1. Iulia Marin, despre munca ei de jurnalistă și despre locurile de muncă: „Oamenii să nu se ascundă. Și să poată lucra”
Pe 11 martie 2023, Iulia scria pe contul ei de Facebook despre cei trei ani de când muncea la Libertatea. „M-am angajat aici, în primăvara lui 2020, la debutul pandemiei. Am lucrat mult de acasă, cu toate avantajele și dezavantajele care vin la pachet cu asta – însingurare, dar și flexibilitate. Am scris texte repezite, texte gândite, texte despre orice îmi părea mie important. Am căutat subiecte, mai ales asta, am o tolbă plină de subiecte și, mai nou, unele care mă entuziasmează. Am făcut și greșeli, le-am corectat, am mers mai departe”.
„Se datorează în primul rând acestei redacții care m-a încurajat și susținut”
„M-au inspirat oamenii alături de care am lucrat, de la reporteri la editori, oameni care petreceau timp aplecați asupra fiecărui cuvânt dintr-un text. Am trăit transformarea acestui ziar și închegarea unei redacții care astăzi și-a creat o cu totul altă imagine. Am învățat mult, tot timpul, cu fiecare subiect la care am lucrat și încă mai am multe de învățat”.
„Am primit numeroase sfaturi bune, am petrecut timp cercetând fenomene din societate, fenomene despre care vreau să scriu pe viitor și am scăpat de sindromul impostorului care m-a bântuit vreo zece ani”.
„Trăiesc, deci, după trei ani senzația unui nou început și retrăiesc, diminețile, entuziasmul de a merge la birou, dorința de a da un text bun, plăcerea de a documenta, trăiesc cu gândul că, în cele din urmă, am aterizat în picioare după căderi nu tocmai ușoare, iar asta se datorează în primul rând acestei redacții care m-a încurajat și susținut, mi-a acordat încredere când eu nu mai credeam deloc în mine, mi-a cultivat această încredere și m-a ridicat de pe «banca de rezerve» pe care singură mă așezasem”.
„Oamenii să nu se ascundă. Și să poată lucra. Și e mare nevoie ca angajatorii să priceapă asta”
Pe 18 septembrie 2022, Iulia Marin scria pe contul de Facebook despre experiențele din redacțiile Recorder și Libertatea, unde a lucrat majoritar, începând din 2018. „Ăsta e cel mai important motiv pentru care am ales să scriu despre diagnostic. Pentru că e nevoie ca oamenii să nu se ascundă. Și să poată lucra. Și e mare nevoie ca angajatorii să priceapă asta”.
„Dorm. Mănânc. Fac kilometri întregi pe jos. Mintea mi-e limpede cristal. Stările astea noi le percep drept bizare. Din senin, viața nu mai e un efort. M-am trezit treptat, ca dintr-un coșmar viu, în două săptămâni. Toate astea nu ar fi fost posibile fără angajatorii mei. Sigur, am prieteni, și le mulțumesc. Alți oameni care m-au susținut. Iubit, frate.
Dar nu aș fi fost poate nicăieri azi, dacă nu aș fi fost înțeleasă, îngăduită, ascultată, antrenată să nu pic de tot. Dacă materialele mele nu ar fi fost editate, verificate și paraverificate – un efort, poate, în plus. Din punctul ăsta de vedere, locul unde lucrez îmi pare un model. Ăsta e cel mai important motiv pentru care am decis să scriu despre diagnostic – și o să mai scriu. Pentru că e nevoie ca oamenii să nu se mai ascundă. Să poată lucra. Și e mare nevoie ca angajatorii să priceapă asta”.
„Am primit mereu tot răgazul de care am avut nevoie”
„Am primit mereu tot răgazul de care am avut nevoie. Poate mai mult. Sfaturi bune. Ascultare. Am împlinit zilele trecute zece ani de presă și mă gândeam că aș vrea să închei. Curând. Medicul meu din spital spunea că «e nevoie urgent să vă schimbați munca». Să scriu, așadar, articole mai simple. Să mă menajez. Să mă ascund sub un clopot de sticlă. Și m-am gândit mult la asta zilele astea – asta îmi doresc?”.
„Am zece ani de jurnalism și cred că încă am destule de învățat. Apoi, vreau să văd cum e – cum e să fii un profesionist care nu are nicio tulburare? Cum e să te vezi cu o sursă și să nu tremuri ca frunza? Cum e să fii, de fapt, jurnalist?”.
2. Ce spun, legal, documentele aflate în posesia Ringier, care se referă la Iulia Marin
Potrivit documentelor din dosarul HR al Ringier România și comunicării Ringier către redacție, Iulia era aptă de muncă. Nu există nicio recomandare medicală contrară.
Conform legii române, dacă concediul medical depășește 90 de zile calendaristice dintr-un an întreg, e nevoie de un nou control medical care atestă dacă o persoană are sau nu capacitate de muncă. Se formează o comisie de evaluare, alcătuită din medici.
Prevederea nu se aplică în cazul Iuliei Marin, care a avut în 2022 un concediu medical de 41 de zile lucrătoare, echivalentul a 57 de zile calendaristice, maximumul de concediu medical anual în perioada în care a lucrat la Libertatea.
Nu vom dezvălui diagnosticele, iar documentele de certificat de concediu medical, emise de spital și în care boala este codificată, se află exclusiv în posesia departamentului HR, nu a redacției. Niciunul dintre aceste diagnostice nu înseamnă lipsa discernământului.
Orice firmă are limitele ei și intimitatea angajatului trebuie protejată, conform legilor din România, unde angajatul nu e obligat să ofere angajatorului dosarul medical. Indiferent de natura bolii tale, nu poți, potrivit legislației, să fii discriminat în niciun fel de angajator.
Iulia a primit ajutor medical de specialitate. Celelalte elemente referitoare la suferința ei există în propriile mărturii.
3. Angajarea Iuliei Marin la Libertatea: Știam că are o suferință psihică, am ales să lucrăm împreună și am alege la fel
Iulia Marin s-a angajat la Libertatea pe 16 martie 2020. Știam la momentul angajării că avea suferințe psihice, inclusiv o tentativă de sinucidere, dar legea română și cultura Ringier sunt incluzive. Discriminarea este interzisă atât la angajare, cât și în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
În cunoștință de cauză, am ales să lucrăm împreună cu Iulia, așa cum lucrăm laolaltă oameni cu diferite suferințe și boli. Am face aceeași alegere și astăzi, de a munci împreună cu Iulia. Iulia Marin a lucrat trei ani și a fost angajată din prima zi până în ultima zi cu contract de muncă pe termen nedeterminat.
La Libertatea, programul este de cinci zile pe săptămână și se respectă, precum și concediile de odihnă sau recuperarea zilelor libere legale. Salariul este confidențial, pentru Iulia au existat două măriri de salariu în acești trei ani, de aproximativ 20%. În afară de prima anuală generală de Crăciun, oferită tuturor angajaților Ringier, Iulia Marin a primit și bonusuri pentru valoarea muncii ei, de asemenea confidențiale.
Iulia Marin ne-a informat că are probleme, le tratează, a ales și am ales să lucrăm împreună. Toate celelalte „soluții” vehiculate în aceste zile, că oameni cu suferințe psihice nu trebuie angajați sau că trebuie să nu lucreze „la vedere”, că angajatorul e obligat ca angajatul să nu facă „nimic stresant” sau că trebuie concediați când trec prin momente grele pentru ca, eventual, compania sau colegii să nu aibă probleme, nu au nicio consistență legală.
4. Ce au făcut redacția și compania pentru a o susține
Iulia a făcut parte din corpul de reporteri ai ziarului, aproximativ 15 femei și bărbați, din totalul de 42 de oameni care compun echipa editorială, aici intrând și jurnaliștii din departamentul Newsdesk – online. Cu totul, colegi de la DTP, social media, foto, suport, redacția are aproximativ 70 de oameni.
Cei 15 reporteri nu lucrează în ture, nu acoperă actualitatea, ci realizează, în general, subiectele speciale: reportaje, interviuri, investigații, analize. Sunt responsabilități importante, fără termen imediat de predare, dar cu grad de elaborare mai mare.
În fișele de post ale reporterilor există o normă de o știre sau un articol pe zi, dar regula, elaborată în alte vremuri ale jurnalismului, nu se aplică, existând situații în care reporterii lucrează timp de săptămâni la un singur subiect.
Nu există norme de audiență (rating online) pentru reporteri, redactori online sau editori, indiferent la ce departament lucrează.
Ca în orice redacție de presă liberă, Iulia a lucrat la subiectele pe care le afla singură sau pe care le găsea ori gândea împreună cu echipa. Libertatea ei de exprimare a fost pe deplin respectată.
Nu a fost obligată să lucreze la un subiect sau altul, reporterii pot declina participarea la un subiect din diverse motive, cum ar fi timpul, lucrul la alte subiecte sau alte situații.
În privința stresului, Iulia Marin a acceptat invitația conducerii redacției de a trece de la investigații către genuri mai puțin presante, ceea ce se va vedea în statisticile de la punctul următor.
Conducerea editorială a redacției a discutat regulat cu Iulia, precum cu fiecare dintre jurnaliști. În cazul Iuliei, ca și în alte cazuri de angajați care au situații specifice sau perioade mai grele, a fost îndrumată să se axeze pe știri, traduceri și subiecte mai ușor de realizat. Ceea ce, de asemenea, reiese din statistici.
