Pornografia si pornofobia

Prins cu mainile pe corpul mai mult sau mai putin delict al unei dansatoare lejer dezbracate, secretarul de stat de la Ministerul Culturii, Ion Antonescu, a fost urecheat corespunzator de premier si pus sa elaboreze o lege impotriva pornografiei, pentru a-si mai spala din pacate. Lucru mult mai anevoios decat pipairea unor sani apetisanti. Pana la urma, legea a iesit, schiopatand rau de tot, si a poposit pe masa unor senatori, din pacate ajunsi la varsta la care privitul unei fotografii pornografice tine mai mult de studiu istoric decat de trairi si simtiri prezente. Dar nu aceasta e problema mea. Despre morti, numai de bine. Problema e ca distinsii legiuitori, multi dintre ei fiind genul de oameni care atunci cand vad un computer intreaba daca „prinde” si HBO. Si, in necunostinta de cauza, s-au apucat sa reglementeze in domeniul Internetului. Fara sa fi vizitat vreodata vreo pagina „de profil”, ei au stabilit o taxa de 3 milioane lei pentru accesarea unui site pornografic romanesc. Asta in timp ce in orice alt stat civilizat o astfel de taxa de acces nu depaseste 10 $. Nu iau aici apararea amatorilor de pornografie. Ei exista si vor exista indiferent de taxele impuse. Dar, in aceste conditii, activitatea furnizorilor de asemenea servicii va trece in mod cert in domeniul economiei subterane, pentru ca cea de suprafata e inaccesibila ca si in domeniul prostitutiei: nefiind legalizata, alimenteaza conturile lumii mafiote si a scapat complet de sub control.

Urmărește-ne pe Google News