Țara unde nici primarul nu calcă și își trimite subordonații să culeagă voturi. Povestea comunității de musulmani și neoprotestanți din Oborul Nou, Călărași

La noi nu vine nimeni să ne întrebe de viața noastră. Cu câteva zile înainte de alegeri, apar în cartier mașini d-ale primăriei. Merg din poartă în poartă și ne zic cu cine să votăm. Ne dau câte 20 de lei sau vin cu câte o pâine, câte o sticlă de ulei.

Mamă cu 9 copii:

Comunitatea din Oborul Nou este formată din aproximativ 250 de familii, mai toate cu copii. Ei sunt romii turci care trăiesc într-un ghetou din case dărăpănate de la începutul anilor 2000. 

Credința nu-și mai are loc 

Unii dintre ei sunt musulmani, alții neoprotestanți. Majoritatea, însă, nu mai cred în niciun Dumnezeu. Le este greu să-și păstreze credința când sunt afundați în sărăcie și ignorați de autorități. 

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

În locul credinței lor îi învăluie razele soarelui și mirosul gunoiului pe care Primăria nu vine să-l colecteze. 

Pentru că nu au primit nici măcar pubele, locuitorii își scot singuri gunoiul din comunitate cu propriile căruțe.

Fără apă, fără curent, fără nimic

La baza caselor sunt găuri făcute de șobolani, iar când urci privirea în locul unde ar trebui să existe ferestre la unele case e doar un spațiu prin care se strecoară aerul și noaptea. Căci n-au curent. De două săptămâni nu mai au nici apă.

Primăria le-a oprit alimentarea cu apa care venea de la cimitir pe motiv că se face multă risipă, după cum ne-a spus un reprezentant al instituției.

Pentru familiile din Oborul Nou nu există lemne de foc pentru că lemnele sunt bani. 

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Înlocuiesc buștenii cu încălțăminte, cartoane sau alte gunoaie pe care le pot înghesui în sobe. 

Pentru unii nu există nici măcar siguranța că nu vor fi dați afară din locuințele lor, având în vedere că le-au construit fără autorizație pe terenul primăriei. De aceea ei n-au buletine, ci doar cărți de identitate provizorii. Or, problema cu acestea, spun locuitorii, este că oriunde te duci lumea nu te ia în serios „cu o bucățică de carton“ – fie că e vorba de spital, școală sau primărie.

Aceeași temere o resimt și cei cărora le-a expirat contractul de concesiune, pentru că nu și-au plătit dările lunare către primărie. Nu-și permit să plătească pentru că nu lucrează. Singurii lor bani vin din indemnizații sociale, munca cu ziua sau din cerșit.

„La noi nu vine nimeni“

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

Azi sunt alegeri în Oborul Nou. Se mai agață de o urmă de speranță, doar pentru că au copii mici și își doresc ca măcar lor să le fie mai bine. Să nu mai alerge în picioarele goale printre gunoaie și să meargă la școală.

Pentru bătrânii din comunitate, la fel cum este pentru majoritatea vârstnicilor din satele uitate ale României, timpul trece pe lângă ei. Timpul și greutățile vieții și-au pus amprenta și pe adulții încă în putere.

O mamă de 31 de ani cu nouă copii are chipul brăzdat de riduri, precum fata tânără din Afganistan care a ajuns celebră pe coperta National Geographic. Un bărbat, cam pe la aceeași vârstă, are mâinile înnegrite și aspre de la munca cu ziua „pe unde poate“.

Vin numai acuma, înainte de vot, dar până acuma ce au făcut? Eu dacă am o urgență, nu mă ajută nimeni. Eu nu vreau bani. Vreau să ne ajute să ne facem casele, să ne facă buletine.

Tată cu 6 copii, dintre care unul are Sindromul Down:

Ei nu-și fac milă și pomană să vină la noi în cartier când plouă. Să vadă cum ne ducem copiii în brațe ca să nu se murdărească.

Mamă cu nouă copii:

Când vin cu votarea spune că ne face canalizare, ne asfaltează, dar numai gura e de ei. Eu nu am votat niciodată și nici nu o să merg. Restul merg, că n-au ce să mănânce.

Tânăr de 23 de ani:

Este vocea unui tânăr care nu va merge la vot ceea ce, pentru el, este un act de mândrie. A vota, în viziunea lui, înseamnă a ține partea unui politician care ulterior oricum îl va dezamăgi. 

„Așa se întâmplă în campania electorală“

Pe de altă parte, Daniel Drăgulin, primarul orașului Călărași, spune că el nu le-a cerut votul. Iar argumentul lui suprem este: „Eu n-am fost niciodată în zonă”.

”Se duc angajații de la asistența socială, odată la două luni. Eu nu am trimis pe nimeni în zonă să ceară voturi pentru mine, însă ce fac oamenii de la primărie în timpul lor liber e treaba lor. E posibil să fi mers oameni de la alte partide ca să ceară voturi. E normal. Așa se întâmplă în campania electorală“, a declarat primarul pentru Libertatea.

Pe ulița care dă înspre Autostrada Soarelui se aude, prin difuzoare, vocea imamului de la geamia din Oborul Nou care se roagă. Începe ziua votului, iar câinii nu mai latră.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 16

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro