ComenteazăNu există umilinţă mai mare pentru un parlamentar decât aceea de a i se interzice atribuţia sa esenţială: să voteze în primul rând potrivit intereselor electoratului său (pentru asta a fost ales uninominal), conştiinţei sale şi abia în ultimul rând intereselor de partid, de gaşcă. Ieri, la votarea moţiunii de cenzură legată de Legea salarizării pe 2011, Mircea Toader, liderul deputaţilor PDL, a anunţat (ca şi la moţiunea de astă toamnă) că portocaliii vor avea mâinile în cătuşe. Nu vor vota nici pentru, nici contra şi nici nu se vor abţine. Au şi stat ca atare, înţepeniţi ca nişte momâi în fotolii, ca de altfel şi aliaţii lor, în timp ce Opoziţia vota zadarnic, neavând cum să adune 263 de voturi, ca să cadă guvernul. O dată în plus, PDL demonstrează că îi e frică de propriii parlamentari, ca şi de cei aliaţi.
Urmează, joi, dezbaterea moţiunii de cenzură privind Legea-cadru a salarizării unitare. Extrem de controversată şi ea, fiind contestată vehement de sindicate, ba şi de patronate. Între altele, alcătuită fără un real dialog cu partenerii sociali, legea are o ierarhizare anapoda şi abuzivă a profesiilor. În plus, o majoritate covârşitoare (circa 90%) a salariaţilor sunt situaţi în partea inferioară a grilei de la 1 la 15, treptele superioare (din care ultimele trei au fost adăugate de Guvern după proiectul iniţial) fiind rezervate înalţilor demnitari: preşedinte, premier, preşedinţi de cameră, miniştri… La citirea, ieri, a textului moţiunii, prim-ministrul – reluând teza halucinantă a lui Băsescu, potrivit căreia “partidele din Opoziţie au ca obiectiv intrarea României în derapaj”, le-a acuzat şi el de “blocarea şansei României de a reuşi”. Mai rămâne ca Ponta, Antonescu şi alţi oponenţi să fie daţi pe mâna Codruţei Kövesi, învinuiţi de trădare a intereselor naţionale. Interese care, desigur, sunt identice cu politica înţeleaptă a Cabinetului Boc, care menţine România, la toţi indicatorii, pe ultimul loc în UE.