La Slujbele de Duminică din Postul Mare veşmintele negre se schimbă cu unele strălucitoare. Apoi, la fiecare Vecernie de Duminică seara, preoţii îşi schimbă din nou veşmintele luminoase cu cele de culoare închisă.
Apoi, culoarea acoperămintelor din biserici şi a veşmintelor preoţeşti se schimbă , devenind luminoase, în noaptea Învierii.
Culoarea închisă a veșmintelor arată sobrietatea postului. Aceasta este marcată nu numai prin veșmintele negre ci și prin slujbele speciale din prima săptămână și din cea de a cincea, când este citit Canonul Sfântul Andrei Criteanul. Acest bogat și frumos imn liturgic de peste 250 de strofe este deodată meditație biblică și rugăciune de pocăință. Canonul Sfântului Andrei este un dialog al omului păcătos cu Dumnezeu și cu propria sa conștiință, luminată de citirea Sfintelor Scripturi.
Pildele scripturistice oferite cu generozitate de Canon ne pun în față trei categorii de oameni: drepții, ce au urmat calea luminoasă către Cer; păcătoșii care, robiți de patimi, au gustat din amarul înstrăinării și al izolării de lumina Preasfintei Treimi, dar prin pocăință au cunoscut întoarcerea, ajungând la mântuire; păcătoșii care, după cădere, nu au luptat pentru îndreptare, pierzându-se.
Printr-o putere creatoare extraordinară, autorul face o trecere binefăcătoare de la starea proprie de analiză și pocăință, la una generalizată, așa încât păcatul nu este prezentat a fi al unui singur om, ci al întregii firii omenești căzute, începând cu Adam şi Eva. După fiecare stihiră al imnului se rostește „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.
De fapt, în prima săptămână din Postul Mare, Biserica împune un model de luptă cu păcatul, prin citirea Canonul Sfântului Andei Criteanul, la toate slujbele de seară, Pavecernița Mare, din primele patru zile din prima săptămână a Postului Mare, (de luni și pînă joi) reluat apoi în întregime în cadrul utreniei din joia săptămânii a cincea din cuprinsul aceluiași post.
Pildele scripturistice oferite cu generozitate de Canon ne pun în față trei categorii de oameni: drepții, ce au urmat calea luminoasă către Cer; păcătoșii care, robiți de patimi, au gustat din amarul înstrăinării și al izolării de lumina Preasfintei Treimi, dar prin pocăință au cunoscut întoarcerea, ajungând la mântuire; păcătoșii care, după cădere, nu au luptat pentru îndreptare, pierzându-se.
Printr-o putere creatoare extraordinară, autorul, Andrei Criteanul, face o trecere binefăcătoare de la starea proprie de analiză și pocăință, la una generalizată, așa încât păcatul nu este prezentat a fi al unui singur om, ci al întregii firi omenești căzute, începând cu Adam şi Eva. După fiecare strofă al imnului se rostește „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.
În aceste zile ale Postului, credincioșii sunt sfătuiți, ca după puteri, să mănânce doar odată pe zi, produse uscate , fără ulei și vin. Să renunțe la supărări să se ierte și să ducă o viață în pace și iubire. Să facă milostenie și să lase de-o parte vrăjmășia.