Povestea copilului cărămidar, premiant la școală! ”Vreau o mașinuță cu telecomandă”

Bebiță, așa cum este alintat de tatăl său, Vasile, cărămidar de meserie, este premiant la școală deși nu are condițiile de trai ale altor copii și este greu ăncercat de viață. Copilul e singurul fiu al lui Vasile, 42 de ani, cel mai nefericit cărămidar din Cucuieți.

Tocmai ce a trecut în clasa a IV-a și nu oricum, ci cu încă o diplomă de premiul I în palmares. Cu toate că trăiește în mare sărăcie, puștiul e mereu spălat și curat îmbrăcat, și în plus este foarte cuminte. A împlinit zece ani și încă n-a primit vreo jucărie așa că încă visează la ele, cu credința că într-o zi, cineva, cumva i le va dărui, notează Monitorul de Vrancea.

Bebiță locuiește cu tatăl lui în casa neterminată, cu două odăi și un hol ce ține loc și de bucătărie. Tatăl a reușit să termine camera lui Bebiță astfel încât băiețelul să aibă măcar strictul necesar. A reușit să-i construiască și o sobă, iar el s-a mulțumit să locuiască în cealaltă odaie, sărăcăcioasă și mizeră.

Bolnav de neuropatie și ulcer, tatăl își crește copilul din 400 de lei lunar, pensia sa pe caz de boală și puținii bani câștigați din cărămida vândută chiar la poarta casei.

„ A trebuit să mă las de făcut cărămizi. L-am învățat și pe băiat să facă, fiindcă e meseria noastră din tată-n fiu. Am cuptorul aici, în spatele casei, mai vine soră-mea și face. Dar nu se mai vând… Nu se mai prețuiesc acum cărămizile astea, lumea își face casă din bolțari, din BCA…”, spune Vasile, cu tristețe.

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

„Mă descurc să mă deplasez pe aici prin casă și împrejurimi dar nu văd decât umbre și lumini, nu văd obiectele sau fețele oamenilor”, explică el.

Băiețelul este sprijinul lui de nădejde, dar, cu toate acestea, bărbatul speră că într-o zi acesta își va găsi un rost departe de satul lor de cărămidari.

„Eu am făcut numai trei clase. Dar pe el l-am dat la școală. Învață foarte bine, îi place. Așa că vreau să facă și liceul. Fac orice pentru el. Numai pentru el îmi doresc să termin și casa asta. Să aibă și el ceva pe lumea asta…”, spune Vasile, și din nou îl podidesc lacrimile.

Lutul, nisipul și cărămizile, pe care băiatul de doar zece ani știe cum să le mânuiască, precum un adevărat meșeriaș, i-au ținut mereu loc de jucării, deși toată viața și-a dorit să aibă și el o mașinuță.

„O mașinuță cu telecomandă”, i-a spus el reporterului Monitorul de Vrancea, aproape șoptit, întrebat fiind ce jucărie ar vrea, ca și cum, pentru el, aceasta ar fi un lucru nepermis.

Sursa foto: monitorulvn.ro

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro