Comentează„M-am apucat de fumat când am aflat că Ucraina a fost invadată”, spune Alexander Klimanov după ce soarbe dintr-o cafea americană. E o dimineaţă senină în Bucureşti, dar bărbatul e îmbrăcat army, ca de război. De geaca kaki are prinse, pe umărul stâng, o insignă cu simbolul Forțelor Armate Ucrainene; iar pe cel drept, steagul Ucrainei și pe cel al Americii. Cu el poartă un rucsac ticsit cu tot felul de obiecte din trusa de prim-ajutor. Îi vor folosi în zilele următoare.
Alexander are 37 de ani şi vrea să lupte voluntar pe frontul din Ucraina. Bucureștiul e doar o scurtă oprire, destinația e centrul de antrenament al luptătorilor din Legiunea străină a Ucrainei, în Lvov.
Născut în URSS, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, în localitatea Brodî, bărbatul și-a petrecut ultimii șapte ani în SUA. Îndeajuns de mult timp încât, acum, să-şi spună Alexander, nu Aleksandr.
Pe 24 februarie, în ziua în care Rusia a invadat Ucraina, se afla în oraşul State College din statul Pennsylvania. Când a aflat ce se întâmplă în estul Europei, şi-a aprins o ţigară. Se simţea neputincios.
Pe 27 februarie, era deja în faţa Casei Albe, alături de mii de oameni, pentru a protesta față de agresiunea rusească și pentru a pune presiune pe autoritățile SUA să sprijine Ucraina. Tot neputincios s-a simţit şi atunci.
Vrea să facă parte din Legiunea Internațională de Apărare a Ucrainei
O știre pe aplicaţia Telegram i-a dat însă mai mult elan: președintele Zelenski pune bazele unei legiuni străine de luptători. „Am să mă duc”, i-a zis scurt unui amic. Decizia sa n-a surprins pe nimeni.
Acum, când își amintește zilele acelea, își mai aprinde o ţigară. „Când ajung pe front, n-o să mai fumez”, se justifică.
„M-am antrenat mai bine de 15 ani, pentru că aşteptam momentul când va trebui să lupt, în Rusia. Am citit despre revoluţiile care au dat jos tiranii în statele lumii, despre lupta partizanilor, m-am documentat despre tactici şi strategii de război, topografie, radio. Am permis de condus autospeciala de pompieri, ştiu tehnici de prim-ajutor. Ştiu cum să folosesc o armă, sunt vânător licenţiat și în Siberia, și în America“, descrie Klimanov aproape într-o suflare aptitudinile care – crede el – îl vor ajuta pe frontul din Ucraina.
În mai puţin de două săptămâni de la apelul preşedintelui Zelenski pentru formarea unei Legiuni Internaționale de Apărare Teritorială a Ucrainei, peste 20.000 de voluntari şi veterani din 52 de state s-au înscris pentru a lupta pe front, potrivit unui oficial din armata ucraineană, citat de CNN la 7 martie. Peste alte două săptămâni, numărul cererilor a crescut la 40.000, arată raportul unui ONG ucrainean.
„Putin e un bătrân care nu a reuşit să-şi schimbe mentalitatea huliganului din Leningrad”
Alex este unul dintre aceştia. Prietenii săi american îl descriu ca un idealist, alții îi zic că-i radical. El se autodefinește ca un disident rus care s-a opus regimului de la Kremlin. Pe Putin îl definește însă ca pe un „un bătrân care nu a reuşit să-şi schimbe mentalitatea huliganului din Leningrad. Este un gangster cu legitimaţie FSB. Este dictatorul perfect. Nu vrea să se oprească. Funcţionează după principiile Mafiei.”
Putin este ca într-o superpoziţie cuantică: deşi face ravagii în Ucraina, politica lui e moartă. Rusia a atacat Ucraina doar ca urmare a ambițiilor sale. Alexander Klimanov:
Alexander Klimanov:
„Nu există un mod paşnic de a câştiga în faţa lui Putin“
„Fac opoziție de mult. În 2005, am devenit membru al partidului Uniunea Forțelor de Dreapta (SPS), fondat de Boris Nemțov. În anii următori, am fost la mitinguri şi marşuri de protest, am fost observator la alegeri şi în campania electorală, am făcut traininguri cu observatorii de la fiecare alegeri“, povesteşte Alex.
Era preşedintele filialei locale din Tomsk a partidului SPS, iar activitatea sa de opoziţie era binecunoscută şi prost văzută de autorităţile ruseşti. Alex a ieșit în stradă de multe purtând numele lui Vladimir Putin pe pancarte. Protestele sale n-au avut însă niciun efect electoral: în 2012, actualul lider de la Kremlin a câştigat încă un mandat de preşedinte.
A fost momentul în care Klimanov și-a schimbat părerea: Moscova nu crede în proteste; este nevoie de o revoluție. „Arta Războiului”, scrisă de generalul chinez Sun Tzu, e Biblia lui. „Acolo scrie că, dacă ceva nu funcționează, trebuie să nu-l mai faci. Orice acţiune care nu duce la victorie înseamnă un consum inutil energie și resurse”, explică bărbatul.
Mi-am dat seama că nu există un mod pașnic de a câștiga în fața regimului lui Putin, pentru că protestatarii erau arestați. Era deja sfârșitul democrației. Am încercat să găsesc alt mod de a mă opune, nu atât de pașnic.
Alexander Klimanov:
Unica soluţie – revoluţia lui Alexander Klimanov
În următorii doi ani, a fost însă preocupat de evenimentele din Ucraina. Din noiembrie 2013, până în februarie 2014, a ținut legătura cu tinerii care protestau în Kiev și ajuta la organizare. Nu s-a golit piața Maidan bine, că Rusia a anexat Crimeea, în martie 2014.
„Atunci, Rusia a înnebunit. M-am simțit ca-n «1984», cartea lui Orwell. E ca și când te-ai trezi într-o dimineață în Germania nazistă, imaginaţi-vă!”, descrie el modul în care s-a simțit în acele zile. Și-atunci, spune că a început să se pregătească de insurecție. Pentru el, aceasta era unica soluţie pentru a cutremura Kremlinul. Aşa că a încercat să-şi adune colegii din opoziţie, să le vorbească oamenilor despre pericolul dictaturii şi despre nevoia unei adevărate revoluţii. „Alex, eşti un provocator!“, îi răspundeau. „Eşti prea radical, noi vrem să facem proteste paşnice“.
Ruşilor le este mai frică de autorităţi decât de moarte. Nimeni n-a înţeles că trebuie să luptăm împotriva tiraniei! Războiul din Ucraina n-ar fi avut loc, dacă n-ar fi fost atât de laşi. Nu au nicio scuză.
Klimanov:
Pentru Alex, totul s-a schimbat în 2015, când liderul partidului din care făcea parte a fost asasinat în plină stradă, în Moscova. Tot atunci videobloggerul Vadim Tyumentsev, care vorbea despre corupţia din transportul public din oraşul Tomsk, a fost arestat.
Prieteni din opoziție l-au avertizat pe Alex că s-ar putea ca și el să fie acuzat de activitate extremistă și incitare la ură (Articolele 280 și 282 din Codul Penal rus) – fapte pentru care Vadim Tyumentsev a fost trimis la închisoare pentru 5 ani.
„Atunci m-am hotărât să plec definitiv din Rusia”, spune bărbatul pentru Libertatea. Pericolul pe care el îl invocă nu este însă împărtășit și de fostul coordonator al proiectului „Citizen Observer” din Tomsk. Într-un articol din 2017, publicat de Meduza, site de investigații independent în limba rusă și engleză, cu sediul în Letonia, acesta spune că „plecarea lui Klimanov are mai mult de-a face cu căutarea lui pentru o viață mai bună, nu cu orice presiune pe care a întâlnit-o aici”.
