- India a lansat lovituri aeriene în Pakistan, ca represalii pentru bombardarea unui automobil din Kashmirul indian.
- Pakistanul a răspuns prin doborârea a două avioane militare indiene și prin capturarea unuia dintre piloți, care ar putea eliberat… „ca un semn de pace”
- Cele două țări au luptat anterior în trei războaie și au început un al patrulea
India și Pakistan au avut patru războaie majore în 1947, 1965, 1971 și 1999. De asemenea, au avut multe controverse și incidente de frontieră. Kashmirul, acest teritoriu problematic, este în prezent una dintre cele mai militarizate zone ale lumii.
Armata Indiei crede că poate învinge Pakistanul. India ar folosi toate mijloacele convenționale, pentru a bate Pakistanul, chiar dacă Pakistanul ar folosi arme nucleare.
Miercuri, militarii pakistanezi au doborât două avioane de război indiene și au capturat un pilot indian, ridicând tensiuni la un nivel nevăzut, de zeci de ani. Ulterior, autoritățile pakistaneze au anunțat că pilotul indian capturat urmează să fie eliberat.
Atacul a venit la doar câteva ore după ce Pakistanul a acuzat India că a tras mai multe obuze în partea pakistaneză a Kashmirului, omorând șase persoane.
Tensiunile dintre cele două ţări au escaladat ca urmare a atentatului sinucigaş cu o maşină-capcană de pe 14 februarie, soldat cu 46 de morţi din rândul forţelor de securitate din partea indiană a Kashmirului şi revendicat de Jaish-e-Mohammed, o grupare islamistă acuzată de New Delhi că utilizează baze de pe teritoriul Pakistanului.
India a acuzat direct Pakistanul pentru atac, declarând că are „dovezi incontestabile”, că a fost implicat și că susține grupul militar care și-a asumat responsabilitatea.
Premierul Indiei, Narendra Modi, a avertizat imediat asupra unei „reacții zdrobitoare”, iar aviaţia indiană a intrat în acţiune marţi şi a bombardat o tabără de refugiaţi despre care New Delhi crede că ar ascunde o celulă teoristă a grupării Jaish-e-Mohammed.
Imediat, comunitatea internaţională a lansat un apel la calm şi le-a cerut Indiei şi Pakistanului să facă tot posibilul ca situaţia să nu degenereze într-un conflict armat.
Între timp, prim-ministrul pakistanez, Imran Khan, a ținut un discurs, spunând că ambii lideri ar pierde controlul situației dacă situația s-ar amplifica în continuare.
Tot el a cerut, miercuri, Indiei să înceapă un dialog pentru atenuarea tensiunilor, după două zile în care cele două ţări şi-au încălcat reciproc teritoriile cu aviaţia militară.
„V-aş mai cere încă o dată să aibă câştig de cauză raţiunea, să ne aşezăm şi să ne rezolvăm problemele prin dialog”, i s-a adresat Khan omologului său indian, Narendra Modi, printr-un discurs televizat.
„Întrebarea mea pentru guvernul Indiei este dacă ne putem permite erori de calcul sau putem începe un război cu genul de arme pe care le avem şi noi, şi dumneavoastră”, a adăugat el.
Guvernul australian pare să sprijine poziția Indiei. Ministrul de Externe, Marise Payne, a lansat o declarație condamnând atacul ca fiind „oribil” și chemând Pakistanul să ia „acțiuni urgente și semnificative împotriva grupurilor teroriste pe teritoriul său”.
În schimb, Pakistanul și susținătorii săi declară că trupele indiene din Kashmir au atacat în mod repetat și au ucis oameni care protestează împotriva administrației Indiei în anumite părți ale teritoriului revendicat de cele două state, poziție susținută de Oficiul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite.
Și deputatul britanic de origine pakistaneză, Yasmin Qureshi, a declarat în fața Camerei Comunelor că domnul Modi „a inflamat tensiunile din Jammu și Kashmirul ocupat”, referindu-se la teritoriile în litigiu.
Mulți observatori consideră că este puțin probabil să sporească și mai mult conflictul dintre cele două țări. Dacă predicțiile sunt corecte, nu ar fi pentru prima dată când tensiunile se aprind repede și se sting la fel.
Cu toate acestea, cetățenii ambelor state se pregăatesc pentru posibilitatea izbucnirii războiului, fie el nuclear sau nu, dar cu speranța că totuși liderii lor vor alege calea păcii.
Cumulativ, în perioada 1986-2008, au fost înregistrate peste 81.000 de decese în rândul indienilor, în Punjab și Kashmir, în urma atacurilor teroriste legate de Pakistan. Cifrele de insurgență ale Punjabului includ 17.000 de decese militare.
Decesele i-au convins pe militarii indieni să apeleze la orice strategie pentru a câștiga un război în Pakistan, chiar și într-un eventual conflict nuclear. Cu toate acestea, până acum, nu se gândea să-și folosească propriile arme nucleare împotriva Pakistanului, acestea fiind destinate unui eventual condlict cu China.
Indianul a creat un gard electrificat la frontiere, cu trei niveluri de sârmă ghimpată, în 2007-2008. După această măsură, impactul teorismului a scăzut, numărul deceselor fiind în scădere.
India chiar s-a gândit să folosească tactica lui Stalin… de a îmbrățișa inamicul. Acest lucru ar însemna trimiterea de brigăzi blindate, pentru a înconjura orașele din Pakistan. Orice arme tactice folosite împotriva forțelor indiene ar cauza mai multe victime ale Pakistanului.
Șeful Executivului de la New Delhy, Narendra Modi, a făcut apel, joi, la unitate naţională din partea concetăţenilor săi şi le-a cerut „să facă zid” în faţa „inamicului”, relatează presa internaţională.
Un război între India și Pakistan ar fi de zece ori mai mare decât războiul dintre Iran și Irak. Diferite scenarii prognozează peste 20 de milioane de victime, dacă ar izbucni acum un război mondial în această parte a lumii.
Cele patru praguri ale Pakistanul pentru utilizarea armelor nucleare:
-
- După un blocaj economic îndelungat, Pakistanul ar folosi arme nucleare. Strangularea economică și blocada economică reprezintă o amenințare potențială pentru Pakistan, în cazul în care Marina nu este în măsură să contracareze amenințarea în mod eficient.
- Pakistanul ar folosi arme nucleare, în cazul dacă ar exista o distrugere completă a unei mari părți a forțelor armate din Pakistan, în special și, cel mai important, a Forțelor Aeriene din Pakistan.
- Pragul spațial – Pătrunderea militară a forțelor armate indiene în Pakistan pe o scară largă poate provoca o represalii masive nucleare, dacă și numai dacă armata pakistaneză nu poate să oprească această intervenție.
- Pragul politic – Destabilizarea țării de către India ar putea fi, de asemenea, un prag nuclear dacă Islamabad are motive credibile să creadă că integritatea țării este în joc. Scenarii declarate sunt destabilizarea politică sau destabilizarea internă pe scară largă pe care navele din Pakistan (împreună cu comanda paramilitară) nu au putut să se stabilizeze în mod eficient. Un exemplu ar fi încurajarea separării uneia sau mai multor provincii din Pakistan (ca în timpul războiului de eliberare din Bangladesh).
Istoricul conflictului indo-pakistanez
Cele două țări au o istorie lungă și complicată, una care nu este întotdeauna ușor de înfruntat. Rivalitatea lor începe la apusul Imperiului Britanic, când – în 1947 – Regatul Unit pierdea India, într-un tăvălug al decolonizării care a declanşat o serie de războaie regionale. India britanică a fost împărţită în două dominioane: India (majoritar hindusă) şi Pakistan (majoritar musulmană).
La mijloc, prins ca într-o menghină între interesele celor două dominioane, se afla Principatul Kashmirului. A urmat o perioadă de confuzie: maharajahul Kashmirului, Hari Singh, nu se putea decide cărui dominion să alipească teritoriul.
- 1947: Sfârşitul dominaţiei britanice. Maharajul Kashmirului semnează un tratat cu India după atacul unor gherile tribale pakistaneze. Începe războiul între India şi Pakistan pentru controlul Kashmirului. La finalul conflictului, prin medierea ONU, India şi Pakistan semnează un acord de armistiţiu şi trasează o Linie de Control, cu o lungime de 750 de kilometri, care separă Kashmirul indian de Kashmirul pakistanez. India primeşte două treimi din regiunea disputată, iar restul revine Pakistanului.
- Anii ’50: Intră în schemă China, care ocupă gradual estul Kashmirului – zona Aksai Chin.
- 1962-1963: China înfrânge India într-un scurt război pentru controlul zonei Aksai Chin, disputată şi astăzi. Pakistanul cedează Chinei ţinuturile muntoase Trans-Karakoram ale Kashmirului.
- 1965: Un alt război indo-pakistanez pentru controlul Kashmirului, culminând cu un acord de încetare a focului şi revenirea la vechea Linie de Control, aflată şi astăzi în vigoare.
- 1971-1972: Din nou, India şi Pakistan se află în război în regiunea Kashmir. Pakistanul este înfrânt, iar Bangladeshul, numit până atunci Pakistanul de Est, îşi câştiga independenţa cu suportul militar al Indiei. Se semnează Acordul de la Simla (practic, actul de independenţă al Bangladeshului). Acest acord întăreşte regimul juridic al Liniei de Control, le impune Indiei şi Pakistanului să-şi rezolve litigiile teritoriale pe bază de negocieri şi nu prin uzul forţei militare, devenind peste ani fundamentul relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări.