În perioada pandemiei, 2020-2021, la Libertatea s-a lucrat, ca în multe alte locuri, de la distanță. Apoi s-a revenit treptat la lucrul cu prezență fizică.
În acest moment, pentru corpul de reporteri convenția este prezența de 3 zile pe săptămână la redacție, neobligatorie însă.
5. Cum lucra Iulia la investigații
În ceea ce privește investigațiile, în ultimul an echipele au fost astfel distribuite pentru ca Iulia să poată împărți responsabilitățile și a lucrat împreună cu unul sau mai mulți colegi. În 12 luni a realizat 6 investigații în echipă și două singură. Unele dintre aceste investigații au fost follow-up-uri, adică urmărirea în actele de instanță sau din surse deschise a unor anchete mai vechi.
Nu a existat nicio presiune legată de timp, nu ca un privilegiu pentru ea, ci pentru că răbdarea face parte din structura de lucru a investigațiilor.
Bineînțeles că nu descriem un mediu lipsit de stres. Dincolo de talentul remarcabil, contribuția Iuliei Marin a rămas importantă prin seriozitate, integritate și faptul că a fost mereu responsabilă. A fost ajutată și a ajutat la rându-i, în această comunitate profesională.
În ultima vreme, când făcea investigații, Iulia lucra predominant la documentația pe baze de date, jurnalism de date, domeniu important pentru public, dar fără stresul contactului cu subiecții investigațiilor.
Trec de la investigație la jurnalism de date – care implică să învăț ce învăț acum – pentru că îmi place și pentru că implică un cost emoțional mai redus. Iar superiorii mei au înțeles asta.
Iulia Marin, pe Facebook, în 22 octombrie 2022:
În echipă, munca Iuliei la investigații a fost împărțită în așa fel încât partea stresantă și care presupune timp alert (cum ar fi colectarea reacțiilor de la cei vizați) să fie făcută, în general, de un alt coleg din echipa care lucra la subiect.
6. Statistica articolelor Iuliei din ultimul an
În perioada 1 aprilie 2022 și până în 15 aprilie 2023, timp de un an calendaristic, Iulia Marin a scris 124 de știri și articole. Structura pe genuri jurnalistice a acestora este următoarea:
- Știri – 82
- Relatări – 7
- Interviuri – 5
- Reportaje – 8
- Traduceri – 6
- Investigații – 8, dintre care:
- Singură semnatară – 2
- În echipă – 6
- Opinii – 6
- Feature – 1
- Analiză – 1
Acestea sunt informațiile în posesia cărora am intrat și pe care le-am analizat. Suntem conștienți că unele dintre ele sunt date, înșiruiri seci ale realității, care pot părea că o reduc doar la o parte a unui proces al muncii. Numărul articolelor, de pildă, e o contabilitate seacă, valoarea acestora nu transpare din cifre.
Însă am considerat că e corect să răspundem cu informații, iar Iulia Marin ar înțelege asta, pentru că a fost un model de jurnalism corect, dedicat faptelor. Nu există companii sau locuri ideale de muncă, fără stres, probleme sau discuții în contradictoriu. Încercăm însă să fim rezonabili și să ne facem treaba pentru interesul public.
Într-un interviu pe care l-a acordat revistei life.ro, Iulia răspundea astfel la întrebarea
„Cine te sprijină?”:
„Am un unchi care a fost alături de mine și prietenii. În principiu am locuit singură, psihotică fiind, și sunt oarecum pe cont propriu. Nu aș zice că mă sprijină cineva în mod activ, cu excepția faptului că de la muncă am avut parte de foarte multă grijă, empatie și atenție, atât din partea șefilor, cât și a colegilor. Toți au fost foarte deschiși și nu m-am simțit niciodată stigmatizată”.
Articolul acesta a fost editat la zeci de mâini și ne lipsești. Noi, toți, Iulia, îți spunem că ne lipsești. Ne pare rău că nu mai ești aici.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
ED1953 • 25.04.2023, 16:50
Intre depresie, tulburari bipolare si schizofrenie exista foarte mari diferente.Prima este tratabila , cea dea doua mai mult sau mai putin iar cea dea treia nu. Am avut depresie - dupa un eveniment nefericit - mi s-au oferit antidepresive puternice pe care le-am refuzat datorita efectelor negative majore mentionate in prospect - printre care risc de suicid. Am ales varianta soft - psihoterapie , antidepresive foarte usoare ( fara efect de suicid dar si astea dau dependenta daca nu le reduci treptat ) ba chiar naturale si masaje de relaxare la SPA ( sunt doua foarte bune in tara - nu in Bucuresti ), socializare , excursii etc. Slava Domnului mi-am revenit. Recent citeam ce spunea un medic de la celebrul spital american John Hopkins - " primul tratament pentru depresie trebuie sa fie mult somn, gimnastica, multe legume si fructe , socializare, psihoterapie , sa faci ce iti place si doar in cazuri extreme medicamente".Eu stiu atat - cand am constatat ca antidepresivul foarte usor folosit( din grupa benzodiazepinelor ) de mine in doze foarte mici a inceput sa imi faca mai mult rau decat bine ( cosmaruri etc ) am zis stop trec la ceai/ extract de sunatoare , la plimbari in aer liber, masaj, coafor etc etc si bine am facut.
