a obligat astfel să-şi caute unde or şti de lucru dacă nu vor ca soţii lor să plătească cu vârf şi îndesat luxul de a le ţine acasă.
Mesajul de vacanţă care ar trebui să ajungă, conform expeditorului la „Miami Beach Florida”, aşternut pe o carte poştală veche, timbrată corespunzător, tipărită în alb şi negru, din care un CFR-ist cu chipul lui Ponta veghează relaxat de lângă o garnitură a companiei scoasă la mezat, se încheie cu un post scriptum în care Eugen Tomac face referire la un anume Omar. Şi acesta îl salută, la rându-i, pe premierul ce se odihneşte sub soarele Floridei. Să fie oare Hayssam?