- 1999: Deceniile care au urmat au transformat Kashmirul într-o pepinieră de grupări paramilitare jihadiste şi hinduse care îşi dispută regiunea, manevrate din spatele cortinei politice de tradiţionalul antagonism indo-pakistanez. Timp de şaptesprezece zile, India şi Pakistan, devenite puteri nucleare, au fost la un pas de declanşa un conflict atomic în Kashmir.
De atunci şi până în prezent, cu diverse perioade de acalmie, India şi Pakistan sunt prinse în Kashmir într-un soi vertij militar – întreţinut de politici naţionaliste mai mult sau mai puţin agresive, de reţelele teroriste talibane, precum şi de lorzii crimei organizate.
Timp în care, regiunea s-a transformat în ceea ce mulţi analişti consideră a fi un „vid al drepturilor omului”. Orice încercare de rezolvare prin referendum a discordiei Kashmirului a fost blocată de factorii guvernamentali din ambele tabere.
Conflictul râului Indus
Kashmirul indian este compus din statul Jammus şi Kashmir. Partea pakistaneză are în componenţă teritoriile Azad Kashmir şi Gilgit-Baltistan. Iar în salba teritorială a Chinei se află Aksai Chin şi Trans-Karakoram. Toate aceste zone sunt traversate de râul Indus, care izvorăşte din Podişul Tibet şi se varsă în Marea Arabiei.
Împărţit între India şi Pakistan, bazinul râului este o componentă importantă în economia ambelor ţări şi, totodată, şi un instrument de şantaj hidroenergetic. Un tratat proiectat de Organizația Națiunilor Unite (ONU), în anii ’60, stă la baza exploatării resurselor hidrologice de către India şi Pakistan. 60% din bazinul hidrografic se află pe teritoriul Pakistanului şi este singurul sistem hidroenergetic care alimentează ţara, potrivit Al Jazeera.
Poziţionarea geografică şi solul arid fac ca Pakistanul să depindă cronic de râul Indus. De-a lungul anilor, guvernanţii de la Islamabad au acuzat constant New Delhi că duce o politică de acaparare economică, prin construcţia strategică de baraje hidroenergetice, a bazinului Indus pentru a impune o dependenţă energetică Pakistanului. Ţară preponderent agrară, Pakistanul îşi extrage din Indus circa 75% din necesarul de irigaţii la nivel naţional, indică datele statistice, potrivit Stratfor.
În literatura de specialitate, Kashmirul este menţionat la categoria conflictelor hidrografice transnaţionale. Altfel spus, un război rece al apei.
Într-un interviu oferit recent publicaţiei Foreign Policy, un expert în această speţă a conflictelor strategice din cadrul Universităţii Harvard, Sunil Amrith, a explicat că pentru India controlul râurilor este nu doar o proiecţie hegemonică de ordin economic, şi este strâns legată şi de percepţia asupra propriei statalităţi. Pentru ideologii din anturajul premierului indian Narendra Modi, Kashmirul reprezintă, din punct de vedere hidrografic, „templul noii Indii”.
Ar putea râul Indus să constituie fitilul unui nou război între India şi Pakistan?
„Având în vedere înclinaţia globală spre unilateralism şi tensiunea sporită a regiunii, există întotdeauna pericolul ca o retorică stridentă să provoace un conflict al apei, un conflict din care doar oamenii simpli vor avea de pierdut, de o parte şi de alta a graniţei”, a explicat Amrith.
Potrivit expertului, Pakistanul este una dintre ţările cele mai „stresate” din lume din punct de vedere al resurselor de apă potabilă şi orice diminuare a fluxului din râul Indus ar putea avea un efect devastator asupra fermelor, motorul central al Produsului Intern Brut (PIB).
„Mai mult de 400 de baraje se află în construcţie în India, Nepal, Bhutan, Pakistan. Şi mai multe vor fi construite de-a lungul graniţei chineze, în Tibet. Dacă planurile acestea vor fi duse la bun sfârşit, vom avea una dintre regiunile sufocate de baraje ale lumii. Iar aceste scheme nu doar că agravează tensiunile dintre naţiuni, având şi un enorm risc ecologic, dar efectiv nu respectă nicio frontieră”, a atras atenţia Sunil Amrith.
Evaluarea Hindu Kush Himalaya a concluzionat că… și cu o reducere drastică a emisiilor de carbon, o treime din ghețarii din Himalaya sunt sortite să se topească până în 2100.
Topirea ghețarului din Himalaya ar pune în pericol securitatea alimentară a unui miliard de oameni, începând cu 2060.
- Surse: Mediafax.ro; Nextbigfuture.com; abc.net.au
- FOTO – EPA
Citește și… CAMERA ASCUNSĂ | Nemiloasa economie de piață. Ceramica de Bulgaria oprește roata olarilor din Horezu