De tânăra actriță Mihaela Drăgan e posibil să nu fi auzit multă lume. Și totuși, activitatea sa artistică are deja câteva realizări importante, de la roluri în filme precum „Aferim” al lui Radu Jude sau „Magie Noire”, regizat de Fanny Ardant, la nominalizarea pentru premiul anual oferit de Liga Femeilor Profesioniste din Teatru (”The League of Professional Theatre Women”), din New York. Dacă la toate acestea se mai adaugă și propria companie de teatru și faptul că în prezent face naveta între București și Berlin, unde joacă la cel mai renumit teatru din capitala Germaniei, Gorki Theatre, Mihaela Drăgan este chiar o actriță de succes. O actriță pe jumătate româncă, pe jumătate romă, a cărei poveste de viață e demnă de un scenariul de film.
Pentru că viața ei însă nu a fost una lipsită de griji. ba dimpotrivă. Născută în 1986 în satul Cândești, județul Buzău, dintr-o mamă romă și un tată român, Mihaela a fost mijlocia familiei cu trei fete. Părinții ei, oameni simpli, au lucrat la început în sat, apoi pe platforma Petromidia din Constanța. Din copilăria frumoasă a satului buzoian, Mihaela a ajuns la Liceul „George Călinescu”, de la malul mării, împreună cu surorile ei. Practic, dintr-un sat în care toată lumea știa că este romă și erau foarte mulți romi în clasă, într-un loc în care i se striga cel mai des „țiganco!”.
Atrasă de lumea artistică, provenind dintr-o familie în care bunicul ei era lăutar celebru-n sat, Mihaela a încercat, fără succes, de trei ori admiterea la Facultatea de Teatru de la București. Între timp, s-a înscris la „Relații Internaționale”, dar a continuat să-și urmărească cu îndârjire visul. A fost, într-un final, admisă la Cluj, la Teatru. Ulterior, a dat din nou admiterea la București, de data asta la „Spiru Haret”, la clasa Sandei Manu și a Mirelei Gorea. Încă din timpul facultății a jucat în spectacole de teatru independent, astfel că mai târziu avea să facă parte din această lume înființându-și propria companie de teatru, Giuvlipen.
La finalul lui 2017, Mihaela a mai bifat un succes, de data aceasta pe scena Teatro di Roma / Teatro Argentina, în capitala Italiei, acolo unde a jucat în spectacolul „Roma Army”, regizat de israelianca Yael Ronen, în cadrul Premio Europa per il Teatro, un fel de Oscar al teatrului european, unde cele mai importante nume din domeniu se adună pentru festivitatea de premiere. Anul acesta, printre premianți, dar totodată și printre cei care au aplaudat-o pe Mihaela s-au numărat actorii Jeremy Irons și Isabelle Huppert, regizorii Dimitris Papaioanou, Pippo Delbono și Susan Kennedy, sau George Banu, președinte de onoare al Asociației Criticilor de Teatru.
Spectacolul „Roma Army” este unul destul de incomod pentru publicul larg neobișnuit cu un asemenea gen, pentru că vorbește deschis și fără perdea despre problemele romilor, despre sexualitate, minorități sexuale, homofobie și drepturile omului. În distribuție au fost selectați actori romi din mai multe țări, iar din România a fost aleasă Mihaela Drăgan. Imediat după spectacol, actrița a oferit un interviu în exclusivitate pentru Libertatea, chiar în fața teatrului construit în 1731.
„Am început să lucrez la acest spectacol anul trecut, în Berlin, iar Teatrul Gorki m-a chemat la un casting. Ei voiau să facă un spectacol cu mai mulți actori din Europa, din mai multe țări. Am fost invitată alături de alți actori romi din Ungaria, Germania, Kosovo, Austria. Și m-au luat, în sfârșit, m-am bucurat și m-am entuziasmat, pentru că Yael Ronen este una dintre marile regizoare pe care le are Europa în momentul acesta, iar Teatrul Gorki din Berlin este cel mai de succes teatru al Germaniei. Toată experiența de a lucra cu acest teatru a fost wow pentru mine ca actriță”, a mărturisit Mihaela Drăgan pentru Libertatea.
În vârstă de 31 de ani, actrița s-a pregătit foarte mult pentru spectacolul „Roma Army”, care are și influențe de musical. „A fost foarte intens, pentru că este vorba despre identitatea noastră romă, despre opresiunea pe care fiecare dintre noi o experimentează în țara din care vine. E foarte diferit deși suntem romi toți actorii, în afară de doi dintre ei, care fac parte din ansamblul permanent al Teatrului Gorki. Foarte diferite experiențele, dar cumva, câteva lucruri erau absolut la fel, comune”, mai declară Mihaela Drăgan.
Teatru pentru romi și Teatrul Oprimaților
Spectacolul „Roma Army” s-a născut din experiențele celor care joacă în el: „Regizoarea ne-a dat multe teme, a fost un proces de scriere pe care l-am făcut cu ea. Câteodată a fost ficționalizat, dar important a fost mesajul, să avem o voce. E un teatru mainstream și arta romă a fost mereu împinsă la margini. Publicul din Berlin este foarte special, mediul cultural este foarte divers, spectacolul este sold out mereu, din septembrie până acum, a mai adăugat actrița pentru Libertatea.
Chiar dacă își desfășoară mare parte din activitate la Berlin, Mihaela vine foarte des și în România, unde a înființat, din 2014, compania de teatru Giuvlipen, alături de alte actriţe rome. Spectacolele Giuvlipen au o agendă feministă: de exemplu, „Gadjo Dildo”, care vorbeşte despre hipersexualizarea femeilor rome de către bărbaţii ne-romi. Actriţa este, de asemenea, trainer pentru Teatrul Oprimaţilor, unde lucrează cu femei rome din comunităţi pe problemele lor specifice.
EXCLUSIV/Povestea unei fete de bani gata. Andra Timiș, fiica “Regelui Mezelurilor”, recunoaște că nu s-ar descurca doar…dintr-un salariu
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro