Povestea a 15 ani de violență fizică și psihologică într-o garsonieră. „Trebuie să ajungem la știrile de la ora 5 ca să faceți ceva?”

• Ana a acceptat să spună pentru Libertatea povestea ei, la
  persoana I, o mărturie despre cum supraviețuiești anilor de abuz și îți
  reconstruiești viața departe de tot ce e familiar.

Eram la grădiniță. Într-o dimineață, mama a plecat la cumpărături și m-a lăsat cu el. Luam micul dejun: pâine cu dulceață de căpșuni. Mă murdărisem pe gură și pe bluza de pijama. El s-a enervat: cum poți să te murdărești așa?

A pus apă clocotită în cadă și m-a scufundat acolo cu tot cu
haine în apa fiartă. Când s-a întors mama, m-a găsit plângând în cadă.

Mama s-a supărat foarte tare. Atunci l-a dat afară din casă prima oară. I-a zis: “E un copil, cum poţi să-i faci aşa ceva?”. 

Însă au rămas împreună.

Eu n-am ştiut niciodată că e tatăl meu vitreg, căci, în realitate, mă născusem cu aproape trei ani înainte să înceapă relația lor. Am presupus asta la un moment dat, după ce am găsit nişte hârtii prin casă. La 18 ani mi-a confirmat chiar el că nu e tatăl meu natural.

Mama și cu el fuseseră vecini într-un cartier din Iași. Tot
timpul i-a plăcut de mama și a insistat să iasă împreună. Nu i-a păsat că avea
un copil din altă căsătorie.

“Cum să-i
dai unui copil de 5 ani un aruncător de grenade în mână?”

Lucra în armată, ca sergent, iar mai târziu ca sergent
major, în unitatea “Lupii Negri”, cu care a plecat și în Afganistan.

Când eram mică, mama lucra foarte mult și nu avea cu cine să mă lase, așa că mai mergeam cu tata la unitate, care era foarte aproape de blocul unde locuiam noi.

Pentru un copil de 5 ani, să vezi şi să ţi se dea în mână un aruncător de grenade e un pic surprinzător și înfricoșător.

Bunicul meu era vânător şi nu mă lăsa să mă apropii de cutia în care ţinea arma de vânătoare. Şi tu îmi dai mie, un copil de 5 ani, să ţin un aruncător de grenade? Dar pe-atunci, nu eram speriată. Eram fascinată.

Dormea cu o
macetă sub pat

În 1996, am început școala. El a plecat în Africa cu o
misiune militară pentru șase luni. S-a întors schimbat, ca mai toți soldații
care au fost acolo. A venit cu o macetă africană și dormea tot timpul cu ea sub
pat sau lângă pat. Cam un an și jumătate a făcut asta. În tot acest timp, mama
era la facultate și nu avea timp de mine, așa că stăteam la părinții ei, care
locuiau chiar în blocul de vizavi.

Somnul de
după-amiază care s-a transformat în abuz sexual

M-am întors acasă prin clasa a treia, după ce a terminat
mama facultatea. Vara, tata încă mă lua cu el la serviciu. Iar când mama nu era
acasă, câteodată dormeam cu el la prânz.

N-am putut să-i spun mamei. I-am zis doar că nu vreau, când
mai trebuie să dorm la prânz, să dorm lângă dânsul, ci vreau să dorm lângă
dânsa mereu. Deja se întâmplase de vreo șase ori.

Eram semiadormită, dar simțeam că pune mâinile  pe burtă, pe sâni, pe fund, iar la un moment
dat m-am trezit cu mâna lui între picioarele mele și m-am speriat foarte tare.

“Numai
curvele se machiază”

Mă lua cu el prin baruri mizerabile încă de când aveam 8-9
ani. Pe stradă, îmi zicea că femeile se machiază ca să mascheze faptul că sunt
într-o anumită perioadă a lunii. Că nu am voie să mă machiez pentru că numai curvele se machiază.

I-am mărturisit atunci că vreau să fac liceul militar, pentru fascinaţia pe care o aveam pentru arme. Mi-a răspuns că femeile care fac liceul militar vor să fie prostituatele unităţii.

Apoi, el a plecat la un curs cu americanii, în Pitești, care
ținea un an. Asta în timp ce mama era în șomaj. A fost cumplit. Deși putea
rămâne acolo, venea la Iași, în fiecare sfârșit de săptămână, să-și spele
hainele. Și cheltuia toți banii: și pe ai lui, și pe-ai noștri, adică ajutorul
de șomaj și alocația mea. Îi dădea pe țigări, băutură, transport. La vremea
aceea, eu şi maică-mea am mâncat pâine cu margarină și ciuperci cât n-am mâncat
toată viaţa.

“Toți tații
sunt geloși pe prietenii fetelor lor”

Cu puțin timp înainte să intru în clasa a X-a, în 2005, el a
plecat în Afganistan. Toți militarii care plecaseră înaintea lui trimiteau
dulciuri de la soldații americani din Afganistan. Așa că eram fericită că pleacă,
pentru că urma să-mi trimită dulciuri.

Tot în acea perioadă l-am cunoscut pe primul meu prieten. Și mama i-a spus despre băiat, prin telefon, după ce el ceruse să discute cu mine și nu eram acasă. Prima reacție a tatălui meu vitreg, când a vorbit apoi cu mine, a fost:

Cum adică
ţi-ai făcut un prieten, ai cunoscut pe cineva? Că tu eşti doar a mea.

M-a blocat reacția lui. Ce voia să spună? Şi următoarea dată
când am vorbit cu dânsul la telefon l-am întrebat:

-Ce-ai vrut să zici ultima oară?

-Lasă că vorbim când ajung acasă. Dar nu uita că toţi taţii sunt geloşi pe prietenii fetelor lor.

S-a întors din Afganistan în 2006, când eram în clasa a XI-a. Urla că o să mă ducă la medic, la ginecolog, să vadă dacă sunt virgină. Dar mama i-a zis să-și vadă de treaba lui. Apoi, tot timpul scandaluri, tot timpul ceartă, tot timpul zicea că trebuie să fiu la o anumită oră acasă. Nu-i convenea că am prieten.

În vara dinaintea ultimului an de liceu, îmi repeta mereu: “Băiatul ăsta profită de tine, nu vezi că umblă și cu altele?”. Mama îi spunea să mă lase în pace și mă trimitea foarte des la bunica mea.

“Trezește-te,
că a venit vânătorul acasă”

Când eram într-a XII-a, maică-mea a avut mai multe probleme
de sănătate. Tatăl meu vitreg a început să bea foarte mult și a venit de câteva
ori acasă cu nasul spart.

Odată eram cu el pe stradă și l-a oprit un bărbat care i-a spus: “Dacă te mai apropii de soția mea, te omor. Ai femeie și copil acasă și tu te iei de soțiile altora!”. Nu știu dacă o înșela pe mama, dar se lega de femei de foarte multe ori când mergea prin baruri.

Altădată a venit acasă după miezul nopții, noi dormeam. A aprins lumina și a început să trântească tot prin casă: “Trezește-te, că a venit vânătorul în casă, trebuie să-mi faci de mâncare”.

Din cauza problemelor cu alcoolul, tot în acea perioadă, l-au dat afară din armată. Mergea în fiecare zi beat la serviciu.

O lovea pe
mama cu pumnii în cap, să nu lase urme

A venit prima sesiune de facultate. Era o seară de iarnă.
Eram în baie, făceam duș. Deodată aud iar scandal în casă. Cu părul ud am ieșit
din baie să văd ce se întâmplă. El era călare pe mama, pe pat, și o bătea cu
pumnii. M-am enervat și m-am dus la dânsul. L-am strâns de gât și i-am spus: “Dacă
te mai apropii de mama, te omor”.

Pe mine mă lovise o singură dată, când eram în clasa a doua.
N-am vrut să citesc cu voce tare lecția pentru școală. Mi-a făcut fundul
negru-negru. A aflat bunică-mea, pentru că mă durea pur și simplu să mă așez pe
scaun. Când a văzut în ce stare eram, a vorbit cu el. Nici până azi nu știu ce
i-a zis, dar l-a liniștit. Nu a mai dat niciodată în mine.“

Odată i-am zis mamei să mergem la Poliție. A fost prima oară
când am intrat într-o secție de poliție. Le-am zis polițiștilor: “Domnilor, ne
amenință. E casa mamei mele. Nu faceți absolut nimic. Trebuie să murim ca să…
? Trebuie să ajungem la știrile de la ora 5 ca să faceți ceva?”, strigam la ei.

Ce vreți să
facem?

În altă zi, sătule de abuzuri, am luat-o pe mama de mână. Eram amândouă în pijama. Am ieșit pe hol și am sunat la Poliție. În 15 minute au venit doi polițiști. Amândouă le-am spus că nu se mai poate sta cu el în aceeași casă. I-am rugat să îl ia și le-am explicat că ei sunt în procedură de divorț.

„Ce vreți să facem?”, ne-a spus unul dintre ei. Ne-a
explicat că numai judecătorul poate decide să fie dat afară din casă, dar asta
numai după ce se dă decizia de divorț.

În seara aia am mers să scoatem și certificatul medico-legal
pentru mama. I-a explicat medicului că documentul îi va folosi pentru a
demonstra în instanță că a fost bătută. Medicul, care era bărbat, s-a uitat la
ea și i-a spus: “Mai mult pierdeți bani și timp decât să vă ajute”. A fost
șocant să mergi la medic și să ceri ajutorul, iar el să-ți spună că mai bine să
nu faci hârtia asta. Mama l-a scos oricum.

Nimeni nu s-a băgat

Apoi, avocata mamei i-a cerut să aducă pe cineva în instanță ca martor să confirme că ea este bătută. Nimeni n-a vrut să se bage, niciun vecin, nicio rudă. Aș fi vrut să dau eu mărturie în fața judecătorului. Până la urmă eu stăteam cu ea în casă. Însă avocata mi-a spus că, pentru că sunt fiica ei, instanța va interpreta că eu voi declara mincinos împotriva tatălui meu vitreg.

Divorțul s-a încheiat în iunie 2010. În ziua când a venit
decizia, tata era extraordinar de beat. A început să arunce cu obiecte prin
casă. Refuza să ne dea cheia și să plece. Atunci mama mi-a zis să sun la
poliție. Au venit tot doi polițiști. Eu și mama le-am explicat că nu vrea să
plece, deși s-a dat decizia de divorț și i-am făcut toate bagajele.

Apoi, tata a început să-i la mișto pe polițiști. Le spunea
cum el a fost în Afganistan, iar ei nu știu nimic și că sunt niște răpănoși în
fața lui. Ambii polițiști s-au înroșit la față și l-au chemat afară. L-au luat
la secția lor, unde l-au ținut în arest pentru o zi. De atunci a mai venit la
ușa noastră doar într-o seară, în 2014, adică la patru ani de la divorț. A
bătut puternic în ușă, dar mama nu i-a deschis. A țipat că sună la poliție. A
fost ultima dată când a venit la noi acasă.

Asta se întâmpla la scurt timp după ce am plecat în Spania.
Probabil că el și-a făcut curaj să vină, după ce a auzit că eu nu mai sunt în
țară.

“Mâine nu o să mai ajungă pentru
voi“

Într-o altă zi după cursuri, când eram la masă cu mama și mâncam borș, tata, întins pe pat, era iar pus pe scandal. S-a ridicat dintr-odată și a început să țipe că “facem gălăgie” când atingem farfuria cu lingura. A venit la masă și a turnat toată sarea din solniță în farfuriile noastre ca să nu mai putem mânca.

Tata a rămas șocat, nu se aștepta să reacționez așa. El era obișnuit cu mama, care nu îi zicea niciodată nimic. A început să ne amenințe. “Lasă că vedeți voi când o să vină noaptea. O să vedeți voi că mâine nu o să mai ajungă pentru voi”. A trebuit să ascundem cuțitele din casă.

“Singura lui preocupare de zi cu zi
era să bea”

Când mama era la școală după-amiază, lucra ca profesoară la
clase de seral, eu nu stăteam acasă. Îmi era frică să fiu doar eu cu el între
patru pereți, și-atunci îmi petreceam restul zilei la bunica. La fel și mama.
Dimineața nu stătea acasă. Se întorcea numai după-amiază, când veneam eu de la
școală.

Mama l-a rugat să meargă la psiholog ca să-și rezolve
problemele, dar singura lui preocupare de zi cu zi era să bea. După aia îi
zicea ei: “Nu vezi cât ești de urâtă și de grasă? De ce nu ești ca mama mea?
Mama mea știe să mă facă fericit. Tu nu știi. Nu ești bună de nimic!”.

Cu toate astea, mama a făcut tot posibilul să salveze
căsnicia. Când eram în liceu, au mers la duhovnicul lor. Era un preot care
lucra la Mitropolia din Iași și era cunoscut pentru că se ocupa de cuplurile cu
probleme. Mama i-a spus preotului că este violent și că nu mai vrea să stea cu
el în aceste condiții. Preotul, în loc să o sprijine pe mama, îi lua apărarea
tatei. “Trebuie să-l înțelegi că de-abia s-a întors din Afganistan”. Dar
discuția asta avea loc la trei ani după ce tata se întorsese.

“Nu este problema noastră”

De la toate loviturile, mama nu mai vede cu ochiul stâng
deloc, care nu mai e albastru, cum era, ci aproape în totalitate negru.

Cea mai frumoasă amintire

Anul trecut, de ziua mea, tatăl meu vitreg mi-a trimis pe
Facebook o fotografie. Era cu mine de când eram mică și mergeam cu el la
aeroport. În ziua aia mă urcasem într-un planor și mi-a făcut poză. E una
dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am din copilărie. Nu i-am răspuns
la mesaj. Eram foarte nervoasă. Aș fi vrut să-i răspund, dar m-am gândit că
tăcerea e cea mai bună armă cu care mă pot apăra.

Epilogul dintr-un oraș iberic

Astăzi am 30 de ani și locuiesc în Vigo, un oraș din Spania,
care se află aproape de granița cu Portugalia. Sunt într-o relație de nouă ani
cu partenerul meu spaniol, Jose, și avem împreună un băiețel, Luca, de doi ani
și jumătate.

Pe Jose l-am cunoscut în Iași pe 3 martie 2011, când eram în
anul II de facultate. Am mers la o petrecere francofonă, unde erau mai mulți
studenți Erasmus, printre care și el, care făcea doctoratul în Fizică. Eu
purtam o cămașă albă și aveam o floare roșie în păr. El era în blugi și tricou
negru și bocanci de biker. Unul dintre colegi mi-a atras atenția că Jose se tot
uită lung la mine. Mi-am făcut curaj și l-am întrebat dacă vrea să danseze. El
a zis “yes“ (da – n.r.).

Am petrecut toată noaptea. Nu mi-am dat seama cum a trecut
timpul. La câteva zile după, pe 8 martie, când este și Ziua Femeii, și ziua lui
de naștere, am mers la restaurantul Traian și am mâncat.

Mai bine de doi ani am păstrat o relație la distanță. El
venea în România și stătea o săptămână sau două ori mergeam eu la el de
sărbători și în vacanța de vară. Am făcut așa până mi-am dat licența în iunie
2013. Două luni mai târziu, am plecat în Spania.

Am făcut un master de un an în domeniul protecției muncii,
iar după m-am angajat la o companie ca tehnician de prevenire a accidentelor de
muncă. Am grijă ca muncitorii să nu facă nici un accident de muncă, să
folosească toate mijloacele de protecţie și fac planuri de prevenire a
accidentelor.  Ştiți că sunt foarte multe
glume în ţară, că Dorel munceşte şi trei sunt atârnache, adică stau pe margine
şi se uită? Eu sunt unul dintre ei.

Aici, dacă o femeie strigă că sună la poliție, nici nu mai e nevoie să sune ea, că sună vecinii de îndată. Cum e la noi?

Țin minte că vecinul de deasupra își bătea nevasta așa de tare, când eram mică, încât uneori, la cum se auzea, aveai impresia că o dă cu capul de calorifer. Și niciodată tatăl meu vitreg nu ne-a lăsat să chemăm poliția. Eu ziceam: dacă o omoară? “Nu este problema noastră”, îmi răspundea el.

Și uite așa îți dai seama când cineva este violent, pentru că nu ia nicio măsură când altcineva este violent.

*Numele victimei a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea.

Ilustrații: Alina Marinescu

Urmărește-ne pe Google News