ComenteazăVladimir Putin candidează pentru un nou mandat de președinte, în cadrul alegerilor prezidențiale din Rusia, care se desfășoară pe 18 martie. În fiecare zi, până la deschiderea urnelor, Libertatea.ro vă prezintă un material despre viața și ascensiunea la putere a liderului de la Kremlin, precum și detalii despre acest scrutin.
După preluarea fârielor politicii de la Moscova, Vladimir Putin a devenit foarte repede unul dintre cei mai puternici și temuți politicieni din lume, dar până să ajungă în vârf a lucrat ani buni în serviciile secrete și s-a implicat în politica locală.
Ascensiunea lui Putin până la funcția de președinte nu a fost una rapidă, dar consolidarea puterii pe plan mondial după ce a ajuns la Kremlin a venit fulgerător.
Tinerețea și cariera în KGB
Putin s-a născut într-o familie din clasă muncitoare din Leningrad în 1952. Tatăl său este un veteran de război decorat și muncitor în fabrică. Fiind singurul copil al familiei, Putin a crescut într-un apartament comunist în stilul Uniunii Sovietice cu alte două familii, așa cum era tipic la vremea respectivă.
În copilărie Vladimir a iubit romanele cu spioni și emisiunile TV. Când se afla încă la școală, s-a dus la sediul Agenției de Securitate și Informații – KGB și a întrebat cum se poate alătura, scrie jurnalistului Ben Judah în cartea sa ”Imperiul Fragil: Cum s-a îndrăgostit Rusia de Vladimir Putin”.
Oamenii de la sediul KGB i-au spus să muncească din greu și să studieze legea. Astfel, Putin a făcut exact acest lucru, la Universitatea de Stat din Leningrad, și a petrecut 17 ani ca agent KGB de nivel mediu care lucra la serviciul de informații externe.
În această perioadă a avut o experiență pe care unii experți o consideră ca fiind determinantă pentru viața sa. În Dresda, în 1989, o mulțime anticomunistă s-a format în fața birourilor KGB. Putin a povestit că i sa spus că KGB nu poate face nimic în acel caz fără comenzi de la Moscova, dar de la centru nu au primit niciun cuvânt.
„În afacerea ‘Moscova este tăcută- am simțit că țara nu mai există”, a spus Putin, potrivit cărții lui Judah. „Am simțit că a dispărut, a fost clar că Uniunea era bolnavă și că avea o boală terminală fără vindecare – o paralizie a puterii”, a mai spus Putin.
Începuturile unei cariere politice
Până în 1991, Putin a demisionat oficial din rezerva activă a KGB. El s-a întors în Leningrad, acum numit Sankt-Petersburg, și a lucrat pentru primul primar democrat al orașului (și fostul său profesor de drept), Anatoly Sobchak.
În primii ani a activat mai mult în spatele scenei, fiind omul indispensabil președintelui Sobchak. Tot de la acesta ar fi învățat Putin tehnica sa politică, fostul primar din Sankt Petersburg fiind cunoscut pentru tendințele sale autoritare puternice.
Putin îi era loial lui Sobchak. Când acesta nu a fost reales primar, noul edil i-a oferit Putin un loc de muncă, dar acesta a refuzat spunând: „Este mai bine să fii spânzurat pentru loialitate decât să fii răsplătit pentru trădare”.
În 1996, Putin și familia sa s-au mutat la Moscova. Acolo, el a urcat rapid pe scara puterii și a devenit șeful FSB, agenția care a succedat KGB-ului, în 1998. Boris Elțin, președitele Rusiei în acea perioadă, l-a desemnat un an mai târziu drept premier.
Numirea ca prim-ministru și prima președinție
În august 1999, Elțin l-a numit pe Putin premier al Rusiei – fiind al cincilea prim-ministru în mai puțin de doi ani . În Rusia, premierul este al doilea oficial de rang înalt și raportează președintelui.
Apoi – aparent nicăieri – Elțin a demisionat și l-a numit pe Putin președintele în exercițiu la sfârșitul lunii decembrie. În marie 2000, Putin a câștigat apoi alegerile prezidențiale devenind președintepentru următorii patru ani.
Mulă lume a considerat că Elțin l-a propulsat pe Putin în funcția de președinte pentru a se proteja. Războiul din Cecenia, în care forțele ruse se luptau cu separatiștii care doreau ca regiunea să fie independentă, începea să se extindă spre sud, iar cifrele sale din sondaje scădeau vertiginos.
Una dintre primele mișcări ale lui Putin a fost să îi ofere lui Elțin „imunitate față de investigațiile penale sau administrative, inclusiv protecție pentru reședința șși bunurile sale care nu mai putea fi confiscate sau verificate”
În timpul primului său mandat, Putin s-a concentrat în primul rând pe afacerile interne. Avea două puncte pe ordinea de zi: războiul din Cecenia și oligarhii din epoca lui Elțin.
Putin a moștenit Rusia într-o perioadă deosebit de complicată. Țara se afla în mijlocul unui conflict cu Cecenia. În plus, oligarhii ruși din era lui Elțin erau din ce în ce mai interesați de extinderea influenței politice. Putin a recunoscut că aceștia aveau potențialul de a fi mai puternici decât el, așa că a făcut o înțelegere cu ei.
