ComenteazăLaurențiu Cobzaru, 35 de ani, angajat MApN la poligonul de la Smârdan, provine dintr-o familie modestă, cu șase copii – cinci băieți și o fată. Își amintește că de mic își dorea să alerge, dar că profesorii nu-i permiteau să meargă la competiții pentru că se înroșea teribil la față când făcea efort. Așa că, la 10 ani, s-a înscris pe ascuns la o competiție, a câștigat-o și i-a oferit premiul profesorului său de sport.
Au trecut de atunci 25 de ani, dar pasiunea a rămas aceeași. A alergat și pe nisip, a alergat până la epuizare, însă niciodată nu a cedat. A câștigat competiție după competiție și a continuat să doneze câștigurile.
„Părinții nu aveau să ne ofere totul. Ne dădeam încălțările de la unul la altul. Mi-am dorit să fac sport, dar părinții nu au putut să se împartă la câți copii suntem. La un moment dat, i-am promis lui Dumnezeu că, dacă câștig la concurs, o să donez. Tot ce am câștigat la concursuri am donat”, spune tânărul.
Ca să marcheze Ziua Armatei Române, Laurențiu a pornit, pe 24 octombrie, după miezul nopții, într-o cursă de 260 de kilometri, de la Galați la București. De unul singur, fără sponsori, fără public, fără televiziuni.
„Voiam să fac această cursă de mult, însă nu găseam motivația. Am găsit-o acum. Am zis să dedic cursa Zilei Armatei, dar mai ales pentru ajutorarea a doi copii bolnavi, Sebastian și Antonia, ai căror părinți lucrează în MAPN. Am promovat cauza lor și asa oamenii au donat pentru ei mai mult”, spune gălățeanul.
A avut momente când i-a venit să cedeze, însă a luptat și, „cu multă credință”, a terminat cursa în 31 de ore.
„Cel mai mare dușman al omului este creierul lui. Psihicul tare e cel mai important”, afirmă gălățeanul.
Marea durere din suflet
Dincolo de efort, Laurențiu a avut și o durere sufletească. Povestește cu mâhnire că a întâlnit oameni pe care i-a implorat să-l lase să-și încarce telefonul ca să poată ține legătura cu cei de acasă, dar care l-au privit cu indiferență sau ca pe un ciudat, chiar dacă s-a legitimat și le-a explicat motivația sa.
„Am rămas fără baterie. M-am rugat tot drumul de cel puțin 20 de oameni să mă lase să-mi încarc bacteria. Abia în Slobozia o doamnă de la o alimentară m-a lăsat să pun telefonul la încărcat. M-am legitimat și i-am spus că nu vreau să-i fur nimic sau să-i fac vreun rău. E dureros ca 20 de oameni din țara mea să nu mă ajute. Se uitau foarte ciudat la mine. Copiii lor puteau avea nevoie de ajutor!”.
Tânărul maratonist spune că a rămas cu un gust amar după această experiență, însă a trăit fericirea că a putut ajuta doi copii bolnavi.
Laurențiu Cobzaru și-a propus să alerge anul viitor 550 de kilometri în patru zile și să doboare astfel recordul unei maratoniste din Noua Zeelandă, care a alergat 500 de kilometri în patru zile și două ore. Mai visează să-și întâlnească idolul în carne si oase: pe Gabriela Szabo.
Citește și:
EXCLUSIV/ Libertatea a vorbit cu românul care a petrecut cu bossul Facebook pe un portavion. La doar 26 de ani, Andrei Antonescu a lucrat la marile companii IT ale lumii