Fuga în Ucraina
Pericolul pe care-l simțea Alex a fost îndeajuns de real pentru el pentru a pleca din Tomsk, acolo unde și-a lăsat familia, prietenii și toate bunurile.
Cu un ghiozdan în spate, a ales să fugă în Ucraina, unde deja își făcuse cunoscuți în timpul Revoluției Demnității. Începuse războiul în Donbas, așa că a cerut să fie înregimentat într-unul dintre batalioanele de voluntari. Nu a fost acceptat din cauză că Alexander nu vede cu ochiul drept – în urma unui accident grav din copilărie. „Războiul e mai bun decât închisoarea în Rusia, mi-am zis, dar autoritățile nu mi-au dat șansa să mă alătur voluntarilor, pentru că aceştia deja făceau parte din Armata Ucraineană, unde regulile de admitere sunt mai stricte”, explică el.
Gândindu-se cum ar putea totuși să ajute poporul ucrainean, care ieşea în stradă în acea perioadă pentru a-şi arăta apropierea faţă de valorile democratice şi faţă de Uniunea Europeană, a ajuns la un miting din Odesa. Atunci, guvernatorul provinciei era Mihail Saakașvili, fostul președinte al Georgiei în timpul războiul ruso-georgian din 2008.
„Îl iubesc foarte mult! E cel mai onest politician pe care-l cunosc! E o nebunie că acum se află în închisoare pentru corupţie. Dar asta a fost alegerea lui, ca în cazul lui Alexei Navalnîi. Nu-i înţeleg de ce s-au întors în țară, ca să fie închiși, dar nu-i judec”, comentează Alexander.
La Odesa, s-a înscris într-o echipă independentă pe care a fondat-o Saakașvili, în cadrul biroului de luptă împotriva corupției. Misiunea lor era de a fi un tampon între avertizorii de integritate și agenții anticorupție.
După patru luni a trebuit însă să renunțe, dezamăgit fiind și de politica ucraineană din Odesa. Alex ar fi vrut să contribuie la o reformă, însă „nu a înțeles deloc sistemul local foarte complicat de control și echilibru sau jocul politic tulbure de aici, din Odesa”, spunea Terekhov, unul dintre foștii săi colegi din echipa de voluntari care lucra pentru Saakașvili.
Dar dincolo de dezamăgirea lui, Alex se confrunta cu o altă problemă: nu avea permis de ședere în Ucraina, iar viza sa expirase. Trebuia să ia o decizie: încotro să o apuce? Așa a ales America.
Visul american al lui Alex
Şi-a vândut maşina – un Jeep de teren – iar banii i-a folosit pentru a ajunge în Tijuana, Mexic. De acolo, a trecut graniţa în Statele Unite şi a cerut azil politic. După aproape nouă luni de centre de detenție pentru imigranți, cunoscute și ca „închisori cu imigranți”, visul american începea să devină realitate.
După mai mulți ani în care a avut diverse joburi, inclusiv la recepția unui hotel din San Francisco, în 2017-2018, Alex a urmat cursurile Academiei Americane de Tehnică Aerospațială și s-a angajat la laboratorul Tesla din Hillsboro, Oregon. „Am ajuns acolo pentru că voiam să înţeleg cum funcţionează o companie de maşini electrice“, explică. Experienţa dobândită în preajma magnatului Elon Musk l-a făcut pe Alex să meargă mai departe cu visul lui american şi să înfiinţeze propria companie. Acum deține start-up-ul Vasyugan Aerospace, o firmă producătoare de mașini electrice.
Am un vis: vreau să mor pe Marte. Vreau ca firma mea să asigure infrastructura de transport pentru un Marte colonizat.
„Sunt cetăţean rus, vreau să merg voluntar la război”
La începutul lunii martie 2022, a lăsat în urmă totul pentru a doua oară. S-a dus la Ambasada Ucrainei din Washington și s-a înscris pe lista de luptători voluntari. Dificultățile au apărut când a cerut viză de la Ambasada Poloniei: putea să-i fie eliberată în șase luni. Așa că și-a reconfigurat traseul, cu ajutorul românilor, care i-au dat o viză de urgență, pentru 48 de ore.
„Mi-am vândut pistolul și alte lucruri ca să fac rost de bani. Un veteran din Irak mi-a donat ochelari cu vedere pe timp de noapte, alții mi-au cumpărat echipament de pe Amazon. Eram destul de bine pregătit. M-am trezit pe 10 martie, la 4:00 a.m., m-am dus pe aeroportul JFK și am plecat spre România.”
S-a dus direct la vama Siret din Suceava. „Sunt cetăţean rus, vreau să merg voluntar la război!”, le-a spus grănicerilor ucraineni. Doar că paşaportul roşu i-a pus pe aceştia pe gânduri: de ce ar vrea un cetăţean rus să lupte împotriva poporului său? Aşa că, pentru Alex, au urmat alte verificări: mai întâi, de la SBU, Serviciul Secret Ucrainean, şi apoi de la contrainformaţiile din armată. „S-au uitat în telefonul meu, pe Facebook, şi, în cele din urmă, mi-au zis că pot pleca”. Numai că atunci când a trebuit să treacă de poliția de frontieră, a fost din nou oprit. Fără motiv, spune el.
Timp de două zile, a tot încercat să intre în Ucraina, dar nu i s-a permis. „Iar ai venit? Ţi-am zis că nu se poate!“, era răspunsul vameşilor.
După ce i-a expirat viza, Alex s-a aflat ca personajul din filmul „Terminalul”: nu mai avea dreptul să stea în România, nici nu putea să intre în Ucraina. Nu putea să ajungă nici la granița Poloniei cu Ucraina, pe unde trec toți voluntarii care ajung la Lvov. Trăia într-o zonă gri și dormea pe podeaua unui hotel din localitatea de graniță.
„Am început să le scriu prietenilor din Armata Ucraineană, din SBU, de la contrainformaţii, voluntarilor, jurnaliştilor, tuturor amicilor mei din Ucraina. Am început să bat la toate uşile: am nevoie de ajutor de urgenţă, pentru că, dacă ajung la Centrul de Imigrări, mă vor deporta în Rusia – doar am paşaport rusesc. Or, asta înseamnă închisoare pentru 20-30 de ani!”, spune bărbatul.
Cu sprijinul autorităților române, a reușit să-și prelungească șederea în țară în timpul în care face demersuri, atât pe lângă autoritățile ucrainene, cât și pe lângă cele poloneze pentru a găsi o portiță deschisă spre Ucraina.
De peste zece zile, Alexander stă în București, într-un centru de asistență socială din cartierul Militari. „Aici, toată lumea a vrut să mă ajute: cu mâncare, cu adăpost, cu bani, cu sfaturi, cu orice. Toți românii vor să mă hrănească“, spune bărbatul.
Alex e însă determinat să ajungă cât mai rapid pe frontul din Ucraina. Dar este oare realistă dorința lui?
„Sunt un idealist. Sunt pregătit să mor pentru libertate, pentru Ucraina”, mărturiseşte bărbatul.
„Dacă nu-l oprim în Ucraina, ne întoarcem în 1939. Vor urma Polonia, Austria. Europa şi Statele Unite încă se tem să lupte cu Putin. Dacă ar vrea să ajute cauza ucraineană, sunt sigur că ar găsi soluţii. Cei care-şi doresc ceva cu adevărat cauză oportunităţi. Cei care nu-şi doresc caută explicaţii“, e ferm Alex.
1.035 de civili au murit în urma bombardamentelor rusești din Ucraina până joi, 24 martie, în timp ce numărul răniților se ridică la 1.650, arată un raport al ONU. Ultimele date oficiale despre pierderile armatei ucrainene indică un număr de 1.300 de soldați uciși, potrivit unei declarații a președintelui Zelenski din 12 martie. NATO estimează că pe frontul din Ucraina au murit până la 15.000 de militari ruși, arată Time.