Povestea elevilor din Ucraina care învață arta dansului la un liceu din București: „Poți să dai și din mâini, ei înțeleg ceea ce vrei să spui”

Artiom și Sonia se ridică pe vârfuri, încălțați cu poante albe și cafenii, în mijlocul unei săli de balet a Liceului de Coregrafie Floria Capsali din Capitală. Cu brațele întinse, cei doi elevi ucraineni fac o piruetă, încălțările se desprind de sol, iar pe podeaua gri, lucioasă, rămâne umbra lor. Un profesor care interpretează piese clasice la pian îi ajută să-și păstreze ritmul. Își fac exercițiile de balet alături de Ioana, colega lor din România, țară în care au ajuns la scurtă vreme după izbucnirea războiului. 

În această zi de joi, la 11.30, elevii de clasa a VIII-a exersează sărituri și alte mișcări importante, ca să fie în formă pentru examenul de final de gimnaziu. „Sunt exerciții impuse, cum sunt și subiectele la matematică”, ne explică Mihaela Vasilovici, șefa catedrei de balet a liceului.

„Poți să dai și din mâini…”

Cinci fete îmbujorate așteaptă cu spatele la pervazul împânzit de sticle de apă să-și încheie colegii exercițiile, ca apoi să li se alăture. 

„Ai respirat?”, o întreabă pe Sonia, în română, o profesoară cu păr roșcat închis. Fata dă din cap că da și trage aer în piept. Nu vorbește limba română, însă acum, la jumătatea lui aprilie, s-au făcut câteva săptămâni de când e aici și înțelege unele cuvinte și expresii repetate la ore.  

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Clarisa Cristea, profesoara lor, îi mai dă câteva indicații lui Artiom, când în română, când în engleză. „Diagonală”, îi spune o dată, iar atunci el se rotește încet și întinde brațul drept spre fiecare colț al încăperii. „Here, here”/„Aici, aici”, continuă aceasta în engleză și îl cheamă câțiva pași mai în față. 

Profesoara, fostă balerină la Opera Națională București, predă la acest liceu de zece ani. Se bucură să lucreze cu acești doi elevi din țara vecină „dornici să învețe”. De obicei, le vorbește în română – ei cunosc doar ucraineană și rusă -, dar cu Artiom folosește și cuvinte în engleză, care știe cât de cât. „Dar baletul se înțelege. Poți să dai și din mâini și ei înțeleg ceea ce vrei să spui”, adaugă ea. 

O horă româno-ucraineană

Șase elevi din Ucraina se pregătesc în acest liceu să devină balerini profesioniști. Nu doar Sonia și Artiom sunt în clasa a VIII-a, ci și Katya, care se antrenează câteva săli mai încolo. 

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Adolescenta își face exercițiile cu încă o fată, în timp ce alte colege le privesc cu atenție. Katya se ridică pe vârfuri și întinde piciorul drept în față, cu ochii spre oglinda care-i arată fiecare greșeală. Prin dansul ei transmite un soi de resemnare. „Smile!”/„Zâmbește!”, îi spune o altă profesoară. Katya își încheie exercițiul cu o reverență și zâmbește ușor, forțat. 

Aproape 1.800 de elevi din Ucraina s-au înscris ca audienți în instituțiile de învățământ de la noi, potrivit Ministerului Educației. 

Pe holul școlii, unde sunt ordonate lângă perete mai multe perechi de adidași roz, albi și maro, facem cunoștință cu Sofia, 12 ani. Intră cu cei de-a VIII-a într-o altă sală, la ora de dans tradițional românesc. Fetele își iau fuste negre peste costumul de balet. 

Artiom stă drept în centrul încăperii și cântă la un fluier imaginar care domină melodia câteva secunde. „Ești solist, superstar, da?”, îi spune profesorul. Toată lumea izbucnește în râs. Apoi, elevii se iau de mână și fac pași înainte și înapoi. „Asta-i hora românească, cine-o joacă să trăiască”, strigă româncele. 

Urmează și un dans ucrainean: cu brațele larg deschise ca pentru o îmbrățișare și cu genunchii ușor îndoiți elevii înaintează în același ritm. „Unu, doi, trei, patru”, numără profesorul Claudiu Staicu și continuă în rusă: „odin, dva, tri, cetiri”. Îi pregătește pentru un spectacol de Ziua Internațională a Dansului de la Teatrul Național de Operetă și Musical din București. 

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

Profesorul Staicu vorbește un pic de rusă și crede că elevii din Ucraina se simt oarecum în siguranță când le spune „bună” sau îi întreabă „ce faci?” într-o limbă pe care ei o cunosc. 

Engleză copiii nu prea vorbesc, dar ajută faptul că denumirile din balet sunt în franceză și le știu deja, precum „arabesque” – când rămâi într-un picior, iar pe celălalt îl întinzi în spate. „Dacă vrem să spunem: «mai sus», «mai jos», «îndoaie genunchii», e un pic mai dificil, trebuie să le arătăm”, spune profesorul. 

„Avem, brusc, o altă viață”

La o masă lungă dintr-un birou facem cunoștință cu Lena și Hyuma, amândoi într-a XII-a. Au fost colegi la o școală privată de balet din Kiev; ceilalți elevi ucraineni au învățat la școala de balet de stat din capitala Ucrainei. Toți s-au apucat să descifreze arta dansului pe la 7 ani, cu excepția Sofiei, cea mai mică și care a început la 5 ani.

Drumul spre România a fost anevoios pentru toți. Lena, de pildă, a venit singură aici, la o prietenă româncă. Întâi a luat trenul spre Republica Moldova și de acolo, un autobuz. Părinții ei au rămas în Ucraina. „Tata nu a avut voie să vină, iar mama a rămas cu nepoata noastră. Mătușa mea e medic și nici ea nu a putut pleca”. 

Trupele ruse s-au retras din regiunea Kiev, dar Lena încă se teme pentru viața familiei ei. „În fiecare zi încerc să o sprijin pe mama, pentru că tata e în estul Ucrainei, unde muncește. Vorbesc cu ea la telefon când mă duc sau vin de la școală”. 

Are unde să locuiască și să învețe, însă o îngrijorează viitorul. „Aveam toți planuri de vacanță și examene, iar acum avem, brusc, o altă viață”, spune Lena. „Unul dintre prietenii mei a murit din cauza războiului”, adaugă ea cu privirea spre masa de lemn.   

Continuarea, pe Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro