Comentează„Nu pot să mănânc, pot să gătesc”. Este descrierea scurtă pe care Loretta Harmes a adăugat-o la contul ei de Instagram. Aproximativ 24.000 de oameni îi urmăresc acolo imaginile cu preparatele sale.
Cremă de zahăr ars cu fructul pasiunii. Plăcintă cu avocado și cocos. Supă de dovleac cu coriandru, ghimbir și unt de arahide.
Sunt doar câteva dintre preparatele făcute de tânara de 23 de ani, care suferă de o boală rară.
„Gătesc cu ochii, nasul și instinctul”, spune Loretta. Iar prietenele ei îi gustă preparatele. Toate spun că sunt delicioase.
Până să ajungă aici, Loretta a avut de înfruntat ani de probleme cu alimentația. Primele probleme au început să apară în adolescență, după o copilărie petrecută în bucătărie, unde, alături de mama ei, refăcea rețetele văzute la televizor.
În școala generală a câștigat și concursuri de gătit și chiar a primit o bursă la un colegiu de artă culinară de top din Londra, același colegiu la care a mers și celebrul Jamie Oliver.
Avea 19 ani și credea că își va face o carieră ca chef. Dar starea ei de sănătate s-a înrăutățit, așa că a reușit să urmeze cursurile doar un an din trei. Simțea că este legată de pat din cauza durerilor și nu mai putea să facă nimic. Fiecare masă devenea un chin.
Lucrurile s-au degradat îngrozitor – nu puteam să mănânc sau să merg la toaletă și apoi următorii cinci ani au devenit un coșmar din care nu mă puteam trezi
Loretta Harmes:
Un medic i-a spus că suferă de anorexie. Așa a ajuns într-o clinică unde erau tratate persoanele cu probleme alimentare. Timp de doi ani, a fost forțată să mănânce tot ce îi era pus în față, chiar dacă durerea pe care o simțea după fiecare masă era insuportabilă. De multe ori, țipa de durere.
Ani de chin până la un diagnostic
După ce a fost externată, problemele au continuat. Un medic, însă, a vrut să încerce un alt tratament. A rugat-o să mănânce pentru a urmări cu atenție cum îi reacționează organismul. Aceea masă a fost și ultima.
Analizele au scos la iveală că Loretta are sindromul Ehlers-Danlos hipermobil (hEDS), o boală genetică care se poate manifesta în cele mai multe moduri. În cazul ei, stomacul este paralizat de fiecare dată când mănâncă. În plus, suferă de migrenă și oboseală.
Până de curând, au existat relativ puține cercetări privind hEDS. În medie, o persoană este diagnosticată cu acest sindrom după 10-14 ani, spune dr. Alan Hakim de la Societatea Ehlers-Danlos, deoarece simptomele hEDS sunt atât de variate și pot să nu pară legate unele de altele.
„O persoană poate fi consultată de mai mulți doctori și terapeuți, fără să existe însă o vedere generală asupra bolii”, a spus Alan Hakim, care a adăugat că, pe măsură ce sindromul devine mai cunoscut, există alte perspective.
La șase ani de la ultima sa masă, Loretta știe că nu va mai mânca și nici măcar nu va mai bea un pahar cu apă. Acum este hrănită cu nutriție parenterală totală (TPN),adică primește pe cale intravenoasă necesarul nutriţional. Asta înseamnă că, timp de 18 ore pe zi, este legată de un tub și de o pungă cu lichide.
Dar TPN nu este lipsit de dezavantajele sale – chiar și cel mai mic fir de praf poate contamina tuburile. De câteva ori, a suferit de sepsis, o reacție la infecție care poate provoca insuficiență respiratorie sau chiar moarte.
„Totuși, în ciuda limitărilor sale, TPN a dat mai mult decât a luat. Mi-a redat greutatea și mi-a dat energie”, spune ea.
Diagnosticul și soluția i-au permis să-și reînvie pasiunea pentru gătit. În plus, faptul că nu poate să guste ceea ce gătește i-a oferit chiar o platformă unică pe Instagram.
„Motivul pentru care nu înnebunesc pentru că nu pot mânca este că, după atâția ani, mă simt atât de ușurată că sunt eliberată de durere. Gătitul în sine îmi face plăcere – a fi în bucătărie este o adevărată ieșire creativă pentru mine”, spune Loretta.