ComenteazăPovestea familiei Ovitz a început în anii 30, când tocmai faptul că toți erau pitici, i-a făcut celebri. Cei șapte membri au devenit cunoscuţi în toată Europa după ce însuși Regele Carol al II-lea i-a primit pentru un număr de circ. După ce a început cel de-al Doilea Război Mondial, viaţa piticilor Ovitz s-a schimbat însă radical.
Într-o zi de mai, în 1944, soldaţii nazişti au venit în satul Rozavlea, din Maramureș, şi i-au urcat pe toţi evreii din sat într-un tren cu destinaţia Auschwitz. Probabil că și ei, la fel ca alți 6 milioane de oameni ar fi murit dacă nu ar fi aflat despre ei infamul doctor Joseph Mengele, care făcea experimente pe evreii din lagăr. Acesta și i-a dorit în laboratorul său de teste, salvându-i astfel de camera de gazare, însă cei șapte membri ai familiei Ovitz au îndurat torturi greu de conceput.
De cum i-ar fi văzut, Mengele ar fi început să-i interogheze, iar în timp ce ei îi răspundeau el ar fi exclamat: “Voi avea de muncă 20 de ani de acum încolo!”.
Medicul a început experimentul prin a le lua sânge subiecţilor lui din Maramureş. Acest lucru s-a repetat în fiecare săptămână. Cele mai dureroase experimente erau cele prin care li se turna alternativ apă fierbinte şi apă foarte rece în ureche. În plus, Mengele îi folosea pe cei şapte pitici pentru spectacol atunci când veneau generalii nazişti în vizită. După o coregrafie gândită de doctor, liliputanii trebuiau să defileze dezbrăcaţi şi cu mâinile sus.
După ce în 1945 prizonierii din lagărul de la Auschwitz au fost eliberați, piticii au fost duşi în Rusia, iar de aici au mers în Rozavlea, unde au găsit aurul şi bijuteriile încă îngropate sub maşina lor. Patru ani mai târziu, familia de liliputani a emigrat în Israel şi a continuat să facă spectacole aşa cum făceau înainte să meargă în lagăr. Perla, ultimul membru al familiei de pitici români a murit în 2001.
Ziua de 27 ianuarie 1945 este ziua eliberării prizonierilor din lagărul de la Auschwitz-Birkenau şi marchează comemorarea la nivel internaţional a victimelor Holocaustului. Potrivit Rezoluţiei 60/7 din 2005 a Adunării Generale a ONU, statele sunt încurajate să comemoreze victimele Holocaustului şi să dezvolte programe educaţionale în materie de Holocaust.