KarlMariavonWeber • 25.04.2023, 19:00
ED1953 • 25.04.2023, 16:50
Intre depresie, tulburari bipolare si schizofrenie exista foarte mari diferente.Prima este tratabila , cea dea doua mai mult sau mai putin iar cea dea treia nu. Am avut depresie - dupa un eveniment nefericit - mi s-au oferit antidepresive puternice pe care le-am refuzat datorita efectelor negative majore mentionate in prospect - printre care risc de suicid. Am ales varianta soft - psihoterapie , antidepresive foarte usoare ( fara efect de suicid dar si astea dau dependenta daca nu le reduci treptat ) ba chiar naturale si masaje de relaxare la SPA ( sunt doua foarte bune in tara - nu in Bucuresti ), socializare , excursii etc. Slava Domnului mi-am revenit. Recent citeam ce spunea un medic de la celebrul spital american John Hopkins - " primul tratament pentru depresie trebuie sa fie mult somn, gimnastica, multe legume si fructe , socializare, psihoterapie , sa faci ce iti place si doar in cazuri extreme medicamente".Eu stiu atat - cand am constatat ca antidepresivul foarte usor folosit( din grupa benzodiazepinelor ) de mine in doze foarte mici a inceput sa imi faca mai mult rau decat bine ( cosmaruri etc ) am zis stop trec la ceai/ extract de sunatoare , la plimbari in aer liber, masaj, coafor etc etc si bine am facut.
Ati zis foarte bine: Slavă Domnului Pe mine asta m-a salvat de la depresie: spovedania. Ştiu că nu este "fashionable" sa vorbim despre asta, dar asta este adevarul. Eu cred ca putem sa gasim si explicatii logice, chiar si pt cine nu crede: la spovedanie te invata ca o data marturisit un pacat ai scapat de el, nu te mai gandesti la el, nu il mai marturisesti a doua oara (ai grija doar sa nu il mai faci, ca tre sa o iei de la capat). Adica te invata sa te desparti de ceea ce psihologia numeste "traume", sa nu stai sa scormonesti toata ziua. Am facut si niste ore de psihoterapie si am dat peste o psiholoaga care mi-a confirmat acelasi lucru (cu vocabularul specific), sa nu scormonesti tot timpul trecutul. Dar nu stiu daca toti psihologii au curajul asta. Si in al treilea rand am avut curajul sa imi accept ratarea. Am avut curajul sa renunt la tot ce construisem si ma dusese la rezultate stiintifice publicabile in reviste de prestigiu in domeniul ales de mine (ceea ce imi doream cel mai mult). Apoi am luat-o de la zero pe alta cale, care dupa 11 ani m-a dus la altfel de succese de care ma bucur acum: cel familial, cel financiar si mai ales am sanatate. Dar renuntarea asta n-ar fi fost posibila daca nu as fi avut constiinta ca exista ceva mai important si mai inalt chiar decat cea mai inalta stiinta sau arta. Fara asta si sprijinul constant al duhovnicului nu cred ca as fi putut sa ma linistesc si sa o iau de la zero.
corcoran • 25.04.2023, 16:04
Tolontan de ce nu îmi publici comentariile ? Dacă sunt greșite lasă cititorii sa tragă concluziile, de ce cenzurezi comunistule ?
carolinoro • 25.04.2023, 12:02
Cred că cea mai mare greșeală pe care Iulia putea să o facă, a fost să scrie despre subiecte mult prea complexe, unui popor de proști. E dizgrațios să văd oameni de presă, despre care s-ar spune că ar trebui să se intereseze înainte să pună penița pe hârtie, că diagnosticele despre care vorbea Iulia nu-ți limitează nici moralitatea, nici discernământul. Cel mai rău îmi pare că s-a născut și a trăit într-o țară care-și permite, sub argumentul „libertății de opinie”, să o invalideze după moarte. Mai ales în această breaslă care ar trebui să pună mare preț pe dreptul la replică, m-aș fi așteptat la mai multă decență. Dar e mai ușor să „bârfești” oameni care nu se mai pot apăra, nu? Sper ca tuturor „jurnaliștilor” care au vorbit-o de rău să nu le mai fie permis niciodată să apară în spațiul public. Să-și păstreze opiniile pentru ei și cei apropiați.