11 comentariiAlexandru Levai a crescut în Giarmata, în prezent comună rezidențială de lângă Timișoara. În copilăria lui Alex încă se mai trăia în această localitate ca într-un sat. Părinții lui aveau gospodărie cu animale și albine, iar tânărul a urmat cursurile Facultății de Inginerie și Protecția Mediului de la Universitatea de Științe Agricole din Timișoara. După terminarea facultății, Alex nu a lucrat în domeniu. A început să lucreze ca ospătar, apoi a încercat și taximetria. Între timp s-a căsătorit și, împreună cu soția, care este traducător și interpret de limba germană, franceză și italiană, a decis să plece în Austria. „Hai să vedem și noi altceva, să încercăm să facem ceva mai consistent”, a fost gândul cu care tânăra familie a părăsit țara.
„Ne întoarcem înapoi în țară, nu e de noi aici”
În Austria, Alex a lucrat pentru cunoscutul producător de electrocasnice Miele. „Am făcut montaje de aparate electrocasnice, mașini de spălat vase, plite, cuptoare și așa mai departe”, povestește Alex.
În pandemie, după șase ani petrecuți în Austria, tânăra familie a decis să se întoarcă în România. „Se vehiculau tot felul de chestii, că se vor introduce noi reguli, că vaccinul va fi obligatoriu și chestii din astea. Am zis «hai să ne-ntoarcem înapoi în țară că nu-i de noi aici, am fost, am văzut…». Între timp, în ultimul an în care am stat în Austria dădusem avansul pentru casa în care stăm acum, la Charlottenburg (n.r. – singurul sat „rotund” din România). În 6 ianuarie, anul acesta, s-au împlinit trei ani de când ne-am întors în țară”, explică Alexandru.
De ce Charlottenburg? „Eu, fiind din Giarmata și cunoscând deja situația de acolo, că au început să se aglomereze, și casele, și oamenii, că a început să se urbanizeze zona, am zis să ne mutăm undeva într-o localitate mai liniștită, mai cu aer curat, să fim mai aproape de natură, să avem spațiu mare”, explică Alex.
„Să încercăm cu mentă”
Tânărul povestește că avea în gând o idee de afacere care ținea de grădină, dar nu știa exact ce să facă. Inițial voia să producă pe terenul de 3.000 mp pe care îl are legume pe care să le livreze săptămânal familiilor interesate să mănânce sănătos. Și-a dat seama că afacerea nu poate fi profitabilă și a renunțat la idee. „Stăteam într-o duminică după-amiază și tot discutam despre ce să punem în grădină, ce să facem. Am zis «hai să încercăm cu mentă». Am modificat un pic o parte din pod, am ridicat o construcție din lemn și am zis că ne facem o uscătorie și o să producem ceaiuri artizanale”, spune Alex că a fost planul inițial.
În momentul în care a căutat menta pe care să o planteze, Alex a găsit un furnizor de material săditor din București. „L-am sunat, i-am zis ce vrem să facem, că vreau să încep cu 100 de metri pătrați de mentă. Nu știam eu cu ce se mănâncă la început. Era o lume complet nouă pentru mine. El mă întreabă: «Dar ce vrei să faci cu ea?». «Păi, vreau să o uscăm, să facem ceaiuri». Exact așa mi-a răspuns, astea sunt cuvintele lui: «Băi, băiatule, bagă-ți mințile în cap. Vinde-o verde la restaurante». Am zis: «Na. Hai s-o încercăm și pe asta»”, povestește Alex.
„Am făcut buchețele și umblam cu coșul de mentă pe la restaurante”
În urmă cu patru ani, chiar în săptămâna Paștelui, micul fermier de la Charlottenburg a primit stolonii de mentă. Era un lighean de plante, pe care le-a plantat pe 100 mp. În rest, grădina era plină de pomi. „Am recoltat mostre, am făcut buchețele și umblam cu coșul de mentă pe la restaurante. Pe unde vedeam un restaurant, mă duceam și întrebam dacă nu vor mentă proaspătă. Și, bineînțeles, la început aveam prețul relativ jos. Toți au vrut pentru că s-a văzut prospețimea. S-a văzut instant diferența dintre menta din comerț și menta culeasă de la noi din grădină. În plus, avem mentă olandeză, care e exact soiul care se folosește în baruri și restaurante”, povestește Alex.
Având cerere, micul fermier a crescut suprafața cultivată și de la 5 kg de mentă livrate pe săptămână a ajuns la 50 kg. În plus, pe lângă mentă, a început să cultive busuioc. Mai mult, pe lângă grădina de 3.000 mp mai cultivă și un teren dintr-o casă învecinată de aproximativ 1.000 mp. „Am văzut că merge și cu busuiocul, am încercat și cu cimbrișorul de diverse soiuri, le-am mai schimbat. Și busuioc am avut mai multe soiuri. Acum ne-am axat doar pe un singur soi, care văd că se consumă cel mai mult, cel genovez”, explică Alex, devenit deja expert.
Între timp, proprietarii unui complex de evenimente i-au propus să producă pentru ei salată verde. S-a documentat și a ajuns la concluzia că trebuie să cultive salată cu frunză creață, „care e concepută să reducă efectiv pierderea pe care o ai la o salată de căpățână”.
„Dacă tu cumperi o salată de căpățână, undeva la 40 la sută din ea o arunci. Aceasta e mult mai productivă și, fiind diverse forme și culori, poți să face un mix foarte frumos care arată bine în pungă, e gustoasă, se păstrează mult mai bine, fiind în pungă închisă cu zip, și e mult mai valoroasă din punct de vedere financiar. E mai greu de recoltat, într-adevăr, dar e mai ușor de manipulat, pentru că nu ocupă atât de mult spațiu ca salata de căpățână”, mai spune legumicultorul.
Calitatea, un atu extrem de important
Alex spune că, oferind calitate, a devenit furnizor de frunze și plante aromatice pentru mari restaurante din Timișoara, ajungând să concureze pe acest sector cu distribuitorii de legume și fructe, care duc în restaurante și astfel de plante. „Strict pe sectorul de frunze, nu mă refer la legume, pentru că acolo e altă lume, avem, din spusele mai multor clienți, cea mai bună marfă din Timișoara. Colaborăm cu grupul Del Corso. La noi, marfa e proaspătă. De exemplu, ieri am luat comenzile, azi am recoltat, mâine livrăm”, explică „Alex cu menta”, care spune că pentru a oferi calitate a realizat un circuit termic complet.
Asta înseamnă că, odată recoltate, plantele sunt duse în camera frigorifică. Acolo sunt ambalate și livrate în Timișoara tot cu o mașină frigorifică. „Nu vreau să ne dezvoltăm prea mult pentru că de la un anumit punct în dezvoltare se pierde și controlul calității”, spune Alex.
La fel ca alți producători, tânărul fermier se confruntă cu veșnica problemă a mâinii de lucru. „Astăzi nu ne-au venit trei oameni la lucru. Nici eu nu știu motivul. Efectiv ne-au lăsat cu ochii în soare. A venit doar o singură femeie. Tocmai de asta nu vreau să mă extind mai mult, pentru că nu se știe niciodată când te lasă baltă”, spune bănățeanul.
Alex susține că munca pe care o face nu e ușoară. Nu e suficient să cultivi plantele, să le îngrijești, să recoltezi și să livrezi. „Trebuie să știi să eșalonezi culturile în așa fel încât să ai marfă proaspătă săptămânal. Trebuie însămânțat săptămânal, trebuie recoltat săptămânal, trebuie plantat săptămânal. Sunt niște pași în spate”, mai spune Alex.
„La noi în țară, mentalitatea de patron este prost înțeleasă”
Antreprenorul de la Charlottenburg a mărturisit că, deși a pus pe picioare o afacere profitabilă, nu se dă în spate de la nimic. Dimpotrivă. În sezon, la ora 5.00 este în picioare și intră în casă seara la 22.30-23.00. „Chiar am avut o discuție cu două dintre femeile care vin să lucreze la noi. Ziceau ele că patronii nu lucrează și le-am explicat că la noi în țară, mentalitatea de patron este prost înțeleasă. Întotdeauna patronul este implicat în afacerea lui astfel încât lucrurile să meargă bine. Dacă vrei ca un lucru să fie bine făcut, trebuie să-l faci cu mâna ta. Eu asta am învățat”, susține Alex Levai.
Tânărul spune că a fost întrebat de ce nu își angajează un șofer pentru livrări. Iar explicația lui este foarte simplă. „Eu vreau să păstrez contactul direct cu clientul pentru că e puiul nostru, e afacerea noastră, noi știm de unde am crescut-o și cât am îndurat ca să ajungem aici. Sincer, nu aș putea să stau liniștit știind că altul face lucrul pe care aș putea să-l fac eu. Și e vorba și de cheltuieli. Adică, reduc cheltuielile firmei, cum se spune”, arată Alex.
Tânărul fermier nu se ferește să ofere și cifre: 40 la sută cheltuieli, 60 la sută profit. „Pe timp de vară cresc un pic cheltuielile cu personalul, curentul, motorina, ambalaje, etichete. Am investit banii într-o grămadă de scule, chiar și mașini de recoltat, semănători de precizie, motocultoare profesionale. Am mai cumpărat încă o dată casa, cum s-ar spune”, detaliază „Alex cu menta”.
Legumicultorul, care a investit și în solarii, livrează marfă proaspătă din aprilie până în septembrie. „Patru luni pe an se fac într-adevăr bani. Mai, iunie, iulie și august. Se pot face bani cât pentru tot anul pentru că aromaticele au prețul ridicat”, mărturisește Alex Levai.
„Cine vrea să vină înapoi acasă trebuie să aibă și un plan”
Întrebat care ar fi sfatul său pentru românii care se gândesc să se întoarcă în țară, Alex spune că fiecare trebuie să își facă socotelile și să se gândească foarte bine la ce așteptări are de la viață. „Unii zic e mai bine în străinătate, alții zic e mai bine acasă. Nu știu. Cine vrea să vină înapoi acasă trebuie să aibă și un plan. Pentru că riscul este ajungă de la un salariu de 1.500, 1.700, 2.000, 3.000 de euro la 2.000-3.000 de lei și atunci nu o să fie prea fericit. Cine vine înapoi trebuie să aibă o viziune asupra unui plan de afaceri și un cheag de bani”, este sfatul tânărului de la Charlottenburg.
Fotografii: arhivă personală