ComenteazăÎn zilele noastre puțini aleg calea postului. Pentru cei mai mulţi acesta reprezintă doar nişte restriciţii alimentare. În realitate însă el foloseşte şi sufletului şi trupului. Părinţii spun că postul era încă de pe vremea lui Adam şi Eva. Pomul cunoştinţei din care Dumnezeu le-a interzis să mănânce, era, de fapt, tot o formă de a posti. Apoi, însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a postit 40 de zile şi de nopţi când s-a aflat pe pâmânt, înainte de a începe să propovăduiască Evanghelia.
Ce spun sfinții Părinţi despre post
Iată ce spune Părintele Cleopa despre post:
“Postul – după mărturisirea marelui Vasile – este cea mai veche poruncă dată omului de Dumnezeu. Căci zice acest mare părinte al Bisericii lui Hristos: „Cucereşte-te şi sfieşte-te, omule, de bătrâneţea şi vechimea postului, pentru că de o vechime cu lumea este porunca postului. Căci în rai s-a dat această poruncă, atunci când a zis Dumnezeu lui Adam: Din toţi pomii raiului poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. (Fac. 2, 16–17)”.
Dar despre ce moarte e vorba? Nu cea fizică, ci cea sufletească. De aceea, când postim o facem şi pentru sufletul nostru.
Iată ce spune Părintele Arsenie Papacioc despre post:
“Cei mai mulţi dintre cei cinstiţi pun mare preţ pentru un post de mâncare… dar asta nu-i destul. … Adevaratul post este sufletesc: reţinerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rău -un lucru atât de grav şi care se face atât de uşor. Am îndrăznit să afirm că cei mai mulţi în iad sunt cei care vorbesc de rău… Deci postul adevarat/şi sufletesc înseamnă reţinerea de la a vorbi de rău, a te ruga, a-ţi da seama cât de departe eşti de mântuire, să te compari cu momentul Judecăţii sau al morţii tale.”
De câte feluri este postul?
Postul poate fi desăvârşit, când nu se mânâncă şi nu se bea nimic cel puţin o zi întreagă. Poate fi aspru sau uscat, atunci când se mânăncă numai spre seara mâncăruri uscate (paine şi apa, fructe uscate, seminţe etc). Apoi există postul obişnuit sau comun, când se mânâcă normal, dar numai de post, adică nu “mâncărurile de dulce” (carne şi peste, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime).
Şi în final postul uşor (dezlegarea), când se dezleagă la vin, peşte, icre şi untdelemn, la anumite sărbători care cad în cursul posturilor de peste an. În situaţia în care există anumite boli sau diete speciale, cu acordul preotului duhovnic se pot face excepţii. Cu toate acestea, de fapt, toţi ar trebui să postim.
Binefacerile postului
Ca să poţi ţine posturile cum se cuvine, trebuie să înţelegi că este o nevoinţă pe care o faci pentru a te curăţa de patimi şi păcate. Înfrânându-te de la mâncare şi băutură, de la răutăţi, invidie şi pizmă. Fiind mai bun cu cei din jur, mai îngăduitor, mai milositv. Nu trebuie să uităm că şi cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie, cu toate că erau plăcuţi de Dumnezeu, datorită virtuţiilor lor, posteau adesea, iar postul îi apropia şi mai mult de Dumnezeu. Proorocul Daniel a fost aruncat în groapa leilor, dar pentru că postise, a ieşit nevătămat, ca şi cum ar fi fost aruncat între oi (Dan. 6, 16-23). Dar şi cei trei tineri, care au postit la rândul lor, au fost aruncaţi în foc şi au ieşit de acolo cu trupurile luminoase şi neatinse de flăcări (Dan. 3, 19-27).
E bine sau nu să spunem că postim?
Mulţi se întreabă dacă este bine să spunem celor din jur că postim, sau cumva este o laudă? Iată ce spune Cuviosul Paisie Aghioritul:
“Când e vorba de posturile rânduite de Biserica noastră – miercurea, vinerea, posturile mari – atunci trebuie, pentru că aceasta este o mărturisire a credinţei. Însă celelalte posturi, care se fac din nevoinţă, pentru dragostea lui Hristos, sau pentru a fi auzită rugăciunea noastră într-o anumită cerere, trebuie să se facă în ascuns”.