Porția de carte. Librării rătăcite în războaiele nimănui

Librăria pierdută (Evie Woods, Editura Storia Books)

În traducerea minunată a Irinei Stoica, volumul proaspăt, scos în 2024, abordează o poveste din poveste, concentrându-se asupra celor trei personaje: Opaline, Martha și Henry. De fapt, ambele volume recomandate săptămâna aceasta au în comun zborul din trecut în prezent și invers, iar Librăria pierdută vorbește despre eroii săi, făcând jonglerii cu anii 20 – cei de acum, dar și cei din secolul trecut.

Opaline, protagonista din 1921, trăiește sub atingerea timpurilor în care alții decideau soarta femeilor – în cazul ei, e obligată să se mărite cu un bărbat pe care nici măcar nu-l cunoaște, dar preferă să fugă.

Martha este eroina zilelor noastre, o tipă care are, peste timp, în comun cu Opaline fuga de un soț abuziv. Ea devine menajera unei bătrâne excentrice și capricioase.

Henry e un pasionat al scrierilor lui Emily Bronte, a cărui soartă se încrucișează cu cea a Marthei, încercând să-i cucerească inima și, în același timp, să descifreze o enigmă literară veche de un secol.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Norocul lui că, într-o bună zi, Marthei, care nici măcar nu se omoară cu cititul, i se întâmplă un miracol: în subsolul locuinței sale, apar, rând pe rând și inexplicabil, o sumedenie de cărți, care formează în curând o librărie a cărei singură explicație este magia și al cărei scop pare a fi descoperirea de sine.

Volumul, alert scris și în multe locuri fermecător, deapănă, de fapt, viețile unor personaje frământate, dezrădăcinate, care țin însă la independența lor mai mult decât la ochii din cap. Cărțile venite dintr-o altă lume reprezintă aici uneltele miraculoase ale încrederii în forțele proprii, ale împăcării cu propriul drum, arătându-le găsitorilor că viețile, pe care le considerau anoste și ratate, pot fi la fel de palpitante și pline de însemnătate ca ale eroilor din volumele misterioase. 

Întreaga carte e o metaforă pentru deznădejde și speranță, pentru singurătate și relații umane, pentru moșteniri din trecut care pot să ne inspire și să ne ajute să ne construim viața pe care ne-o dorim.

Zona Zero (Alan Gratz, Editura Booklet Fiction)

Tot un balans între trecut și prezent, elementul pe care îl au în comun povestea lui Brandon și cea a Reshminei au un punct comun cu rezonanță tragică: data de 11 septembrie.

În 2001, Brandon, un băiețel american, are ghinionul de a fi suspendat de la școală și de a ajunge, din această cauză, în Turnul de Nord din World Trade Center care, alături de geamănul său, a fost ținta atentatului terorist care a zguduit Statele Unite și lumea întreagă.

În 2019, în aceeași zi, Reshmina, o fetiță afgană, găsește un soldat american rănit după o ambuscadă a talibanilor în satul ei natal, cu care nu știe ce să facă. Dacă Brandon, până atunci, nu cunoscuse decât pacea, Reshimna, în scurta ei viață de până atunci, nu trăise decât războiul și decăderea unei societăți odinioară moderne și înfloritoare.

Cartea, tradusă în limba română de Oana Badea, nu este deloc o carte pentru copii, deși protagoniștii săi au 9, respectiv 11 ani. Poate fi citită însă de la adolescență în sus, căci Alan Gratz, autorul său, reușește să coloreze violența, terorismul, războiul și pierderile ireversibile în nuanțele candorii și generozității micilor eroi conturați de proza sa.

Sunt multe momente sfâșietoare, multiplicate de trăirile și emoțiile vii ale băiatului american și ale fetiței afgane – două personaje atât de depărtate în spațiu, timp și civilizație, dar atât de aproape ca rezonanță a tragediilor personale.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Brandon și Reshmina reprezintă, de fapt, două ferestre spre două universuri diferite, care reușesc să-și intersecteze perspectivele diametral opuse prin nodul răului și al morții. Lectura aceasta dureroasă te face să te gândești la speranță – ultima ancoră, dar și cea de pe urmă plagă a omenirii.

O lume mai bună e, poate, clișeul la care visează cei doi eroi, fiecare la câte un capăt al acesteia. Cheia rămâne, la fel ca în viața reală, depășirea fricii, a traumei, a trecutului care-ți fură lucrurile cele mai dragi. Lucruri pe care copilăria n-ar trebui să le conțină niciodată.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro