Povestea celei mai spectaculoase evadări din lume. 389 de prizonieri au fugit din închisoarea din Jehanabad. „Suntem maoiști!”

În raportul din 2005 al Departamentului de Stat al Statelor Unite privind terorismul se spunea că rebelii maoiști – considerați capii evadării – au „răpit și 30 de deținuți”, care erau membri ai unui grup antimaoist.

Context. De ce stătea India pe un butoi de pulbere

În 2005, India stătea pe un butoi de pulbere. Insurgența maoistă, care a început în Naxalbari, un cătun din statul Bengal de Vest, la sfârșitul anilor ’60, se răspândise în mari părți ale Indiei, inclusiv în Bihar. Timp de aproape 60 de ani, gherilele – numite și naxaliți – au luptat cu statul indian pentru a înființa o societate comunistă. Mișcarea a strâns, în tot acest timp, peste 40.000 de oameni.

Închisoarea din Jehanabad – un cartier sărac, dar și un bastion al extremismului de stânga – a fost locul care avea să intre în istoria Indiei, a Asiei și a întregii lumi.

Penitenciarul era un butoi de pulbere, care găzduia maoiști alături de inamicii lor de clasă – justițiari din armatele private hinduse de caste superioare. Se priveau cu ură unii pe alții. La fel cum așteptau reciproc procesele privind atrocitățile comise unii față de alții. Ca în multe închisori din lume, unii deținuți aveau acces la telefoane mobile, asigurate prin mituirea gardienilor.

Recomandări

Verdict în cazul angajatei Atos care s-a sinucis la Timișoara. Explicațiile șefei ITM, al cărei soț lucrează la firma controlată: „Evenimentul neplăcut s-a petrecut după orele de program”

„Maoiștii au atacat închisoarea. Oamenii sunt uciși!”

Într-o seară liniștită de duminică, din noiembrie 2005, un jurnalist din statul Bihar a primit un telefon.

„Maoiștii au atacat închisoarea. Oamenii sunt uciși! Mă ascund în toaletă”, au fost cuvintele spuse de deținut la telefon, cu vocea tremurândă. Zgomotul împușcăturilor răsuna în fundal. Închisoarea care stătea să cadă, din cărămidă roșie, din epoca colonială, era plină de condamnați. Răspândite pe aproximativ 4000 de metri pătrați, cele 13 barăci și celule ale sale au fost descrise în rapoartele oficiale drept „întunecate, umede și murdare”. Proiectată inițial pentru aproximativ 230 de delincvenți, închisoarea a avut până la 800.

„Locul este plin de rebeli. Mulți pur și simplu pleacă afară”, i-a șoptit deținutul – unul dintre cei 659 de prizonieri la acea vreme – lui Singh.

Lucrurile au degenerat, conform raportului făcut de polițiști, din cauza relaxării forțelor de ordine din interior. Situația era propice unei revolte. Atât de relaxați erau gardienii, încât liderul răscoalei, Ajay Kanu, a putut să își cheme „frații” din bandă și să intre în închisoare, unde s-a deschis focul. Toți rebelii care au intrat în închisoare aveau uniforme de poliție. În urma acțiunii, toți prizonierii au dispărut în întuneric. Totul a durat maximum o oră, susțin martorii și rapoartele oficiale.

Recomandări

Un englez deține în România cea mai mare cramă din Europa de Est. „Era ca în Vestul Sălbatic. Dacă nu vindeam, nu mâncam”

Deținuții au pus bombe pe drumul spre închisoare. „Suntem împotriva guvernului”

Rajkumar Singh, jurnalistul local care a primit „pontul” în timp real, își amintește perfect noaptea.

După ce a primit telefonul, a plecat spre biroul său. Își amintește că în aer mirosea a praf de pușcă, iar zgomotul împușcăturilor răsuna de departe. Informațiile arată că rebelii invadatori ar fi încercat să atace și o secție de poliție vecină.

Când a virat pe drumul principal, luminile slabe au scos la iveală o priveliște înfiorătoare – zeci de bărbați și femei înarmați, în uniforme de poliție, blocau drumul, strigând printr-un megafon. „Suntem maoiști!”. „Nu suntem împotriva oamenilor, doar împotriva guvernului. Evacuarea închisorii face parte din protestul nostru”, era justificarea care acoperea gestul lor fără precedent în istoria lumii.

„Rebelii au pus bombe de-a lungul drumului. Unii detonau deja, prăbușeau magazinele din apropiere și răspândeau frica prin oraș”, rememorează jurnalistul local.

Singh spune că și-a continuat drumul, ajungând la biroul său, unde a primit un al doilea apel de la același prizonier.

„Toată lumea aleargă. Ce ar trebui să fac?”, a spus deținutul. „Dacă toată lumea scapă, ar trebui și tu”, a spus Singh.

Ce mesaje au lăsat rebelii pe toți pereții închisorii

Apoi a mers la închisoare pe străzile pustii. Când a ajuns, a găsit porțile deschise. Budinca de orez era împrăștiată peste tot în bucătărie, ușile celulei erau întredeschise. Nu se vedea niciun temnicer sau polițist.

Într-o cameră, doi polițiști răniți zăceau pe podea. Jurnalistul Singh spune că a văzut, de asemenea, cadavrul însângerat al lui Bade Sharma, liderul temutei armate de proprietari de castă superioară, numită Ranvir Sena, la rândului lui prizonier, întins pe podea. Poliția a spus ulterior că rebelii l-au împușcat în timp ce pleca.

Mesajele scrise cu mâinile pătate de sânge au fost lăsate în urmă de rebeli, pe toți pereții închisorii.

„Prin această acțiune simbolică, dorim să avertizăm statul și guvernele centrale că, dacă îi arestează pe revoluționari și pe oamenii care se luptă și îi țin în închisoare, atunci știm și cum să-i eliberăm din închisoare într-un mod revoluționar marxist”.

Ce spune Kanu, liderul revoltei, despre evenimentele din 2005

Kanu, presupusul lider al revoltei, a fost arestat în 2007, iar acum a fost achitat în toate cele 45 de dosare penale inițiale împotriva lui, cu excepția a șase. Majoritatea cazurilor le-a „căpătat” în urma acțiunii de la Jehanabad. El a executat șapte ani de închisoare pentru unul dintre capetele de acuzare.

Reporterul BBC din India s-a întâlnit cu fostul lider maoist pentru a explica evenimentele din noiembrie 2005.

„În ciuda reputației sale înfricoșătoare, Kanu este în mod neașteptat un vorbăreț. Vorbește în rafale ascuțite, măsurate, minimizând rolul său în evadarea în masă care a făcut titluri. Acum, acest rebel cândva temut își mută subtil privirea către o altă bătălie – o carieră în politică, „luptă pentru caste sărace, înapoiate”, este descrierea făcută de jurnalistul Soutik Biswas.

În copilărie, Kanu își petrecea zilele și nopțile ascultând povești de la tatăl său fermier de castă inferioară despre revoltele comuniste din Rusia, China și Indonezia. Până în clasa a opta, camarazii tatălui său îl îndemnau să îmbrățișeze politica revoluționară. El spune că sfidarea sa a prins rădăcini devreme – după ce a marcat un gol împotriva fiului proprietarului local într-un meci de fotbal, bărbați înarmați din casta superioară le-au luat cu asalt acasă.

„M-am închis înăuntru”, își amintește el. „Au venit după mine și sora mea, jefuind casa, distrugând totul. Așa ne-au ținut în frâu castele superioare – prin frică”.

La facultate, în timp ce studia științe politice, Kanu a condus, în mod ironic, aripa studențească a Partidului Hindu-naționalist Bharatiya Janata, care a purtat un război împotriva maoismului. La întoarcerea în satul său, tensiunile cu proprietarul local au crescut. Când un om puternic local a fost ucis, Kanu, de doar 23 de ani, a devenit principalul suspect în plângerea poliției.