Potrivit Consiliului pentru Relații Externe, „în iulie 2000, Putin le-a promis oligarhilor că nu va interveni în afacerile lor sau nu va naționaliza resursele de stat atâta timp cât aceștia nu se implică în politică – adică, atâta timp cât nu îl contestă și nu îl critică în funcția de președinte”, mai spune Judah în cartea sa
Iar cu cel de-al doilea război cecen, Putin și-a stabilit reputația de „om de acțiune”.
În 2002, un grup de 40 de militanți ceceni au luat ostatici persoanele aflate într-un teatru din Moscova. Cecenii conduși de Movsar Barayev au ucis 129 din cei 912 ostatici ținuți timp de trei zile în interiorul teatrului.
Dar felul nemilos în care a tratat asediul și refuzul său de a negocia cu cei care au luat ostatecii i-au câștigat reputația de om de acțiune, iar procentele sale au crescut la 83%.
Al doilea mandat de președinte și relația cu presa
În 2004, Putin a fost reales pentru un al doilea mandat. El a continuat să se concentreze asupra afacerilor interne, dar și-a atras critici majore pentru represiunea sa față de presă.
Anna Politkovskaya, jurnalistă, a fost ucisă în holul apartamentului său în 2006, după ce a scris despre corupția din armata rusă cu privire la Cecenia. Ea a fost ucisă la ziua de naștere a lui Putin, dar Putin a negat orice implicare, spunând că moartea ei face mai mult rău Rusiei decât știrile ei.
La câteva săptămâni după moartea lui Politkovskaya, un dezertor din FSB a fost otrăvit în Londra.
În ciuda tuturor acestor lucruri, Putin părea să fie văzut bine de către populație. În primele două mandate, PIB-ul Rusiei a crescut cu 70%, iar investițiile au crescut cu 125%. Rusia lui Putin a avut noroc că țara s-a bazat în mare măsură pe petrol.
Al doilea mandat de premier
În 2008, Dmitri Medvedev a fost ales președinte. O zi mai târziu, l-a făcut pe Putin noul prim-ministru. Apoi a venit criza financiară globală.
Economia Rusiei a fost lovită în mod deosebit din cauza faptului că s-a bazat în mare măsură pe investițiile occidentale.
În plus, criza a arătat cât de dependentă este economia Rusiei de resursele de petrol și de gazele naturale.
În același an, Rusia a fost implicată într-un conflict internațional de cinci zile, războiul ruso-georgian, cu Georgia și regiunile Osetia de Sud și Abhazia.
Cele două regiuni au încercat din anii 1990 să-și obțină în mod formal independență – iar recunoașterea independenței de către Rusia a fost condamnată de națiunile occidentale. Osetia de Sud este considerată parte a Georgiei, iar Abhazia este tratată ca o regiune „separatistă”.
Al treilea mandat de președinte și anexarea Crimeei
În 2012, Putin a câștigat pentru a treia oară alegerile prezidențiale, de această dată un mandat de șase ani după ce Medvedev a făcut demersurile în acest sens în timpul mandatului său. Aceste alegeri au fost controversate fiind aduse acuzații intense de fraudare a procesului electoral. Dar oficial, Putin a obținut aproape 64% din voturi.
Actualul mandat s-a remarcat prin acțiunea din martie 2014 când Putin a atras atenția lumii prin anexarea Crimeei într-una dintre cele mai complicate și controversate mișcări geopolitice ale ultimilor ani.
În 2014, după conflictul intern din Ucraina, fostul președinte Viktor Ianukovici, care a fugit la Moscova, i-a cerut lui Putin să folosească armata rusă pentru a „restabili legea și ordinea în Ucraina”. Parlamentul rus i-a acordat președintelui „o autoritate largă de a folosi forța militară ca răspuns la răzbunarea politică din Ucraina care a instalat un nou guvern pro-occidental. Guvernul de la Kiev a amenințat cu izbucnirea unui război dacă Rusia ar trimite trupe mai departe în Ucraina.
La 2 martie, Rusia a preluat controlul complet asupra Crimeei și a anexat peninsula Rusiei în urma unui referendum. Totuși, statele occidentale nu acceptă acest gest și au impus o serie de sancțiuni economice drastice față de Moscova.
În ultima perioadă, Putin a început să dezvolte o relație cu China pentru a compensa lipsa partenerilor comerciali occidentali.
Candidatura pentru al patrulea mandat
La începutul lunii februarie, președintele Vladimir Putin și-a înregistrat oficial candidatura la alegerile prezidențiale din 18 martie.
Putin a anunțat, în luna decembrie, că se va înscrie în cursa electorală și că va candida independent. El a spus că se bazează, totuși, pe sprijinul mai multor partide politice. Liderul de la Kremlin a spus că deși sistemul politic ar trebui să fie unul competitiv, în Rusia opoziția nu are un candidat redutabil care să îi pună probleme la alegerile din martie.
Putin spune că deși cei care îl contestă sunt ”zgomotoși” nu au reușit să propună un candidat care să ofere un program viabil pentru dezvoltarea țării.
Vladimir Putin este la putere din 2000, fie ca președinte, fie ca premier. Dacă câștigă alegerile din martie, va fi președinte până în 2024.
Citește și: O stație spațială chinezească, plină cu un material toxic, se poate prăbuși în Europa