Post-scriptum la Mihailesti

stapan inflexibil: procurorul criminalist. El si numai el avea caderea, prin lege, sa ordone cine, ce si cum sa faca. Nu ministrii Mitrea si Oprea, fataindu-se electoral prin fata camerelor de luat vederi si stabilind ca in cateva ore – dupa ce, cu lama buldozerului, nu cu sita, s-a facut „ca la carte” cercetarea criminalistica – poate fi turnat asfaltul si reluat traficul. Nici a doua echipa de procurori, dupa ce ziaristii si satenii au continuat sa gaseasca bucati de om si probe pretioase, cum e caseta tv, nu a fost mai breaza. Abia in a treia runda, cu procurorul general de fata, s-a incercat sa se mai dreaga ceea ce era deja prea stricat. Ilie Botos sustine ca trebuie instituite norme pentru asemenea cazuri. Inexact, normele exista, ele trebuia doar stiute si aplicate de „criminalisti”, in masura in care in posturile respective nu-s niste nechemati. Ciudata si pripeala Guvernului de a inchide capitolul, sarind gafele celor doi ministri si anticipand – daca nu sugerand – concluziile anchetei penale. Raspunderile clare si severe pentru tragedie nu pot reveni doar unui sofer sau unui sef de post, ei au ispasit. Au de dat sama si marimile care ori nu si-au facut datoria, ori au bagatelizat ancheta.

Urmărește-ne pe Google News