„De atunci am fugit aproape toată viața. Am plecat devreme de acasă pentru a mobiliza muncitorii și fermierii, m-am alăturat și am intrat în clandestinitate ca rebel maoist”, a spus el. S-a alăturat Partidului Comunist din India (marxist-leninist), un grup comunist radical.

„Profesia mea a fost eliberarea – eliberarea săracilor. Era vorba despre a se ridica împotriva atrocităților castelor superioare. Am luptat pentru cei care îndurau nedreptatea și opresiunea”

În august 2002, cu o reputație temută de lider rebel și o recompensă de 3 milioane de rupii (36.000 de dolari; 27.000 de lire sterline) pe capul său – un stimulent pentru ca oamenii să-i raporteze unde se află dacă îl zăresc – Kanu a fost prins când se afla într-o mașină și întemnițat. „În câteva clipe, bărbați în civil au sărit afară, cu armele scoase, ordonându-mi să mă predau. Nu am rezistat – am renunțat”, a spus el.

Kanu a creat revolte mai mici în toate închisorile în care a fost transferat

În următorii trei ani, Kanu a fost plimbat dintr-o închisoare în alta, deoarece polițiștilor le era frică să îl țină. „Avea o reputație remarcabilă”, a recunoscut un ofițer care l-a supravegheat. În fiecare închisoare, Kanu spune că a format sindicate de prizonieri pentru a protesta împotriva corupției – rații furate, asistență medicală precară, mită. Într-o închisoare, a condus o grevă a foamei de trei zile. „Au fost ciocniri”, spune el, „dar am tot cerut condiții mai bune”.

Kanu descrie imaginea din interior a supraaglomerării închisorilor indiene. Jehanabad, de exemplu, avea de două ori mai mulți deținuți decât putea suporta închisoarea.

„Nu era loc de dormit. În prima mea baracă, 180 de prizonieri erau înghesuiți într-un spațiu destinat doar pentru 40. Am conceput un sistem pentru a supraviețui. Cincizeci dintre noi dormeam timp de patru ore, în timp ce ceilalți stăteau, așteptând și discutând în întuneric. Când s-au scurs cele patru ore, îi venea rândul unui alt grup. Așa am îndurat viața în interiorul acelor ziduri”.

În 2005, Kanu s-a numărat printre cei care au evadat din închisoare. Deși este considerat liderul revoltei, fostul deținut contrazice rapoartele poliției.

„Așteptam cina când au izbucnit focuri de armă. Bombe, gloanțe – a fost haos”, își amintește el. „Maoiștii au năvălit, strigând să fugim. Toți au fugit în întuneric. Ar fi trebuit să rămân în urmă și să fiu ucis?”

Polițiștii, la care reporterul BBC s-a întors pentru un răspuns după interviul lui Kanu, pun la îndoială declarațiile actualului om politic.

„Nu a fost atât de simplu pe cât pare să sune”, a spus un ofițer de poliție. „De ce se pregătea cina seara târziu, când de obicei era gătită și servită la amurg, cu celulele închise devreme?”.

Kanu refuză să recunoască implicarea avută în revolta din 2005. „Domnule, un hoț vă spune vreodată ce va fura?”

Interesant, mulți dintre prizonierii care au evadat au fost din nou în închisoare până la jumătatea lunii decembrie – unii voluntar, alții nu. Însă niciunul dintre rebeli nu s-a întors după gratii.

Când a fost întrebat dacă s-a gândit la evadare, Kanu a zâmbit. „Maoiștii ne-au eliberat – este datoria lor să elibereze”, a spus el.

Când jurnalistul de la BBC a repetat întrebarea, Kanu a tăcut. După câteva clipe de liniște, a împărtășit o poveste din închisoare.

Un ofițer de poliție îl întrebase odată dacă plănuiește o altă evadare. „Domnule, un hoț vă spune vreodată ce va fura?”, a răspuns Kanu ironic.

Evadarea din 2005 rămâne cea mai mare lovitură din India dată de delincvenți statului. Cei mai mulți susțin că evenimentele de la Jehanabad nu au termen de comparație nici la nivel global.

Urmărește-ne pe Google News